No menu items!

Sunt părintele unui tânăr homosexual…

Acelasi autor
gabi
gabi
sunt parintele unui tanar homosexual

Buna, sunt parintele unui tanar homosexual si as dori sa stiu si eu cauza homosexualitatii. Mentionez ca fiul meu are 20 ani si este (zic eu !) peste media tinerilor de varsta lui din punct de vedre intelectual, cultural, etic si moral.

Este un model pentru colegii lui (numai ca ei nu stiu ca el este homosexual). Este singura problema a lui sau mai bine zis a mea. El de 6 ani spune ca a descoperit asta,  a putut sa studieze problema sa se informeze  si sa accepte situatia. Pe mine personal ma intereseaza daca exista tratamente de deconditionare a homosexualilor, ceva bazat pe echilibrarea energiilor, sau pe stimularea placerii pentru femei, etc.

Imi doresc (ca orice parinte de altfel) ca el sa se casatoreasca cu o femeie sa aiba copii si sa fie realizat din punct de vedere social. Oare acel  om politic despre care se vorbeste cum a reusit sa se casatoreasca la 35 ani si sa aiba si 2 copii? Sau  Catalin Botezatu cum de are reletii si cu femeile? (scuze ca am dat nume).

Mi-as dori macar sa fie bisexual.

Poate ca voi nu ma intelegeti dar parintii vostri sigur imi  dau dreptate. Va rog daca puteti sa-mi raspundeti , este bine pentru psihicul meu. As dori sa vorbesc si cu parinti aflati in aceeasi situatie.

Multumesc
Gabi

=====

[box type=”blank” class=”bg-blue rounded-10″]
Fiind o întrebare care probabil că este pusă de mulți părinți, am încercat să compun un răspuns, o adăugire la acest post (am vrut să se diferențieze de comentarii) în care am inclus mai multe date, link-uri interne (către multe alte articole relevante care la rândul lor au sute de comentarii, păreri) și externe. Sper că vă e de ajutor. (RobertG, 12 mai 2011)
[/box]

Ce cauzează homosexualitatea? Care sunt cauzele homosexualității?

Acestă întrebare a fost foarte dezbătută de-alungul timpului dar răspunsurile sunt vagi. Există o genă care cauzează homosexualitatea? Homosexualitatea este cauzată de factorii sociali? O mamă prea iubitoare sau un tată absent? Prima experiență sexuală să fi fost cu un băiat? Sau ne naștem homosexuali, fiind vorba de ceva specific fiecărui individ, asemeni culorii ochilor sau pielii?

Deși s-au făcut multe studii care sperau să elucideze cauzele homosexualității, părerile sunt încă împărțite.

Ce este orientarea sexuală?

Orientarea sexuală este o atracție emoțională, romantică, sexuală și afectivă pe care o persoană o simte față de o alta.

Orientarea sexuală este versatilă și se crede că fiecare om are un anumit potențial spre bisexualitate, mai ales în perioada pubertății. Cu alte cuvinte, cineva nu este din start 100% heterosexual sau homosexual, ci poate simți o atracție de intensități diferite pentru ambele sexe. Orientarea sexuală tinde să se definitiveze după acestă perioadă majoritatea indivizilor intrând într-o fază de acceptare a sexualității.

Orientarea sexuală nu trebuie privită ca pe un lucru rigid, neflexibil. Uneori, suntem surprinși de buzele unui bărbat, corpul unei femei, un abdomen bine lucrat, o privire seducătoare sau chiar și o voce placută auzului.

Prin anii 1950, Alfred Kinsey, singurul de altfel care a făcut un astfel de studiu, demonstra că majoritatea persoanelor nu sunt exclusiv heterosexuale sau homosexuale, ci se încadrează pe undeva, între cele două extreme.

De ce contează?

Contează dacă homosexualitatea este înnăscută sau se dezvoltă de-alungul formării noastre ca individ? Dacă (scuze de cacofonie) cauzele homosexualității ar fi genetice, caz în care homosexualitatea ar fi o caracteristică asemeni culorii părului, atunci homosexualii nu ar putea să-și schimbe orientarea sexuală, chiar dacă ar dori acesta.

Dar dacă homosexualitatea ar fi cauzată de factori sociali, atunci, cel puțin în teorii elaborate de minți nu tocmai sănătoase, homosexualitatea ar fi vindecabilă prin diverse terapii (cel puțin asta vrea Biserica și extremiștii de dreapta, vezi Noua Dreptă, ca TU să crezi).

Dacă ne afundăm mai mult în acest subiect, atingem subiecte care cad sub incidența filozofiei: liberul arbitru, adevărul individual ca forță guvernatoare, structura societății, dogme și multe altele. Oare nu contează pentru noi prea mult părerea societății? În viața unui om, nu are o importanță mai mare modul în care se simte el bine? De ce normalitatea e atât de relativă? – sunt doar câteva întrebări asupra cărora ar fi bine ca uneori să reflectăm, spun filozofii.

A fi homosexual este o alegere?

Majoritatea homosexualilor îți vor răspunde că orientarea sexuală nu este o alegere. De ce ar alege cineva să fie homosexual, în condițiile în care homosexualitatea este încă subiectul polemicilor de prost gust? De ce ar alege cineva să fie marginalizat de societate, respins de familie, lipsa unor drepturi sau chiar violența ca urmare a homofobiei?

Pe de altă parte, sunt foarte multe femei, care deși căsătorite, s-au îndrăgostit de o altă femeie. Sheryl Swoopes, unul dintre cei mai buni jucători WNBA, spunea întru-n interviu către Gay.com:

[pullquote type=”3″]
Sunt foarte mulți gay și lesbiene care cred că așa te naști. Dar sunt și destui homosexuali care cred că e o alegere. Am fost căsătorită, apoi a urmat un divorț, și apoi m-am îndrăgostit de o femeie.
[/pullquote]

Majoritatea oamenilor de știință sunt de părere că homosexualitatea nu este, totuși, o alegere:

[pullquote type=”3″]
Majoritatea studiilor spun că orientarea sexuală este complexă și că factorii bilogici joacă un rol important. Cu alte cuvinte, orientarea sexuală este oarecum predefinită sau își intră în drepturi la vârste fragede.
[/pullquote]

… spune Asociatia Nationala a Sanatății, SUA.

Ce spun studiile despre gemeni vis-a-vis de homosexualitate?

Cercetătorii au studiat în 1995 gemenii monozigoți (împart același material genetic) în încercarea de a dezvălui misterul care înconjoară cauza homosexualității (vezi video și articol).

Dacă homosexualitatea ar fi determinată genetic, atunci aceasta ar trebui să aibă o ocurență de 100% la toți gemenii monozigoți, însă studiul a demonstrat o corelație de doar 52%. Adică, în cazul a 52% din gemenii studiați, ambii frați au fost homosexuali, în restul cazurilor unul fiind homosexual iar celălalt heterosexual.

În cazul gemenilor dizigoti, procentajul aceleiași orientări sexuale a fost mai mic, doar 16%.

Acest studiu au demonstrat că gemenii monozigoți (același material genetic) au o șansă mai mare să fie homosexuali (amândoi, se înțelege, sper) comparativ cu gemenii dizigoți (diferă compoziția genetică). Așadar, exclusiv factorii genetici nu pot fi cauza principală a orientării sexuale dar joacă un rol major.

Putem vorbi de o genă a homosexualității?

Încă nu s-a descoperit nici o genă care să poată fi asociată cu homosexualitatea, deși s-au făcut numeroase studii pe ADN-ul uman și animal.

Studiul creierului la homosexuali

Un studiu foarte mediatizat în 1999 a încercat să arate că hipotalamusul la homosexuali este mai mic comparat cu cel al heterosexualilor. Studiul nu a fost validat deoarece a fost imposibil de demonstrat dacă aceste diferențe sunt prezente la naștere sau survin de-alungul vieții.

Concluzie

În ciuda studiilor sociale și genetice, încă nu se știe cu exactitate care sunt cauzele homosexualității.

Cei mai mulți (excluzând Biserica și extremiștii) sunt de părere că homosexualitatea nu este o etichetă pe care societatea ar trebui să o aplice oamenilor, situație la fel de absurdă ca și etichetarea pe baza culorii pielii.

În loc să ne întrebăm ce anume cauzeză homosexualitatea, este mult mai productiv să reflectăm asupra unor probleme mai importante, cum ar fi sănătatea, fericirea, iubirea.

90 COMMENTS

  1. Eu zic sa-ti lasi baiatul sa te educe, daca tu ca parinte intelegi mai putine ca el, la 20 de ani. In loc sa-ti dai de ceasul mortii cautand consolare la “problema” TA si solutii pentru deconditionarea firii copilului, nu uita sa-l iubeste NEconditionat, ca orice parinte NEdenaturat.
    hasta la vista

  2. Daca il iubesti il vei accepta asa cum este, asa cum cred ca si el va acceptat pe voi (cu bune, cu rele) .
    Homosexualitatea nu este un defect, o preferinta.
    Nu incerca sa il schimbi, caci l-ai putea rani.

  3. Draga Gabi. orice parinte isi face planuri de viitor pentru copilul sau. iata ca realitatea insa nu tine cont intotdeauna de ceea ce vrea un parinte pentru copilul sau. In timp va trebui sa accepti ca e gay si poate vei realiza ca nu e o tragedie decat daca vrei tu sa fie. Din cate stiu eu, in Romania nu avem PFLAG dar iti recomand sa trimit un email la asociatia ACCEPT.

  4. parinti mei au trecut peste asta cu mine de 4 ani si nici acum nu sunt happy dar sa stiti nu puteti niciodata schimba sentimentele lui nu ii face niciun bine decat sa se departeze de familie cum am facut eu de 4 ani care am plecat in anglia si nu vorbim. sora mea ma suna sa vin acasa sa-i vad doar ii ii este dor de mine dar sentimentele mele s-au schimbat pentru ei cat am suferit in tara ca nu ma intelegea nimeni nici familia chiar nu aveam pe nimeni in romania. si locuesc in londra m-am casatorit cu un baiat de 2 ani si sunt foarte fericit. nu pot sa va dau sfat ca sunteti mai in varsta de mine dar daca va iubiti baiatu faceti tot posibilu sa nu il pierdeti cum m-au pierdut parintii mei. el nu se va schimba niciodata daca el este gay niciodata si nimic 

    sper ca nu vam deranjat ori vam suparat x

  5. De asemeni, domnule sunteti asteptata la Gay-Fest, la unul din evenimentele din cadrul festivalului in mod special, la „Bibilioteca Vie” de pe 1 iunie, unde veți putea pune întrebări, dezbate anumite subiecte, unde va vor sta la dispozitie oameni din comunitate.

  6. Exemplul lui Catalin Botezatu nu este unul valid. Toată lumea știe că e gay, dar probabil că maieurile și chiloții pe care domnia sa le coase (le face design-ul, se-nțelege) s-ar vinde și mai prost dacă ar fi gay declarat. Acum, e foarte simplu ca o domnișoară, contra unei sume de bani, să spună și despre fiul dumneavoastră cât de heterosexual e, dar ar ajuta la ceva? Așa mă gândeam și eu.

    Sexualitatea este un proces extrem de complex, fiind într-o dezvoltare continuă. Nu e bătut în cuie daca fiului dumneavoastră îi vor plăcea numai bărbații. Poate la un moment dat, o fată frumoasă și răbdătoare, va putea și ea ieși din dormitor cu cearșaful pătat. Nu îl etichetați ca fiind homosexual, e o greșeală enormă. dacă tot doriți o etichetare, catalogați-l drept fiul dumneavoastră, oferiți-i iubire și răbdare, sfaturi și un mediu sigur pentru viitorul lui.

    Și-apoi, cu ce v-ar ajuta să fie… “măcar bisexual”?

  7. In loc sa cauti “tratamente” pentru fiul tau, mai bine te-ai stardui sa il accepti asa cum este. Din proprie experienta iti spun ca nu se va schimba. Eu am incercat dar degeaba. Parintii mei, dupa catva timp si-au dat si ei seama ca degeaba spera o schimbare la mine si acuma, sunt nerabdatori  sa le duc “un ginere”. Mama mea este si cea mai buna prietena care am avut-o vreodata, pot discuta cu ea orice si asta conteaza mult. Conteaza mult sa stiu ca parintii mei nu ma judeca, ca imi sunt alaturi orice as face, am cu cine discuta orice as avea pe suflet.
    Maica-mea mi-a cunoscut toti prietenii si cu actualul se intelege de minune. Prietenul meu vorbeste cu mami mai mult decat eu 🙂 .
    Si inca un lucru sa iti zic Draga Gabi. Stateam de vorba cu mama despre diverse lucruri si uite ce mi-a spus: “eu tot am sperat ca te vei schimba dar daca tu te simti bine asa si esti fericit asa, eu sunt de 100 de ori mai fericita .”
    Am cea mai buna mama din lume si ma mandresc cu ea.
    Nu ai vrea sa zica acelasi lucru si fiul tau despre tine?

  8. Ba da, există și homosexuali totali (respectiv și homosexuali), care nu au nici cea mai mică atracție pentru sexul opus și care nici nu pot să fie altfel. Dacă pot să fac diferența între o femeie frumoasă și una mai puțin frumoasă, asta nu e nicidecum o dovadă a heterosexualității mele latente. Pentru că pot deosebi și o floare frumoasă de una mai puțin frumoasă, o lebădă, căprioară etc. etc. etc.
    P.S. Nu sunt nici florofil, nici zoofil. Sunt doar homosexual. Sută la sută. Care nu poate fi schimbat, transformat. Care  nu este bi-. Și nici heterosexual latent.

  9. Cred ca nemultumirea asta generata este incompatibilitatea alegerii fiului tau cu viziuna ta. Esti dornic ca el sa simta iubirea asa cum tu ai perceput-o insa trebuie sa fi empatic, sa realizezi ca el vede iubirea diferit.

    Ai relatat ca este un student dedicat, bun, perseverent – orientarea nu sta in calea succesului sau. Pur si simplu, a ales sa actioneze altfel. Fi fericit ca ai un fiu curajos, si ti-a spus verde in fata: Tata, io-s gay – aia e.

    O relatie genuina nu se bazeaza pe iluzii mutual acceptate.

    In rest, toate bune.

    *Cat despre chestia cu bisexualitatea … nu cred ca prezinta un echilibru snetimental iar inevitabil, o partitie trebuie alesa.

  10. Ce ai face daca fiul tau din motive medicale n-ar putea avea copii (40% din infertilitatea de cuplu se datoreaza barbatilor).

    L-ai iubi mai putin pentru ca nu poate sa-ti aduca multvisatii nepoti?

    Daca nevasta-sa iar face capul calendar pentru ca ea nu-si poate indeplini visul ei de a fi mama, crezi ca el ar fi fericit?

    Implinirea sociala? Dan Bitman este implinit social? Eu as zice ca da…
    (nu stiu nimic de orientarea sexuala a lui, si nici nu conteaza, un OM este definit prin mult mai multe trasaturi decat preferintele sale sexuale)

    Viata este mult prea imprevizibila, iar cea mai simpla metoda de a trai fericit este sa te bucuri de ce ai aici si acum, si sa lasi pe ceilalti sa fie fericiti in felul lor.

    Bisexualitatea nu cred ca este o solutie…stiu din propria experienta.
    Daca (ipotetic vorbind) fiul tau ar fi casatorit, si ar tine la sotie, dar l-ar atrage si barbatii, ai macar vre-o idee prin cate chinuri si procese de constiinta trebuie sa treaca in fiecare zi? Crezi ca asta l-ar face fericit?

    Sper sa-l lasi pe fiul tau sa-si decida singur viitorul (la 20 de ani ar cam fi si cazul)
    Numai bine.

  11. ar trebui sa fiti mai putin agresivi cu acest parinte care nu doreste altceva decat binele fiului sau,care chiar daca nu corespunde imaginii tipicului umanim acceptat de hetero, totusi incearca sa inteleaga si sa rezolve cumva o problema grava in mintea lui de tata iubitor, nestiutor probabil de ceea ce inseamna a fi gay si de aici TZIPATUL DE AJUTOR ADRESAT NOUA.

  12. Robert ma surprinzi placut, ai fii un tata supercool. Gata cu lauda ca-ti cresc cornitze 😛

  13. De ce anume nu ar fi realizat din punct de vedere social? Aici cred ca chestia asta e cam depasita pentru ca cred eu poti sa fi hetero sa ai o sotie, sa ai copii sa ajungi sa crezi si tu la un moment dat ca esti “realizat pe plan social” cand poate nu este asa. Ce, daca esti gay nu poti fi realizat pe plan social?

  14. Va multumescc tuturor pentru raspunsuri. Sincer sa fiu nu ma asteptam la atat de multe raspunsuri, atat de pertinente si atat de bine intentionate. Imi pare foarte rau ca lumea inconjuratoare va percepe altfel (poate ca nu toti, dar majoritatea va vad denaturat). In realitate sunteti mai buni, mai ingaduitori cu cei din jur, mai sensibili… Poate ca sunt si un pic subiectiv, tinand cont ca si fiul meu este homosexual, dar eu am zis ca el este aproape perfect. Si totusi nu am multumirea sufleteasca pe care ar fi trebuit sa o am. Oricum, eu il iubesc enorm, indiferent cum este, homo sau hetero.
    Va multumesc inca o data si vreau sa tinem legatura.

    Gabi

  15. Domnule Gabi,

    Aceasta este calea înțeleaptă. Mă bucur nespus ca noi, cei de pe DarkQ, v-am putut fi de ajutor.

    Multă sănătate familiei dvs.

  16. Domnule Robert,
    Va multumesc pentru ajutor.
    Revin, si as vrea sa va spun ca fiul meu si-a inceput viata sexuala la aproape 20 ani cand a plecat de acasa la facultate si a putut sa-si gaseasca un baiat compatibil. Pana atunci a incercat sa se apropie de fete dar nu a putut din nici-un punct de vedere, iar fata de un baiat nu putea sa-si exprime sentimentele in orasul nostru mic de provincie. In aceste conditii credeti ca nu este nici-o sansa sa poata intretine relatii sexuale si cu fetele? Ma gandeam ca pe la 35 ani dupa ce te indragostesti de cate ori vrei de baietii pe care ii vrei, ai putea sa te concentrezi pe stabilirea unei relatii de casatorie cu o fata. O relatie bazata pe prietenie, respect etc. Nu toate casatoriile de azi au la baza o dragoste inflacarata, ci mai degraba sentimente de intelegere si nevoie reciproca (mai ales de la o varsta anume si dupa un esec sentimental). Poate nu m-am obisnuit ca baiatul meu este homosexual (mi-e greu sa si sciu asta, dar sa ma impac cu ideea) si de aceea imi doresc ca el sa se poata casatorii cu o femeie. Exemplul meu, de care eu ma agat, este senatorul AN. Poate reuseste si baiatul meu. Nu stiu, timpul le rezolva pe toate.
    Nu ma judecati prea dur si incercati sa intelegeti.
    Sper sa mai vorbim, multumesc,

    Gabi

  17. domnule Gabi, asa cum s-a mai spus aici, orientarea sexuala nu este batuta in cuie, este versatila si tine de natura umana. deci da, sunt sanse sa ii placa si fetele candva, dar tine numai de el, nu de vreun tratament anume, vorbim de natura umana aici.
    cat despre bisexualitate, si vorbesc in nume propriu, eu personal o vad a fi o modalitate de implinire sentimentala foarte mare din ambele parti (hetero/gay). Desi partea mea predominanta este cea hetero din punct de vedere strict de necesitati sexuale, de afectivitatea gay am la fel de multa nevoie, din punct de vedere sentimental, pentru ca ma consider o persoana transgender sau “two-spirited”, cu ambele identitati (barbat si femeie).
    Deci a fi bisexual nu tine numai de preferinte de natura fizica. Cuvantul “gay” inseamna si afectivitate intre doi baieti, latura emotionala, nu numai preferintele sexuale de sub cearsaf.
    Sper ca v-am fost de ajutor, repet, vorbesc in nume propriu si subiectiv.

  18. @Domnule Gabi

    Din experiența mea și a altor cunoscuți vă pot spune că după o primă fază de confuzie (16-18-20 de ani), fază în care un tânăr homosexual se simte atras de același sex (sau heterosexual de sexul opus), se ajunge la acceptarea orientării sexuale. În acel moment, când nu mai există dubii sau întrebări, sunt sigur ca un proces de schimbare TOTALĂ a identității sexuale (de mers dinspre homosexualitate 100% spre heterosexualitate 100% și invers) este imposibil. Mă gândesc că dumneavostră după ce ați avut relații cu multiple femei, v-ați căsătorit, nu v-ți gândit niciodată ca v-ar putea atrage sexual un bărbat, nu? Ei, cam la fel e și la noi. Dar, mai sunt și excepții, depinde de gradul de deschidere, de curiozitate, lipsa prejudecăților și altele. la acest din urmă aspect m-am referit când am spus că orientarea sexuală este versatilă, adică nu există DOAR culoarea albă și neagră când vorbim de sexualitate. De exemplu, am multi amici heterosexuali care măcar o dată au avut experiențe sexuale cu bărbați, și la fel, am și amici gay, care au avut experiențe sexuale cu femei.

    Vedeți dvs., nici măcar psihologii nu au reușit să descifreze aceste lucruri, așa că vă rog să luați aceste informații ca simple păreri, bazate pe ce am citit, auzit, trăit.

    După 2-3 relații afective cu bărbați, relații în care se va investi iubire, dor, poate gelozie etc, cu siguranță că fiul dumneavoastră nu se va orienta către femei.

    Sunt mulți gay care inițial și-au început viața sentimentală/sexuală cu femei, dar nu a mers. Tor așa, sunt și gay care au avut o repulsie față de femei înnăscută, dintotdeauna (nu mă refer la misoginism, ci imposibilitatea de a iubi o femeie, a face sex cu ea, etc). Așa că mă îndoiesc că ar exista un șablon. Dacă ne referim strict la sex, și aici depinde de persoană. Unele persoane sunt mult mai deschise spre diverse “scenarii” în timp ce altele nu pot face sex cu cineva dacă nu există un pic de chimie.

    Sunt și gay care s-au căsătorit și care au copii, în aparență având o viață “împlinită” (nu întâmplător am pus ghilimelele de rigoare). Majoritatea acestor persoane sunt cei care au trăit prima tinerețe înainte de ’89, probabil cu diverse oportunități profesionale. Probabil că știți și dvs. cum era… înainte. Dar ideea e că nu poți să fii în două locuri în același timp decât dacă te angajezi într-o viață în care va trebui să fii un actor al dracului de bun pentru că prea puține femei vor accepta un soț pe care să-l împartă cu cineva. Acel soț, probabil ca va lupta între două lumi și niciodată nu va fi implinit fiind și multe pierderi colaterale (știți bine cum șunt și relațiile acestea, nimănui nu îi convine o jumătate de măsură). În același timp, nu știu dacă e bine să privim căsătoria ca pe un alt “trebuie”. Dar bănuiesc ca cei care au stomac puternic… se pot angaja dacă neapărat vor în tot felul de relații, inclusiv căsătorie.

    Legat de persoanele homosexuale care peste noapte au devenit heterosexuale… personal nu cred că se poate jongla cu sexualitatea așa cum vrem noi. Ar fi prea frumos, nu credeți? Vă reamintesc că ar fi indicat să luați informațiile pe care media ni le servește așa… ca pe niște informații fără o valoare foarte mare. Sunt multe interese politice, profesionale, de marketing șamd. Aproape nimeni care are o poziție oarecare nu-și va pune în piept o plăcuță pe care să își scrie orientarea sexuală, mai ales în România, unde îți poți pierde job-ul, funcția, familia, statutul social din cauza orientării sexuale. Așadar, cu siguranță că vom tot vedea cazuri din acestea, cazuri care intră la categoria “minuni”.

    Eu nu spun că nu e bine să căutați, întrebați, cercetați, doar că, supuneți fiecare informație logicii și raționamentului, puneți informațiile una langă alta și vedeti ce se exclude și ce rămâne în picioare, samd.

    Oricum, vă dau un sfat amical… încercați să nu îl condamnați pe fiul dumneavoastră, să nu îi aruncați niciodată vorbe grele pentru că va apărea o ruptură între dvs. și el și nu e de dorit. Bucurați-vă că este sănătos (sunt atâția copii, tineri care suferă de cancer, diverse handicapuri, trăiesc fără părinți etc) și cu zâmbetul pe buze. Viața asta e atât de scurtă și urâtă… nu are sens să o irosim pe lucruri fără o valoare reală sau pe pseudo-probleme.

    Sper că sufletul dumneavoastră își va găsi liniștea de care are nevoie.

  19. Domnule Gabi,

    Inteleg suferinta dumneavoastra pentru ca stiu ca este dificil sa depasim anumite stereotipuri care fac parte din educatia si cultura noastra. Am trait in familia mea o experienta oarecum similara: fratele meu este gay, iar pentru parintii nostrii acest lucru a fost un soc. Fratele meu a suferit cumplit pentru ca tot timpul i-au dat de inteles ca i-a dezamagit. Parintii nostri au avut nevoie de ani de zile pentru a se impaca in final cu ideea, insa instrainarea care s-a produs intre ei nu s-a mai vindecat de tot. El a emigrat dupa ce si-a incheiat studiile, intre altele si fiindca nu mai suporta sa fie supus acestor presiuni continue, exasperat ca nu putea fi acceptat de oamenii care in mod normal ar fi trebuit sa-i fie cei mai apropiati. Acum este un arhitect de succes in Berlin, are un partener stabil si o viata implinita din punct de vedere emotional, profesional si social. E adevarat ca nu are nevasta si copii, dar este cel mai iubitor si tandru frate si unchi si se simte impacat cu viata lui. Ca parinte nu cred ca-ti poti dori mai mult pentru copilul tau decat sa stii ca este iubit, ca si-a gasit echilibrul si ca viata lui e frumoasa si implinita. 🙂 
     

  20. Draga Gabi,

    (scuza-ma, dar mi se pare mai simplu sa renuntam la formalitati),

    scrisoarea ta m-a impresionat in mod deosebit. De ce? Din doua motive: unul ar fi acela ca mi-am regasit, aproape in fiecare cuvint, propria poveste. Si eu, ca si tine, sunt mama unui baiat exceptional, de 21 de ani si, cand spun exceptional, inseamna ca l-am recunoscut in descrierea pe care ai facut-o copilului tau.

    Da, baiatul meu este gay. In afara de asta, mai este si un fiu extraordinar (genul de copil pe care orice mama si-ar dori sa-l aiba), un suflet mare, deosebit si, in mod surprinzator pentru mine, un adevarat intelept. Filozofia lui de viata, profunda si de-a dreptul inaltatoare, ma face, adesea, sa am sentimentul ciudat ca eu as fi discipolul, iar el maestrul. De fapt, nu putine au fost situatiile in care eu am fost cea care am avut de invatat de la el. De asemenea, este un prieten de nadejde, care nu precupeteste niciodata, nici efort, nici confort personal, nici bani, pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie, atunci cand au nevoie, cu tot ceea ce-i sta in puteri. Pune mult suflet in tot ceea ce face, avand un mod sublim de a se darui. Acesta este fiul meu.

    I-am creionat aici portretul, nu ca sa-i fac reclama, nici ca sa par ca cioara care-si lauda puiul. Ci pentru a face o trecere lina catre al doilea motiv pentru care m-a impresionat scrisoarea ta. Si anume acela ca, daca in descrierea copilului tau l-am regasit, in mare parte, pe-al meu, in descrierea ta si a sentimentelor tale m-am regasit pe mine. Da, pe mine, dar nu cea de acum, ci aceea care eram cu catva timp in urma, atunci cand am aflat adevarul despre fiul meu.

    La fel ca si tine, m-am zbatut o vreme in aceasta grava eroare, aceea de a crede ca toate minunatele insusiri, care fac din copiii nostri niste fiinte atat de sublime, palesc in fata crudului adevar. Ca sunt aproape anihilate, ca n-ar mai avea nicio valoare, atata timp cat nu se incadreaza in randul lumii, asa dupa cum considera, cu intransigenta, societatea in care traim. Faptul ca societatea greseste colosal, ca ingradirile ei sunt cel putin stupide, nelasandu-te sa vezi luna din cauza degetului ( fac aici referire la o straveche povestioara zen, care spune cum maestrul i-a explicat discipolului ca, pentru a vedea, cu adevarat, frumusetile sufletului si ale caii divine, este la fel ca atunci cand aratam cu degetul spre luna. Pentru a putea vedea luna, trebuie sa privim dincolo de deget.); deci faptul ca societatea se pierde in astfel de grave erori ( pentru ca, pierzandu-si valorile, se pierde pe sine) este, intr-adevar, trist. Si totusi…nu fara speranta… Asa cum omenirea, de-a lungul erelor, a depasit, pe rand, tone de prejudecati, de false adevaruri si dogme, asa, probabil, se va depasi si aceasta etapa. Dar nu asta este important.

    Important este cum reusim noi, ca parinti, sa intelegem si sa acceptam ca puii nostri pot fi diferiti de noi, sau de altii, dar asta nu inseamna, nicidecum, ca nu sunt la fel de buni (sau, uneori, poate chiar mai buni).

    Si eu, ca si tine, imi iubesc enorm copilul si am incercat sa trec peste aflarea adevarului cum am putut eu mai bine: sa-l sprijin sufleteste si sa-i arat ca-l inteleg si ca acest lucru, chiar daca, pentru mine, nu a fost tocmai usor de inghitit, nu va stirbi, in niciun caz, vreodata, imensa dragoste pe care i-o port. Pentru ca, la urma urmei, nu-mi doresc nimic altceva pentru copilul meu decat sa fie fericit.
    Am inteles ca, de fapt, asta e tot ce conteaza. Am depasit acea perioada, de framantari si false sperante cum ca, poate, lucrurile s-ar putea schimba sau ameliora, am invatat ca a-mi iubi copilul inseamna a-l iubi asa cum este, a nu incerca sa-l schimb dupa bunul meu plac (sau al altora), inseamna a-i fi alaturi si a-l sprijini, cu tot sufletul, in drumul sau, fara a incerca sa-i modific cursul vietii. Fericirea lui este fericirea mea.

    Mai bine decat mine a spus, tot ce se putea spune, acea doamna extraordinara, “mama”, autoarea postarii “sunt mama”, a carei scrisoare m-a miscat profund si pe care as vrea sa o imbratisez cu drag si sa-i multumesc, din inima, pentru minunata lectie pe care ne-a oferit-o tuturor celor care traim aceasta poveste, luminandu-ne calea si sufletul.
    Iti doresc si tie, draga Gabi, sa atingi cat mai curand aceasta stare !

    Dumnezeu sa te binecuvanteze, pe tine si pe dragul tau copil !

  21. Domnule Gabi, JOS PALARIA, am toata stima pentru Dvs. Apreciez deschiderea si toleranta de care dati dovada.

    Iar fiul Dvs. este un norocos din doua motive: 1. a avut… curajul sa va spuna si 2. a avut sansa de a nu fi respins. Am niste parinti minunati care au facut totul pentru mine si eu nu sunt in stare sa le ofer bucuria de a fi socri si bunici.

    Ma intristeaza, ma revolta, ma roade, dar nu pot schimba nimic. Mama mi-a spus cand eram mai mic asa din vorba in vorba, ca s-ar sinucide daca as fi gay. Am trecut de varsta fiului dvs. si nu am avut nicio relatie, doar 2 tentative esuate, parca aveam impresia ca parintii ma privesc in fiecare minut.

    Din aceasta cauza viata mea sentimentala este ratata, imbatranesc singur. Si eu am invatat foarte bine, am mari realizari profesionale si sunt foarte apreciat de comunitate, dar ma simt de multe ori un nimic, parca exist degeaba daca nu am copii si nu m-am casatorit.

    Ai mei fac totul pentru mine si ma intreaba cand ma casatoresc iar eu caut tot felul de scuze. Imi plac femeile dar doar din punct de vedere sexual, nu ma pot atasa si o astfel de viata este seaca, fara sens si in plus nu mi-as putea bate joc de o fata traind in minciuna.

    Nu inteleg de ce conteaza asa mult un nepot si o nora. Si la hetero se destrama casatoriile pe banda rulanta, multe familii nu fac copii, etc. Nu ar fi complicat sa produc 10 copii la comanda, sa fac si o casatorie de forma cu cineva, dar nu vad sensul acestor surogate.

    Cred ca parintii ar trebui sa isi caute mai mult fericirea in propriile vieti si sa depinda mai putin de tot ce face copilul lor pentru ca ar fi frumos sa aiba si el o viata proprie.

  22. Autorule, ne-ai prezentat pana acum ceea ce vrei TU de la viata copilului tau. De ce nu ar face ce vrea EL cu viata lui? De ce nevoia de a face ceva cu rodul iubirii tale cu sotia ta? Nu e mai bine sa il lasi pe el sa decida ce poate face pentru a fi fericit? 
    Hai sa nu trantim copii doar pentru ca asa face toata lumea. Sau macar hai sa ii lasam liberi, asa cum noi n-am fost.
    Se va simti mai bine cu tine langa el, autorule, dar daca vrei sa il “vindeci” presimt ca o sa fie nevoit sa se indeparteze.

  23. Am observat că în majoritatea cazurilor se pune problema suferinţei părinţilor. Faptul că un copil homosexual are foarte putine şanse să trăiască o viaţă normală şi mulţi dintre ei se simt tentaţi permanent să se sinucidă parcă ar conta mult mai puţin dacă le raportăm la suferinţa uriaşă a părinţilor frustraţi şi ultragiaţi că odrasla lor nu corespunde aşteptărilor sociale.

    Mă întreb dacă şi-au pus vreodată problema că însăşi problematizarea acceptării propriilor copii gay este extrem de umilitoare pentru aceştia din urmă. După ce au fost aduşi pe lume fără a fi întrebaţi, doar pentru că cineva şi-a dorit şi la tinereţe să fie în rând cu lumea (deci s-au gândit şi atunci la sine, nu la urmaşul lor – un simplu instrument pentru nişte părinţi dornici de acceptare socială), acum mai trebuis să se justifice şi să explice de ce nu se pliază pe orizontul de aşteptare al celor care ar trebui să-i iubească necondiţionat.

    Cred că ar trebui să existe un manual pe care viitorii soţi să-l citească obligatoriu înainte de căsătorie (inclusiv să fie interogaţi în ziua oficializării relaţiei lor), în care să fie informaţi că se pot pricopsi, în pofida dorinţei lor cu o odraslă gay (care nu pică din cer, ci sunt apar în urma unor relaţii heteorsexuale).

  24. Draga Gabi,

    As avea o simpla intrebare care ar trebui sa stii sa ti-o raspunzi. Ce doresti? Fericirea propriului copil, sau dorintele tale, in calitate de parinte, indeplinite (fiul tau cu nevasta, copii)?!

    E posibil sa te intrebi in calitate de parinte daca ai gresit, insa crede-ma COPILUL ISI ALEGE SINGUR OPTIUNEA. E liber sa isi ia singur propriile decizii. Tu esti acolo ca sa-i dai un sfat, atata timp cat ajungeti de comun acord.

    Sper ca nu am fost prea dur, dar asta e ceea ce consider. Incearca sa treci peste homofobie si sa te gandesti ce doresti de fapt: fericirea copilului, asa cum o stie el, sau fericirea ta, prin a-ti vedea fiul “implinit” sa zicem.

    Numai bine!
    Ionut

  25. Un principiu important al vietii este DRAGOSTEA NECONDITIONATA dar, chiar din toate punctele de vedere, aceasta reprezinta cea mai mare porunca data omului de cand a fost creata fiinta mult placuta lui Dumnezeu. OMUL! porunca fiind: SA ITI IUBESTI APROAPELE ca pe tine insuti……….

    ACEASTA IUBIRE ESTE GRATUITA PRIN ACCEPTARE DE LA INIMA LA INIMA , NU COSTA BANi!!! sa iti accepti fiul pt gandurile si afinitatea lui catre sexul masculin.
    cred ca dragostea ta fata de copilul tau nu trebuie sa fie pusa la indoiala prin nimic, ce iti poate influenta gandirea spre sirul infinitului de dezamagiri. Iubirea neconditionata se refera si la idea de a nu mai judeca si a accepta asa cum este el de la natura.

    idea de normal a fost inventata de OM, dar nu si de Dumnezeu, pt Dumnezeu nu exita Normal, ci exista NATURAL, baiatul tau este foarte NATURAL, nu mai incerca sa gasesti grade de comparatie spre a cauta normalitatea in baiatul tau, ca nu exista normalitate!!!!! este un concept denaturat de mintea diabolica ce s-a raspandit dealungul secolelor in societate. un copil mic intelege mai repede ce inseamna natural comparativ cu normal!!!! pt ca el accepta fara sa judece nimic!!! asta ar trebui sa fie gandirea omului matur, cea pura de copil! copilul, in general se foloseste de ochii sai, si ceea ce vede, le ia ca atare, ca fiin naturale, ci nu normale!

    Repet, nu exista idea de normal. Cauta normalul si ai sa vezi ca iti vei irosi viata pe un lucru nerealist ce duce la pierderea si neintelegerea copilului tau. multi parinti fac greseala ca, sa isi determine copilul sa gandeasca si sa faca, ca parintii in tot ce gandes si fac. acest lucru nu este NATURAL!!! si acum, te rog sa raspunzi tie, personal, ce este normal????? ai sa constati ca nu exista adevar in explicarea normalului, pt ca toti suntem diferiti de la Dumnezeu special creati NATural!!!

    daca noi suntem creati diferiti in tot ceea ce facem, gandire, ratiune, gusturi, dorinte etc. atunci ce mai este normal????!!! ai sa iti dai seama ca, iarasi, NU EXISTA NORMAL ci doar conceptia de NAtural; Daca ai inteles conceptia de natural, adica de firescul lucrurilor, ce ne indeamna la acceptarea adevarului, ca asa suntem creati diferiti, cu siguranta este pasul spre Iubirea Neconditionata ce face parte din porunca Naturala, de acceptare si fara judecare!

    Rezumand totul: ACCEPTA NATURAL fiul tau ca este un fiu deosebit, ce ti-a fost dat sa te bucuri impreuna cu el, si nu ti-a fost dat fiul tau spre intristarea ta!! bucurate cu el, sa iti aduca bucurie si tie , iubeste=l sa iti aduca iubire si tie , alina-l sa iti aduca si tie alinare, intelege-l sa iti aduca intelegere si tie, nu-l judeca sa nu ti aduca si tie judecare….. nu te intrista sa nu iti aduca intristare si tie….. IUBESTE-L NECONDITIONAT SI NATURAL, SA ITI ADUCA SI TIE IUBIRE NECONDITIONATA Natural…

    sper ca am putut fi de folos prin impartasirea gandurilor mele!

  26. Deci tot ce-si poate dori un parinte de la copilul lui este sa aiba succes profesional si sa intemeieze o familie, chiar daca acel copil va fi nefericit toata viata?

    Argumentul asta l-am auzit de la parinti care isi doresc pentru copiii lor anumite meserii, chiar daca pe copii nu-i atrag, sau sa se casatoreasca doar cu o anumita persoana, chiar daca nu este persoana iubita de copil. Imi pare rau sa-ti spun, Gabi, dar nu chiar orice parinte prefera sa-si vada copilul suferind decat sa renunte la ambitiile personale pentru destinul copilului sau.

    Lasa-ti fiul sa fie fericit, sa se implineasca asa cum considera el. Nimeni, nici tu si nici societatea noastra cam inapoiata, nu are dreptul sa-i impuna un mod de viata pe care nu si-l doreste.

  27. Ma lasa rece afirmatia. E ca si cand ar avea un fel de boala. Rusine! daca nici parinti nu te sustin, atunci cine?!

  28. Stimate domn gabi, cand i-am marturisit mamei mele ca sunt homosexual, se tot gandea la ce tratamente sa ma inscrie pentru a ma “vindeca”. Pana la urma m-a dus la psiholog, stiam din start ca va fi pierdere de bani si timp, dar intr-un fel mi-a convenit, stiam ca de fapt psihologul ii va spune mamei ce i-am spus si eu. Asa a fost, chiar mai bine : citez – “in cea mai mare carte de psihologie din lume, scrie negru pe alb, homosexualitatea nu este o boala si nu este de tratat”. Dar mi-a mai spus ceva foarte important , citez din nou – ” tot ce pot face eu este sa te ajut prin sedinte acum, sau cand vei avea nevoie, sa infrunti stresul”.

    Cine/ce cauzeaza stresul? Frica de a nu-ti fi descoperita sexualitatea, de a nu te respinge cei din jur, de a nu fi agresat, luat in deradere si etichetat, inhibarea, senzatia de neputinta, etc. Iar in acest articol, prima persoana care participa la amplificarea stresului pentru copil sunteti dumneavoastra, tatal! Cum ati spus, este inteligent peste medie, ceea ce inseamna ca a avut mult timp sa se analizeze, sa cantareasca tot ce vede in jur si ce simte.

    Daca a descoperit ca se simte atras de acelasi sex acum 6 ani, cu siguranta nu a mintit, caci tot pe la 11-12 ani la fel mi s-a intamplat si mie. Sa simt, dar diferit. Ori daca la pubertate incepi sa simti asa, nu ai ce schimba. Acum ca am lamurit cateva lucruri de baza, as dori sa “atac”, sa abordez o propozitie din postarea dvs.

    Cum adica v-ati dori ca baiatul dvs sa fie macar bisexual? In gandul dvs doriti ca el sa se casatoreasca cu o femeie, sa faca copii, iar dupa o perioada , nemaiputand suporta minciuna in care traieste sa inceapa in a-si insela sotia, casa, familia? Sa umble pe ascuns cu alti barbati? lucru -foarte- intalnit la persoanele gay trecute de o anumita varsta de altfel. De fapt bisexualitatea ar fi mult mai complicata pentru un om.

    In primul rand eu cred ca sunt ffffoarte putine cazurile in care un om spune ca poate iubi si o femeie, si un barbat. Ok, ai erectie cand esti cu o femeie. Scuze, si eu pot avea, doar asa am inceput, mintind o femeie doar ca sa imi fie bine pana mi-am dat seama ca imi fac singur rau si nu numai mie. Asa ca am incheiat acea relatie dupa 2 luni. Un om gay poate fi cu o femeie. Asta nu il face bisexual. In viata poti alege sa fi cu cine vrei, barbati sau femei. Dar atentie, nu poti alege ce sa simti! Esti ceea ce simti, nu ceea ce alegi.

    In concluzie, bucurat-va de baiatul dvs ca este cu capul pe umeri si inteligent, tot ce-i trebuie sa razbeasca in viata. Nu-i complicati existenta, sunteti parintii lui, nu cautati cauze si tratamente care nu ar duce la nimic bun pentru nimeni. Nu mai fiti atat de —romani– la minte!!!!!!!!!!!!

  29. Poate ca nu este tocmai ceea ce va doriti sa auziti dar raspunsul meu este foarte simplu, si anume ca daca chiar il iubiti, ceea ce este evident, atunci ajutati-l sa-si accepte homosexualitatea..

  30. Am descoperit ca sunt gay la varsta mica (la mare cu parintii hehe ) dar sunt in lumea gay de aproape 7 ani am 23 de ani si pot sa zic ca duc o viata normala, pana acum nu ma afectat in nici un fel orientarea mea sexuala atat pe plan profesional cat si cel social … Iar ca sa dau o replica cum ca te-ai dorii ca copilul tau sa aibe o familie.. o poti avea si daca esti gay, si eu imi doresc sa am un copil, desii este greu … poti incerca, a fi gay nu inseamna sa fi etichetat, nu esti deloc diferit de restul societatii doar pt ca orientarea ta sexuala tinde catre acelasi sex …. Sunt si foarte multi care spun ca a fi gay iti poate aduce si anumite beneficii la locul de munca…

    Eu unul nu pot concepe cum unii parinti isi reneg copii doar ca nu intra in tiparul societatii, cand decizii sa ai un copil il faci pt ca vrei sa lasi ceva de care sa te bucuri atunci cand te uiti in trecut si ma refer la activitatea lui profesionala, sociala… nu poti sa ii decizi viata sau viitorul de la o varsta … singurul lucru ce il poti face ca si un parinte ( nu refer numai in cazul homosexualitatilor ) este sa ii fi alaturi atunci cand cade … cand este tradat,inselat ….. eu unul asa voi face pt copilul meu indiferent daca este gay. hetero, negru, alb, sau alte tipuri de piele rasa,religie….

  31. Draga parinte,

    Mesajul dumneavoastra a inceput cu o greseala de exprimare…dvs nu sunteti parinte ci omul de la turnul de comanda… Dupa cum bine se vede toata lumea a inceput sa isi vada copii ca niste robotzei.
    Sincer va spun am ramas uimit la faza ” mi as dori macar sa fie bisexual”…semn ca nu conteaza ce simte fiul dumneavoastra,semn ca nu conteaza ce este…copii sa faca.
    Inca o chestie ce m-a socat…Homosexualitatea nu este o boala… deci nu exista tratamente pentru ea.
    Spre exemplu parintii mei stiu de mine si ma accepta asa cum sunt. Au inteles termenul de homosexual si nu se asteapta la un copil de la mine…sau mai ales sa iau tratamente.

  32. Nu stiu de cand este articolul dar am impresia ca nu stiti cine este fiul dumneavoastra.
    Sa incepem : azi implinesc 25 de ani, la varsa de 16 ani m-am cunoscut cu un baiat, el avea 18 ani. Detineam un bar-restaurant iar el imi facea aprovizionarea, la varsta majoratului am infiripat o relatie cu el. Iesirea “din dulap” in fata mamei mele a adus o cearta in urma careia mi-am strans bagajele, m-am suit in masina si dus am fost, aceasta rupere de mama durand 5 ani in care m-am simtit foarte singur.
    Istora se petrece pe 14 februarie acum 3 ani, am avut un accident de masina cu prietenul meu, am stat la terapie intensiva 6 luni si mama nu a venit sa ma vada, doar soacra mea a fost alaturi de mine desi ea avea mai multe motive sa nu fie langa mine; m-am recuperat repede dupa accident si am inceput sa lucrez din nou la restaurant, prietenul meu intre timp incepusera sa se schimbe, cred ca avea o relatie cu altcineva, asa a fost si am simtit ca viata mi se termina, dar nu dau vina pe el. 6 luni la “UCI” a fost greu si eu incepusem sa muncesc la restaurant cate 12, 14 ore pe zi.
    Mama in ziua de azi imi vorbeste, dar nu accepta cea ce sunt si in anumite momente ma simt foarte singur mai ales ca viata mea s-a schimbat definitiv dupa ce am incetat relatia cu Joan, poate ca ea si-a dat seama ceea ce am trait eu. In ziua de azi ea are cancer, a fost operata si s-a salvat, in momentele grele nu am incetat in nici o zi sa stau alaturi de ea.
    Sfatul meu domnule GABI este sa va intelegeti fiul. Homosexualitatea nu este o boala, cred ca asa ne nastem. Si fiul dumneavoastra va iubeste enorm …DVS VA IUBITII FIUL? Eu nu cred, dar Romania este o tara de comunisti inca, si partea cu homosexualitatea nu este inca inteleasa, pentru mine a fi bisexual este o mare mincuna. Eu va spun ca sunt mandru de a fi gay si fiul dumneavoastra e mandru de a fi asa ca nu il tratati ca pe un bolnav, e perfect sanatos.

    Va cer scuze pentru ortografie si gramatica dar nu stiu bine romaneste, am multi ani in spania si nu am invatat romaneste .

  33. Ups Grid… scuze, tocmai am facut-o. Parca spuneai “cine are curaj sa corecteze?”. Am incercat sa corectez cat m-au tinut si pe mine ochii la ora asta, oricum e mai bine asa.
    Ps- habar n-am ce inseamna “UCI”. Probabil Universitatea….. (cutare).

  34. UCI= UNITATEA DE INGRIJIRI INTENSIVE: se que escribo mal en rumano pero no se asi que os pongo en castellano asi entendeis mejor ,que coño os pasa porque sois tan malos marricones tontos ….

    mentalidad de comunistas ,que asco de peña.

  35. Adi~

    Haha! Vezi care e rezultatul? A scris omu’ în spaniolă dacă în românește n-a fost bine. Acu’ pun’-te și tradu ce-a zis 🙂

    Corectat, comentariul lui (care era adorabil înainte) și-a pierdut tot farmecul. 🙁 Să corectezi textul altcuiva e ca și cum te-ai duce în vizită la cineva și te-ai apuca să-i faci ordine în dulap.

    Dar na, să zicem că ai urmat doar indicațiile venite de sus – te iert de data asta. Dar dacă ne întâlnim vreodată și te iei de cum arăt, sigur nu mai scapi 🙂

    😎

  36. @Adi, maldita mentirosa șî dezgrasiada (pe-asta am reținut-o) , cum îți permiți să corectezi licențele poetice ale omului? :))

    Eu, împreună cu mentalitatea mea de comunist, am reușit să vedem comentariul în original.:)

  37. ciprian~

    Simt că ți s-a făcut o mare nedreptate, pe care aș vrea s-o reparăm cumva, dacă se poate. În primul rând, aș vrea să înțelegi exact ce s-a întâmplat (în culise), pentru că s-au întâmplat lucruri pe care tu n-ai cum să le știi.

    Din păcate, povestea vieții tale (emoționantă și captivantă pentru noi – niște străini – dar dureroasă și foarte tristă pentru tine) a fost complet ignorată de către cititori din pricina formei în care ea a fost scrisă, formă pentru care nici nu ești măcar vinovat! Toate comentariile care au urmat s-au referit exclusiv la formă și nici unul dintre noi n-a mai fost interesat de conținutul mesajului tău. Pentru asta cred că noi ar trebui să fim cei care să ne cerem scuze față de tine. O fac eu acum, cu toate că nu m-am consultat cu nimeni altcineva în această privință.

    Ai relatat ce ți s-a întâmplat atât de frumos și de sensibil, scuzându-te chiar pentru niște greșeli de limbă care nici măcar nu-ți puteau fi imputate (dat fiind că nu vorbești românește în viața de zi cu zi), încât mie mi s-a părut “adorabilă” povestea (chiar demnă de un film) și de aceea am vrut s-o păstrez exact așa cum a fost ea scrisă – fără niciun cuvânt schimbat. Eu am aprobat comentariu tău inițial, adăugând imediat și un comentariu (#38) prin care-i rugam pe editori să nu intervină asupra celor scrise de tine cu niciun fel de corectură. Ei bine, ghinion, mesajul meu (ce-i drept, cam scurt și neclar) a fost priceput exact pe dos, ca și cum aș fi invitat lumea să-ți corecteze mesajul și să ți-l facă mai frumos.

    Tu te-ai supărat (și pe bună dreptate) nu numai pentru că ți-au fost corectate cuvintele, dar și pentru că eu am considerat povestea ta ca fiind “adorabilă”, deși nu la frumusețe ci la candoarea și sensibilitatea relatării mă refeream când am ales epitetul acela. Dar motivul pentru care cred că te-ai supărat în primul rând nu este nici corectura, nici calificarea atribuită spuselor tale, ci faptul că povestea ta a rămas practic necitită denimeni, îngropată sub un noian de comentarii despre necesitatea scrierii corecte în românește. Aceste comentarii au fost mutate aici, la articolul despre limba română. Ultimul tău comentariu (cel cu majuscule și înjurături) a fost șters – pentru asta nu-mi cer scuze, pentru că merita să fie șters – dar, în schimb, vreau să se știe că supărarea ta este pe deplin justificată.

    Și, mai mult decât orice altceva, indiferent de cum vei scrie, aș vrea să ne mai ții la curent cu ce ți se întâmplă. Ai avut parte de momente grele în viață și mi-ar plăcea să îți împarți singurătatea cu noi, chiar dacă începutul a fost prost. Ce zici, poți trece peste ce s-a întâmplat? Ai trecut tu peste lucruri cu mult mai nedrepte decât ce s-a întâmplat aici, pe blog.

    Cu bine,
    😎

  38. Ieri, ziua mea de nastere. O cina acasa la prietena mea cea mai buna, 10 sticle de sampanie, 2 stripari… Si dupa acea o noapte nebuna in discotec.

    Poate gresesc cand spun ca vreau sa vin in romania, poate de 10 15 februari, daca timpul imi permite, as vrea sa stiu daca in BUZAU sunt cluburi sau pub`s de gay.

    Idea mea este sa vin sa-mi deschid o mica afacere in buzau, o cafenea Chill Out INFOCATA PENTRU PUBLICUL GAY. Asa ca astept sfaturile voastre strategia de marketing, o am, dar vreau opinia voastra daca e cineva din bz pe aici ok.

    Va cer scuze pentru reactia cara am avut-o la comentarile voastre nu am pretins sa jignesc pe nimeni dar mam simtit jignit.

    • Ciprian, waw… 10 sticle de sampanie? Eu la ziua mea am avut 22 de sticle de sampanie, de firmă, nu oridecare și 6 stripperi dintre care trei mă serveau cu sampanie cand vroiam eu.

      Reclamă poți să faci aici, pe DarkQ, ne înțelegem noi cumva… o sampanie, un stripper etc. Ce zici? De acord?

      Păcat că Sergiu nu mai intră că tare mult i-ar fi plăcut de tine…

  39. robert g nu vreau sa fac reclama dar doar am expus cea ce am facut ieri, idea sa vin sa deschid un pub, de gay in buzau o am de mult de oare ce, am intrat pe o pagina sa caut, nu dau de nici unul…

    Nu consum alcool, 10 erau suficiente, plus ca in discoteca unde am fost ieri am avui zona vip – sunt o persoana obijnuita cu probleme obijnuite nu am idei de “cocalar”.

    Nu imi place sa atrag atentia la lume pe strada asa ca sunt normal nu imi place sa imi fac reclama …
    etc etc

    • Noah, io zona vip n-am avut, da’ cine stie… poate anu’ ăsta o sa am. Io is un pic cocalar… da’ numa’ un pic… nuj.. îi de bine sau de rău…

  40. Pub gay în Buzău? Ar fi fain, dar nu știu cât de rentabil. Eu de-acolo sunt de loc și o vreme am crezut că-s singurul “sucit” din oraș :)) Nu că n-ar fi și alții, dar orașul mi se pare extraordinar de homofob și nu văd pe mulți să vină cu inima deschisă într-un local declarat gay. Plus că după liceu, toți pleacă la București, că-i aproape. Deci targetul va fi max 18-20 de ani.

    Oricum, ai să mă ai client pe mine o dată pe an. Promit să fac consumație dar nu la zona VIP că mie îmi place cu plebea 🙂

  41. În Buzău pub dă ghei!? Ar fi interesant, deși nu știu câtă lume s-ar încumeta să meargă acolo. Eu tipi din Buzău am început să cunosc după ce am plecat la facultate. Cred că toți au migrat la București. Bine, nici nu prea m-a interesat pe mine foarte tare subiectul ăsta până să plec la facultate.

    Aici pe blog mai sunt buzoieni…cred că o să ne facem echipă de majorete fotbal.:))

  42. Măi să fie, încă nu i-a spus nimeni copilului “La mulți ani!’ ?

    La mulți ani, Ciprian! Să ne trăiești și să ai parte de tot ce-i mai frumos și bun în viață!

    Dacă o să reușești să deschizi pub-ul cu pricina, ceea ce-ți doresc din inimă, sper să ne păstrezi câteva locuri rezervate la deschidere 🙂 .

    😎

     

  43. pai unde stau eu acum aici in spania e tot un oras mic poate la fel ca buzaul de mare sunt vreo 10-20 de discoteci si pub`s .dintre care un pubs de gays si o discoteca ,si poatee 2,3 cafenele .sunt obijnuit de mic cu faza mama asta e gay ,si putin imi pasa ,daca cineva are ceva de spus pot deveni uneori agresiv pentru ca am fost nevoit sa ma apar io am o vorba ,,si alguien tiene algun problema nos partimos los morros aqui mismo,,(daca cineva are vro problema ne spargem fata peloc)…
    de acea am spus ca romani inca au mentalitatea de comunisti ne credem moderni dar ,,suntem in societate a 3ª unde femia are cheia,, …:)
    defapt cu oameni ca dul gaby care inca mai crede ca a fi homosexual e o boala ,acum ceva timp mam dus la biserica sa ma spovedesc la ortodox si popa era sa faca o crija de inima si mia spus ca sunt satanist ,io find evanguelist dupa fostul meu iubit asa am crezut eu ca e mai bine .alta kestie cudata intr-o zi la consulatul roman aveam de fcut niste acte care imi trebuiau la usa un domn mai cu tupeu ma facut sa il injur putin de masa si derasa lui asa mai agramat cum vorbesc eu si mia spus foarte degajat cavalere vad ca ai o zi neagra ,io iam spus normal nu vezi ca ma imbrac numai la negru.
    poate osa vin in romania dar cine stie ma va face sa ma intorc inapoi aici cred ca intr-o sapatamana .mie foarte trist de oarec e nu am mai fost in romania din anul 2000 asa ca am sperat ca se va schimba ceva
    observ pe bloguri din romanaia ca majoritate de gays din romanai au migrat in afara si urmarin povestile de viata sunt foarte fericiti.
    ma doare ca e tara mea unde asi vrea sa am tot cea ce am aici dar din pacate paote mai au de evoluat vreo 20 de ani.

    scuje pentru gramatica

  44. Mesajele au intrat demult în derivă și nici nu e de mirare după atîta timp dar mă simt mișcat de dilema domnului Gabi. Sunt la vârsta la care aș putea să am un băiat de vârsta dânsului însă am un băiat mult mai mic, de școală primară. Mai mult decît atât, eu mă aflu într-un fel într-o poziție simetrică domnului prin faptul că sunt homosexual dar sunt căsătorit și am un băiat care va fi aproape sigur heterosexual. Stimate domnule, vă înțeleg și vă respect sentimentele întrutotul. Vă respect și atitudinea tolerantă față de băiat demonstrată însuși de gestul de a vă informa pe acest blog. Nu mă simt competent să vă sfătuiesc dar vă pot împărtăși din experiența mea. Aceasta îmi spune clar că orientarea sexuală nu este o alegere.

    Am știut de mic, precum majoritatea homosexualilor, că este ceva în neregulă cu mine și că acel ceva, chiar și la 6 ani trebue să rămână privat și nu se poate discuta nici măcar cu părinții. La 12 ani m-am îndrăgostit nebunește de Liviu, un băiat pe care l-am întîlnit în tabără. Cu toate acestea nu am tras nici o concluzie, nu aveam știință de existența homosexalității.

    Mai târziu m-am conformat și am căutat să am o prietenă iar în cele din urmă m-am și îndrăgostit de soția mea. Cu toată dragostea care i-o port nu m-am putut abține să nu am relații intime cu bărbați iar acestea au fost incomparabile ca intensitate cu ceea ce simt fizic pentru draga mea soție. Norocul nostru a fost că nu mi-am îngăduit sau nu s-a întâmplat să ma îndrăgostesc de vreun bărbat. Cu toate acestea prețul pe care l-am plătit pentru ca să-mi suprim înclinațiile a fost enorm. Efortul și stările de melancolie și de vinovăție care mi-au definit viața m-au împiedicat întrucâtva să trăiesc cu adevărat.

    Vă rog domnule Gabi să luați în considerare următoarele adevăruri incontestabile:

    1. Nimeni nu are de ce să-și dorească să fie homosexual. Lăsând la o parte oprobiul public, există în noi toți imboldul să luăm parte la dragostea pe care toată cultura din jurul nostru, poezia, muzica, filmele, etc. ne-o prezintă ca pe apoteoza fericirii fizice și spirituale fără de care orice viață de om este seacă și fără de rost: dragostea dintre un bărbat și o femeie. Mai mult, dorința de a avea copii ne ajunge pe mai toți din urmă. Pe unii mai devreme, pe alții mai târziu dar totuși ne prinde. Este un instinct primar, specific umanității pentru că noi oamenii suntem singura specie conștientă de propria noastră mortalitate. Nu se reduce, ca la alte făpturi, la imboldul sexual. Deci nimeni nu renunță de bunăvoie la această șansă. Renunță doar dacă nu are de ales.

    2. Homosexualii se nasc dintr-un bărbat și o femeie. Ca toți copii și ei își iubesc părinții și vor să îi imite. Este un motiv de mare tristețe pentru orice copil să își dezamăgească părinții. Nu ar alege de bună voie așa ceva.

    3. Homosexualii au existat dintotdeauna, există azi, și vor exista cît va dura omenirea pe pământ în toate popoarele, triburile și națiile. Procentul lor este relativ constant, în jur de 2-3%.

    4. Așa cum un bărbat heterosexual se simte atras de femeia iubită și ar face aproape orice să se culce cu ea un bărbat homosexual se simte atras de un alt bărbat. Dorința este la fel de puternică și de fundamentală. Iar a spune, precum Papa Benedict că înclinațiile homosexuale nu sunt un păcat în sine dar că actul sexual este păcatul și a cere astfel ca homosexualii să ducă o viață de abstinență înseamnă a cere prea mult. Nici unul dintre noi nu ne considerăm un onanist dar fiecare avem acest obicei. Așa suntem făcuți, nu suntem slabi, suntem oameni.

    Este foarte greu uneori să ne împăcăm cu realitatea. Iar a ne schimba prejudecățile este munca unui sfânt, dureroasă, înceată și care ne poate pune în conflict cu oamenii care ne sunt dragi.
    Este perfect de înțeles că ați dori ca aceasta să fie doar o fază în viața băiatului dumneavoastră care să dispară și totul să revină la normal. Înainte însă de a vă hotărî să încercați să îl schimbați gândiți-vă la zicala: ”Drumul spre iad este pavat cu bune intenții”. Viața e scurtă și plină de suferințe dar ați fost binecuvîntat cu un băiat pe care îl iubiți. Iubiți-l așa cum este, și cu binele și cu mai puțin binele, e al dumneavoastră.

    PS: Iar eu cu băiatul meu? Gândiți-vă că nu-i voi putea împărtăși niciodată ceva important despre mine. Pentru că el este parte din majoritate iar eu mă tem că nu va înțelege.
    Toate cele bune, Schwep

  45. @ Scwhep Am citit cu interes istoria ta, insa as avea si eu o intrebare sau doua. Spui la un moment dat ca ai un baiat despre care crezi (sau speri) ca va fi heterosexual. Daca totusi, intr-o zi, baiatul tau iti va spune ca nu e heterosexual si iti va face cunostinta cu prietenul lui, alaturi de care iti va spune ca vrea sa-si petreaca viata, cum ai reactiona? Ai putea accepta noul cuplu in existenta familiei tale?

  46. @Irina

    Eu nu am fost un copil băiețos. Îmi aduc aminte de o fază de acum vre-un an-doi în care feciorul meu și ai lui prieteni se încinseseră la un fotbal cu țipete și șuturi zdravene la poartă. Ne făcuseră pe noi părinții să ne-adunăm rapid pe tușă, ca cloștile, așteptând în orice moment să iasă cu plânsete. Entuziasm mare. Prietenul lor, ”O” la fel de mare ca ei, la fel de înalt, nu vroia cu nici un chip să se ducă în incinta în care răcneau al meu ficior și ceata lui, cu toate îndemnurile mamei sale.

    M-am văzut imediat în acel băiat. Așa eram eu. Am urmărit reacția mamei lui cu atenție și aproape mi-au dat lacrimile când am auzit-o spunându-i ”Nu-i nimic, nici mie nu-mi place cum se joacă, hai că ne jucăm noi doi de-a v-ați ascunselea prin tuneluri.” De unde fusese în pragul plânsului băiatul s-a luminat la față și s-au dus la joacă amândoi, iar eu aș fi vrut s-o strâng în brațe și s-o pup, să-i spun ce mamă minunată este.

    Bineînțeles că nu e garantat că fecioru-meu nu va fi gay dar judecând după mine nu cred că va fi. Dacă însă se va dovedi că este, am să-l accept fără nici o ezitare. Planurile mele de a-mi crește nepoții la bătrânețe vor fi aruncate pe fereastră dar mă voi bucura să-l știu liber de nevoia de a se ascunde. Și da, l-aș primi în sânul familiei cu prietenul lui. Cum aș putea face altfel?
    Schwep

  47. Vad multe raspunsuri pe aceasta tema ,deci este inca o dilema cu care se confrunta intreaga planeta. Domnu Gabi, in cazul in care imi cititi mesajul am sa fiu pe cat de obiectiv posibil, nu visati la metode de a va face fiul normal. Este foarte normal asa cum este, invatati sa il iubiti asa cum este, bucurati-va ca este sanatos si doriti-va sa fie fericit pt ca este fiul dvs, fiti mandru de el ca este inteligent, stiti de ce? Pentru ca lumea din jur oricum ii va provoca destula suferinta din cauza asta si nu lasati ca aceasta suferinta sa inceapa cu dvs. Eu sunt homosexual, tatal meu nu stie, nu am de gand sa ii spun pt ca oricum nu ii pasa de viata mea, dar pe dvs va vad ingrijorat si va recomand sa nu mai fiti, nu veti rezolva absolut nimic, schimbati-va punctul de vedere si invatati sa-l iubiti

  48. Nici nu stiti cat de mult m-ati ajutat.
    A trecut un an de cand am aflat ca fiul meu este homosexual. Cu ajutorul vostru am trecut mai usor peste acel moment si am depasit starile de suparare si de deprimare. Recunosc ca a fost greu cand am aflat si ca am fost foarte, foarte suparata. Dar asta a fost sa fie ,baiatul meu nu are nicio vina, asa e el si gata. De mult timp nu mai aducem acest subiect in discutie, nici cu sotul meu si nici cu fiul meu, e un subiect inchis, un amanunt de care nu mai vorbim. Sigur ca in mintea mea tot timpul ma gandesc la acest lucru, dar, doar atat.
    Si pentru ca va simt aproape pe toti, vreau sa lamuresc o chestie: eu nu sunt ,,domnul Gabi,, ci sunt o mama ,,Gabi,,. Am lasat impresia (pentru unii) ca as putea fi tata din dorinta de a ma ascunde, sau nu stiu… asa a fost atunci, la inceput.
    Multumesc inca o data celor care mi-ati scris (si celor care doar au citit-stiu ca sunt multi), multumesc pentru sfaturi si sustinere.
    Si eu va simt aproape , va citesc acest site mereu si daca as putea as striga in gura mare sustinerea mea pentru homosexuali. Sunteti oameni deosebiti, cu inclinatii artistice, cu inteligenta mai mare , mai sensibili , mai ,,altfel,, din punct de vedere uman.
    Scriati mai de mult ca un ziar ar vrea sa scrie depre homosexuali sa publice ceva despre viata unui gay. Eu as fi fost bucuroasa sa le trimiteti cateva articole scrise de voi, poate si acela scris de mine la inceput, cu raspunsurile voastre, pentru ca asa ca mine (cum eram eu acum un an- neinformata)sunt multi in tara asta.Lumea inca nu stie ce inseamna a fi homosexual.Sa vada toti ca aveti o viata normala, un serviciu, sau ca puteti face o facultate, ca sunteti mai destepti decat multi. Viata voastra nu se rezuma la doar a face sex. Dar acest subiect este ,,strict secret,, pentru Romania.
    Mi-a placut ce a zis un baiat de aici, student la medicina, ca vrea sa se faca doctor chirurg si inaitea fiecarei operatii pe care o va face ii va spune pacientului ca el este homosexual si daca in aceste conditii mai vrea sa fie operat. Bravo, asa sa faci,sa ajungi medic competent si indispensabil si sa ai curajul sa spui acest amanunt.
    Mai vreau sa multumesc intr-un mod cu totul special doamnei Elena , singura mama care mi-a scris si singura mama de ,,baiat homosexual,,pe care o cunosc. Povestile noastre identice, mesajul de incurajare si sustinerea ei m-au ajutat mult . M-am gandit mult la ea in acest an, mi-a placut cum a scris si as vrea sa o cunosc mai bine. Daca se poate sa ne cunoastem adresele de e-mail (si daca ea ar vrea), eu as fi incantata.
    De asemenea ma bucur ca mi-a scris si Schwep, un tata care si-a povestit viata si as vrea sa-l intreb la ce varsta s-a casatorit si cum adica s-a ,,indragostit,, de sotia lui. A fost dragoste sau mai mult respect , prietenie si multa dorinta de a-si intemeia o familie?
    Si nu in ultimul rand ii sunt recunoscatoare lui Robert ca administreaza acest site, unde toti interesati pot citi, se pot informa si pot scrie pentru ei si pentru ceilati.
    Numai bine ,
    Gabi

  49. Stimată doamnă Gabi,

    Am cunoscut-o pe soția mea de foarte tânăr și practic noi am crescut împreună. Probabil că toate sentimentele pe care le menționați și-au jucat rolul lor, căsnicia noastră a avut suișurile și coborâșurile ei.

    Faptul că am putut să joc rolul de soț devotat nu a fost un noroc ci o neșansă a mea. Problema este că iată, și după ce am întemeiat o familie declar că de fapt în mod fundamental mă simt în continuare atras de bărbați și chiar dacă îmi iubesc soția mă simt totuși neîmplinit. Am plătit un preț foarte mare pentru o așa zisă normalitate și prețul nu l-am plătit numai eu, l-a plătit și soția mea.

  50. Nu asta e normalitatea. Daca parintii vostri ar fi fost homosexuali voi nu mai existati pentru a posta aici. MERGETI SI tratati-va sau muriti TOTI ODATA! MULTA BAFTA!

  51. @MASA, felicitari, mi-as dorii sa ai un fiu/fiica gay atunci vom discuta cum sta treaba cu perpetuarea speciei si a propriei tale familii!

  52. Gabriel, da-l in plm, Doamne fer sa aiba ala copii, ar fi un tata denaturat. Arza-l-ar focul si oarba dupa el.
    Rediam, buna intrebarea retorica 😛

  53. Rediam, toate resursele energetice erau concentrate pe propulsie, pentru ale spiritului n-au mai rămas prea multe

  54. Rediam. Tocmai am vazut Dexter, sezonul 1, ep. 8. Propozitia pe care ai spus-o mai sus s-a aflat in episod, exact aceeasi :\

  55. Aoleu, și în desenele pentru copii au băgat din astea? Se duce naibii lumea asta.:))

    @Adi, nu am zis că e creație proprie, e destul de cunoscută, în liceu o foloseam destul de des când unul dintre noi făcea vreo ”ispravă”.

  56. Dacă-i serial, atunci m-ai băgat în ceață. Eu știu doar de ”Tânăr și neliniștit”.:)

  57. dna Gabi ,

    sunt convinsa ca multi parinti care au baieti gay doresc un mariaj al fiului lor cu orice pret. un mariaj cu o femeie devotata , nebanuitoare , fertila si umila. carne de tun , adica. nu conteaza ca viata acelei femei e sacrificata , ca nimeni nu ii mai poate da tineretea inapoi.
    cred ca astfel de mariaje sunt cu duiumul. peste tot in jurul nostru.
    asta e un alt aspect al societatii care nu accepta diversitatea. sotiile din astfel de cupluri sunt victime care nu pot pleca (pt ca nu au o confirmare din partea sotului) , sunt puse in fatza faptului implinit (adica mariajul e varza dar au facut copii si trebuie acum sa ii creasca ). secretul e prea mare si prea rusinos ca sa poata vorbi cu cineva despre asta. NU homosexualitatea barbatului din cuplu e rusinea , ci faptul ca ele au cazut in capcana respectiva .

  58. @dna Gabi
    ‘Mi-a placut ce a zis un baiat de aici, student la medicina, ca vrea sa se faca doctor chirurg si inaitea fiecarei operatii pe care o va face ii va spune pacientului ca el este homosexual si daca in aceste conditii mai vrea sa fie operat. Bravo, asa sa faci,sa ajungi medic competent si indispensabil si sa ai curajul sa spui acest amanunt.’

    Inca mai gandesc asa si-mi doresc sa fac asta. Cu cat trec anii cu atat prind mai mult tupeu si curaj sa lupt pentru ceea ce sunt.
    Va multumesc si ma bucur ca ne intelegeti, mi-ar placea enorm ca si mama sa poata face pasul asta. Poate ii voi da sa va citeasca articolele si povestea cand va veni momentul. Inca nu ma simt pregatit sa-i spun, dar in curand va trebui sa fac si asta. Poate o voi pune in legatura cu dumneavoastra cand va fi timpul 🙂

  59. Boon,

    As fi bucuroasa daca as putea sa o ajut cu ceva pe mama ta, pentru ca stiu cum e la inceput, cand afli dintr-o data (fara nicio pregatire si documentare prealabila)ca unicul tau copil este diferit de ceilalti. Pe urma, citesti, te informezi si vezi ca un singur amanunt il diferentiaza pe baiatul meu de ceilalti, un amanunt care nu se poate schimba si pentru care nu e vinovat nimeni. Apoi descoperi ca multi oameni din jurul tau sunt ,,asa,, si sunt oameni de isprava.
    O discutie cu mama ta mi-ar prinde bine si mie dar probabil si dumneaei.
    Cand va veni momentul marturisirii, fii bland cu parintii tai,nu te enerva pe ei orice iti va spune , pentru ca intr-adevar este un moment dureros si nu stii cum sa procedezi.

  60. Buna, sunt in aceeasi situatie. Nu stiu cum se procedeaza, dar mi-ar face mare placere sa comunicam.

  61. Eu am stiut de la varsta de 6 ani ca imi plac baietii.
    Parintii mei erau bigoti si voiau ca eu sa devin “sfant”. Am inceput sa urasc din inima religia.

    Am avut o viata mizerabila din cauza idiotilor care se ascundeau dupa “sfintenie” si religie.

    Azi sunt un om de succes in SUA
    Dar imi urasc din inima copilaria mea nefericita si parintii mei total dezinformati, si societatea mizerabila comunist-crestina in care am crescut. Fostii mari comunisti au ajuns azi mari crestini si sunt la fel de mizerabili ca si stalinistii din trecut.

  62. Anton poate ca asa a trebuit sa fie, nu cred ca degeaba ai ales numele Anton, numele sfantului Anton cel recunoscut de biserica crestina universala, adica de toata religia crestina indiferent ca e catolica, ordodoxa, ect.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_de_Padova

    Cand o sa mai avansezi in varsta si o sa ai timp de meditatie, adica pur si simplu de linistea necesara punerii lucrurilor in adevarata lor valoare, cu intelegerea ascunsa a intamplarilor drumurior vietii, este posibil sa incepi a vede cu alti ochi rostul vietii tale, iar atunci aproape ca datorita acestei deschideri o sa fi mai aproape de divinitate mai mult decat iti inchipui acum ca te afli. fiindca o sa poti intelege adevarul Lui[Dumnezeu] ca tot ce se petrece sau intampla are rolul si scopul lui precis si ai sa afli ca nu mereu biserica este repprezentantul lui si cu atat mai mult nu pot sa fie acei fanatici cu mintea smintita si inima inclestata de care spui tu ca ti-au dominat copilaria.

    Totul are un scop. tel precis, numic nu este la voia intamplarii, asa cum credem noi, profanii.
    Sper sa ma intelegi ce am spus.

  63. @Anton
    Mă uit cu groază cum societatea noastră a devenit mult mai bigotă decât pe vremea comuniştilor. Efectul pervertirii minţilor prin orele de religie din şcoală îşi arată roadele.

    @cristymaykei
    Eşti în eroare.
    Biserica Ortodoxă nu-l recunoaşte ca sfânt pe Anton de Padova. Nu-i nevoie să cauţi în enciclopedii sau calendare pentru verificare. Este suficient să iei în considerare faptul că el a trăit şi activat între anii 1195 şi 1231, la peste 100 ani după Marea Schismă (1054) şi, prin urmare, din perspectiva Bisericii Ortodoxe nu este decât un schismatic.
    Cât despre religiile protestante şi neoprotestante, nici nu poate fi vorba de recunoaşterea lui ca sfânt pentru simplul motiv că acestea nu recunosc o asemenea calitate.
    Doar Biserica Catolică îl recunoaşte şi venerează ca Sfânt şi Doctor al Bisericii pe Anton de Padova.

    În altă ordine de idei, o copilărie furată, din motive religiose sau alfel de motive, rămâne furată. Nimic n-o poate întoarce.

    Teza conform cu care tot ce se întâmplă rău omului are un scop nu poate fi fondată pe considerente ştiinţifice, etice, morale etc. ci doar pe considerente religioase. Întrucât religia nu are o explicaţie pertinentă pentru toate nenorocirile care se abat asupra omului, în particular, şi asupra omenirii, în general, s-a găsit ca explicaţie ad-hoc punerea la încercare. Teza are o vechime considerabilă şi cel mai strălucit exemplu îl găsim în Cartea lui Iov.

  64. sicmarin e foarte buna explicatia ta. Exista un sfânt ANTON comun si anume: Sfântul Antonie Pustnicul, numit si Parintele Monahismului Oriental (250-356).

  65. @Sicmarin:

    Oroarea se intampla in estul Europei. In vest, asistam la o corectare masiva a erorilor trecutului. Partea proasta consta in faptul ca Romania, REP. Molotova, Ucraina si Rusia sunt cu un secol in urma.

    Anul acesta a avut loc in paralel cu demonstratia gay din Chicago si o demonstratie…crestina. Dar nu in stilul celor romanesti, cu cruci, bate si icoane contra homosexualilor, ci invers: cu panouri in care acesti crestini isi cereau scuze pentru bigotismul lor initial!Scuze si pentru bigotismul bisericilor crestine!
    Am fotografii de la demonstratie!
    Mi s-a parut uluitor faptul ca nu toti religionistii sunt tampiti, cum credeam!

    In alta ordine de idei: americanii au o vorba: ce nu te omoara, te face mai tare. Cum cunosc cazuri de baieti de varsta mea care “au reusit” sa se sinucida la varsta la care am incercat si eu sa o fac, si cum stiu ca eu am devenit o persoana cu mult mai puternica dupa ce m-am dezbarat de crestinism, pot spune ca desi sufar inca pentru trecut, totusi nu mai sunt nefericit. N-au decat unii sa ma asocieze cu “betonul” turnat in mine, ca eu pot sa confirm faptul ca in ziua de azi eu sunt stapan pe situatie si ii fac de ras pe idiotii care ma insulta.

    Anticii aveau perfecta dreptate cand spuneau ca nu ceea ce ti se intampla in viata conteaza, ci numai parerea ta despre ceea ce ti se intampla in viata!~

  66. Nimic nu trece de sicmarin si speram sa nu observe nimeni, dar acum ca tot ai clarificat cei cu sfantul Anton de Padova, iar Avocatus pe sfantul Antonie cel Mare, eremit[sihastru], trebuie sa-l amintim si pe Anton Maria Claret, episcop, canonizat de Biserica Romano-Catolica ca sfant. Acum sunt informati corect cei ce citesc acest blog.

    Raul este deasupra oricaror teze, teorii, concepte, idei, convingeri, ect, pentru simplul motiv ca raul este in fiecare din noi si ce voi spune acum o sa deranjeze pe multi oameni, dar o voi spune pentru ca observ ca si tu sicmarin cazi in plasa teoriilor diverse.

    Raul este parte din om si omul face rau omului, societatii, planetei, universului.

    Noi oamenii fara a face rau nu putem trai nici macar o secunda. Fiecare din noi exact in aceasta clipa cand cititi aceste randuri faceti rau fara ca macar sa constientizati ca confortul vostru face rau planetei.
    Pe care din voi il intereseaza ca se ard, se taie, se scormonesc in pamant, se defriseaza, se distrug zeci de mii de plante si animale in fiecare an?
    Ne credem buni si ne felicitam pentru asta, dar in fond indiferenta noastra produce lucrul raului.
    Chiar si pe strada daca vedem cum este agresat cineva, ne uitam ca la spectacol, eventual si filmam sa dam pe net.

    Viata noastra secunda de secunda este traita pe fundatia raului, rau facut de noi fara ca macar sa ne dam seama ca facem rau, ori nu dorim sa ne gandim ca facem rau sau alungam orice gand care este nesimtit si ne spune ca facem rau, dar ne dam buni pentru ca cica suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, iar Domnul nu poate fi decat bun, alb, luminos, curat, ect.

    Ori aflati ca conform ideii principale ca Dumnezeu a creeat totul, rezulta ca si raul tot de El este creat si daca-a vazut ca raul creeat face probleme l-a aruncat pe Terra impreuna cu Lucifer sa convietuiasca ‘in pace’ cu omul.

  67. Oare nu putem sa-i lasam pe sfinti sa fie subiectul altor bloguri? De ce sa spurcam acest blog cu sf Anton si ceilalti?

  68. Nu cred ca domnul care a publicat articolul ar trebui judecat atat de aspru. Cred ca majoritatea generatiilor trecute au o problema cu a accepta tot ceea ce nu pot intelege (avem drept exemplu parintii care nu vor sa-si vada copiii tatuati, cu pirceing-uri sau de ce nu, sarind cu parasuta). Majoritatea nu sunt deschisi la pareri si idei noi, si in loc sa accepte, ei incearca sa schimbe lumea in care traiesc.
    In orice caz, omenirea s-a schimbat foarte mult pe parcursul existentei, si nu o pot numi neaparat evolutie (stiu ca aparatura si robotii ne usureaza existenta, dar o sa ajungem niste larve, care nu fac nimic altceva decat sa se hraneasca, daca se continua in acest ritm; asta daca nu ,,esueaza” vreun experiment cu o bomba atomica si se alege praful de noi astia muritori…);revenind la problema…homosexualitatea nu este ceva aparut recent, nu este un ,,trend”, sau o boala al carei leac inca nu s-a gasit, sa fim seriosi. Sa nu-mi spuna mie nimeni, ca dragul nostru homo erectus, sau homo sapiens, gasindu-se singur in pestera cu un confrate de acelasi sex, nu s-a apropiat mai mult de el, formandu-se o legatura dincolo de natura sexuala, probabil chiar indragostindu-se. Adica…de ce ne limitam mereu la a judeca oamenii in functie de cum se imbraca, ce mananca, ce culoare au ei sau parul lor, religie si orientare sexuala. Fiecare are dreptul la propria alegere, in fond, si nu avem dreptul de a comenta fericirea altora. Nimeni nu alege de cine se indragosteste. Daca doi oameni de acelasi sex sunt impreuna, este pentru ca intre ei s-a creat o legatura. Bineinteles ca la mijloc exista si o atractie sexuala, ca la toate speciile (apropo de specii…sunt curioasa cum explica cercetatorii homosexualitatea la caini sau pisici, deoarece cele doua cateluse pe care le am, in fiecare sezon de imperechere au…contact sexual…ma rog…cat de contac si cat de sexual este posibil intre doua femele), dar nu vreau sa intru in aceste detalii, pentru ca, inca,nu am experimentat….sa le numim …placeri carnale.:)
    In orice caz, cred ca oamenii ar trebui sa fie mai concentrati pe propria lor viata, decat sa o comenteze pe a altora. Fericirea variaza la fel ca oamenii. Si cred ca, homosexualii, la fel ca negrii, musulmanii,etc, nu doresc sa fie etichetati, marginalizati, sau sa fie compatimiti. Daca ne gandim mai bine, cu totii facem parte dintr-o minoritate, fiindca suntem oameni, si suntem diferiti, iar asta e un lucru bun.
    In loc sa ne mai gandim la ce grupulete sa mai facem, la ce intitutii sa fondam, sau la ce leacuri sa mai gasim, ar trebui sa fim mai deschisi la minte, si sa traim viata din plin, fara regrete si rautati, pentru ca nu se stie cand nu vom mai fi, iar atunci cel mai rau e sa te gandesti:,,ce-ar fi fost daca…”!

  69. Ps: Imi pare rau ca public acest comentariu asa tarziu fata de publicarea articolului, dar de abia astazi am descoperit acest site, si mi se pare extrem de interesant (chiar si pentru mine,o heterosexuala – sper sa nu ofenseze pe nimeni acest lucru). De fapt cautam niste petreceri, parade, intruniri distractive, pentru ca eu cunosc cativa homosexuali, care nu vor sa recunoasca in public acest lucru, deoarece le este teama, si din acest motiv se simt singuri. Incerc sa le ofer cat mai mult sprijin, dar uneori au nevoie sa faca si ceea ce simt, fara sa simta vreo presiune din partea societatii.

  70. Uite ba o fata limpede si deschisa la mansarda,  bravo ei.

    Oana sa ne mai vizitezi ca le spui bine.

  71. Nu cred, sincer, sa fie vorba de o alegere. De o decizie luata constient, de genul: “Merg sa cumpar castraveti.”. Niciun homosexual, innascut sau nu, nu a spus, sau gandit, “Azi vreau sa fiu gay fiindca e cool. (sau orice alt motiv…sau fara)”.
    Persoane hetero pot, la un moment dat in viata lor, sa simta o atractie puternica fata de o alta persoana de acelasi sex. Dar la fel, se poate sa nu.

    Un sfat. Nu cauta metode de de-homosexualizare sau orice altceva de genul. Nimic nu e sigur, si se cunosc destule exemple de tineri care, in urma acestor tratamente, pe langa ca au ramas tot homosexuali, au luat-o razna, la propriu. Nu cred ca ti-ai dori ca fiul tau sa ramana cu sechele din cauza ca tie iti e greu sa il accepti.

    Mai lucreaza putin la acest capitol si totul va fi bine.

  72. Am mai scris pe acest blog, dar am impresia ca de cele mai multe ori punctele de vedere bazate pe datele stiintifice corecte nu sunt bagate in seama de cei interesati intrucat Romania a cazut de la o vreme in misticismul crestin-ortodox.

    Am cercetat cu multa atentie literatura stiintifica referitoare la orientarea sexuala. Concluzia mea (care este de fapt cea a Asociatiei Psihologilor Americani, ca si a Asociatiei Psihiatrilor Americani) este ca asa-zisele tratamente de schimbare a orientarii homosexuale sunt extrem de daunatoare. Multi tineri s-au sinucis in urma unor asemenea “tratamente” aplicate de obicei de organizatii religioase (crestine, musulmane sau iudaice) care de obicei isi ascund afilierea religioasa.

    M-a interesat profund acest aspect pentru ca eu stiind de foarte tanar ca sunt homosexual (desi nu stiam cuvantul “homosexual” am incercat la 17 ani sa ma sinucid din acest motiv.

    Pana la urma am decis sa arunc la gunoi nu natura mea, ci afilierea mea religioasa de atunci. Urmarea a fost foarte pozitiva: astfel am reusit sa ma autoaccept.

    Organizatiile psihologice si psihiatrice americane si ale altor tari au condamnat acele asa-zise tratamente. In unele state, cei care inca le practica (pentru motive banesti, evident) pot face inchisoare. Ma refer aici mai ales la California.Oricum indivizii detracati care le practicau li s-a ridicat dreptul de a practica psihiatria, fiind exclusi din toate asociatiile psihologice si psihiatrice din SUA (aici ma refer in primul rand la escrocul Nicolosi dar si la monstrul crestin Cameron).

    Dupa ce in Romania am avut o viata de caine, fiind tot timpul in pericol sa fiu inchis in inchisoare, de cand am venit in SUA ma simt mult mai liber si mai intinerit.
    Aici lucrez in continuare in cercetarea stiintifica si sunt apreciat indifferent de faptul ca orientarea mea sexuala nu este un secret pentru altii.

  73. Buna seara dnul Gabi,
    In principiu, vad ca majoritatea oamenilor care v-au raspuns sunt gay. In general, oamenii gay mizeaza mult pe emotii, pe sensibilizare,spun ca si ei au inima, suflet, ca pot sa iubeasca… Dar nu despre asta e vorba, nimeni nu contesta faptul ca homosexualii nu au valoare ca oameni, ca nu minte sau inima.
    Daca cineva a cunoscut cu adevarat macar (macar unul singur) un gay, o sa imi dea dreptate cand spun ca sunt oameni dezorientati, confuzi, plini de mandrie ascunsa si subtila. Oamenii ii iau ca prieteni de nadejde, pt ca gay-ii sunt oameni emotionali, sensibili si au o inteligenta emotionala crescuta, asta e adevarul, dar asta nu inseamna ca mintea lor e dreapta, ca au o verticalitate in gandire. Pt ei, etica si morala tine de a face ce simti. Din cate stiu, nicio filozofie (buddista, stoica etc) sau religie nu mizeaza pe a face ceea ce simti. De ce? Pt ca poate fi in detrimentul tau, emotiile pot fi unele de moment doar si te duc in eroare! Faptul ca iti vine un gand ca poate esti gay, nu inseamna ca deja esti! Un gand e doar un gand, e ca un nor care trece, nu inseamna ca asa te-ai nascut si asa trebuie sa fii. Depinde de tine cat de mult te insotesti cu un gand care iti trece prin minte, pana cand acel gand devine atitudine, apoi devine fapta, apoi devine o parte din tine. de ex: daca ai fost hot, sa zicem ca ai furat f mult 5 ani de zile si nu te-a prins nimeni, inseamna ca s-a imprimat comportamentul asta in tine, dar inseamna ca asa te-ai nascut, un hot? E absurd sa zici ca te nasti hot, toata lumea e de acord cu asta. Dimpotriva, daca zici ca ai descoperit ca esti gay, inseamna ca asa ,,ai fost programat” si ce bine ca ai descoperit?! Mie mi-a zis odata sincer o lesbianca ca relatia pe care a avut-o cu un barbat a implinit-o, despre relatia cu o femeie a zis ca ii place, ca o satisface, dar simtea ca nu e relatia desavarsita ca dintre un barbat si o femeie.Si era lesbianca! dar ma intelegeam bine cu ea si mi-a marturist asta! Si in plus, logic vorbind, daca am fi fost programati sa ne nastem gay, sincer, nu am fi ajuns ca oameni sa mai existam in anul 2013 d.H, sa nu mai zic ca au existat oameni si i.H. Luati logic lucrurile, lasati senzatiile de moment. In plus, f interesant e ca nimeni nu devine gay la 40-50 de ani, ati observat?? Toti descopera ca au inclinatii gay in adolescenta… De ce in adolescenta? Pt ca in acea perioada esti f sensibil la toate influentele, se produc multe modificari neuronale, biologice, identitare in tine, iar daca nu ai oameni verticali langa tine, vei prelua atitudini de viata de la altii, din stanga si din dreapta, ce mai auzi, ce mai vezi… Va indemn sa cititi de ex filosofia stoica, poate va mai clarificati faptul ca oamenii au cap/minte, ca sa judece lucrurile. Mintea (mai ales una bazata pe valori verticale) e ca un portar/strajer la usa unei cetati, astfel nu mai da atentie unei emotii de moment. Daca eu v-as zice ca m-am indragostit de un criminal, sa zicem ca e si in inchisoare inchis pt omor f grav, dar va zic ca omul s-a schimbat, ca vrea sa se schimbe, ca va fi mai bun, ce ati spune despre mine? Probabil ca is cam proasta si o tampita, ca mi-a sucit mintile omul ala, dar ca oricum, mai mult de 2-3 luni nu ma tine, ca trece euforia si vad ce om e de fapt.
    Daca cautati, sa stiti exista f multi gay redeveniti hetero, cautati chiar si pe net si veti gasi povestile lor! De ex, cantaretul italian Giuseppe Povia a compus un cantec ,,Cand Luca era gay” in urma propriei lui experiente, cand a avut o perioada cand a crezut ca e gay. Dupa un timp si-a dat seama ca el a primit niste atitudini de viata distorsionate de la mama lui, mai ales ca a fost crescut de mama si bunica si asa a ajuns sa creada ca e gay. A redevenit hetero, dupa ce s-a cercetat pe sine si s-a analizat bine, obiectiv!
    Nimeni nu se naste invatat si programat pt ceva, dar cum ne educa altii (priteni/familie, societate) si cum ne autoeducam noi, aia si devenim! Vorba aia ,,ce faci, te face”. Cu cine te intalnesti, ce citesti etc, acele atitudini le preiei si devin o parte din tine! Daca citesti cartile unor oameni verticali, asa devii si tu, daca citesti revista Click si alte prostii de astea, nu mai zic cum poti deveni…

    Dnul Gabi, as vrea sa va scriu si un mesaj privat. Cum as putea face asta?

    Gandire sanatoasa doresc la toti!
    Maria

  74. Am citit multe prostii in viata mea, dar ultima postare de pe acest site, semnata “Maria” le intrece pe toate!

    Ce-i drept respectiva Marie ne avertizeaza in textul sau: “Probabil ca is cam proasta si o tampita…”

    Poate! In definitiv se poate spune ca dansa stie mai bine! Desi eu nu cred ca prostia si tampenia sunt problemele ei esentiale, ci lipsa de informare si propagarea unor neadevaruri!

    Glasuieste “Maria”:

    “Daca cineva a cunoscut cu adevarat macar (macar unul singur) un gay, o sa imi dea dreptate cand spun ca sunt oameni dezorientati, confuzi, plini de mandrie ascunsa si subtila”.

    De aici deduc ca face parte dintr-o secta pocaita, mai ales ca ea confunda cauzele cu efectele.

    Cand societatea este atat de intoleranta cu homosexualii, cum sa nu existe destui tineri dezorientati si confuzi?

    Si eu am incercat la varsta de 17 ani sa ma sinucid, stiind despre mine ca nu sunt ca majoritatea baietilor!
    Dar nu eram eu de vina ci societatea care baga in capul copiilor si tinerilor prostiile homofobe!

    Cat despre mandria ascunsa si subtila, ce sa spun! Mai mare rusinea ca aceasta Marie agramata foloseste asemenea argumente!

    Da Marie, esti si agramata, devreme ce folosesti expresia “lesbianca”.

    Eu am cunoscut mii de homosexuali si pot atesta ca nu am gasit doi la fel! E ca si cum ar face aprecieri generale despre…romani. Exista romani si romani, nu sunt toti identici!

    In rest, toate asa zisele “informatii” date de “Maria” sunt false.

    “Daca cautati, sa stiti exista f multi gay redeveniti hetero, cautati chiar si pe net si veti gasi povestile lor!”

    Asa o fi?

    Asociatia Psihiatrilor Americani a intreprins studii stiintifice si a gasit tocmai contrariul!

    Nu a gasit nici macar un singur caz de “conversie” la heterosexualitate!

    Ce-i drept au existat asociatii “crestine” care au sustinut timp de decenii ca fac “convertiri la heterosexualitate”.

    Ultima dintre ele care s-a autodizolvat se numea “Exodus international” iar organizatorii ei si-au cerut scuze in mod public pentru ca au provocat atat de mult rau tinerilor prin activitatea sa!

    Citeste aici:

    http://www.huffingtonpost.com/2013/06/20/exodus-international-shuts-down_n_3470911.html

    Ei recunosc cat rau au facut prin activitatile lor anti-stiintifice!

    Mai mult decat atat, Asociatia Psihologilor Americani (ca si cea a psihiatrilor mericani) au explicitat raul produs de asemenea tratamente, care a avut ca urmare numeroase si ucideri in randurile tinerilor:

    http://en.wikipedia.org/wiki/Conversion_therapy

    In mai multe state medicii care pretend ca fac “conversii” si-au pierdut si dreptul de a practica profesia lor! Chiar mai mult, ei pot fi pedepsiti si prin amenzi iar in California se discuta despre pedeapsa cu inchisoarea pentru asemenea medici nedemni!

    De altfel aceste texte se pot citi si in romaneste. De ce nu te informezi corect, Marie draga Marie?

    Dupa stilul mesajului dtale e clar de faci parte din miscarea sectanta. De ce esti interesata, in calitate de “calauza oarba”, sa iei legatura si in mod direct cu parintii acestor tineri?

    Ca sa propagi raul dezinformarii si pe mai departe?

  75. Iata ce propun eu parintilor care au copii gay: sa se informeze direct de la sursele stiintifice, pe de o parte, iar pe de alta parte sa consulte si vietile altor tineri gay!

    Dau un exemplu, dar oricine poate vedea sute de exemple de tineri gay care isi descriu experientele de viata, descriind experienta lor de autoacceptare si “iesire la lumina” ca homosexuali, sub apelativul de “coming out” (pe you tube):

    http://www.youtube.com/watch?v=C7z1LV3HaaE

    Acest baiat de 20 de ani a descris mizeria vietii lui din perioada cand incerca sa-si ascunda chiar si lui insusi adevarul despre orientarea sa sexuala; deprimarea psihica la care a ajuns cand incerca sa traiasca o viata care nu era a lui, pana la hotararea sa de a se sinucide.

    Din fericire pentru el, parintii lui l-au dus la un psiholog scolar care l-a convins ca singura atitudine sanatoasa este de a se autoaccepta drept ceea ce este si de a-si trai viata!

    Baiatul le multumeste din suflet parintilor pentru ca l-au salvat practic de la sinucidere si arata cat de fericit este el acum, cand se auto-accepta!

    Dar banuiesc ca o serie de oameni nu pot avea acces la intelegerea acestor video-clipuri, intrucat nu cunosc engleza, din pacate!

    In loc sa se erijeze in “sfatuitori” ar fi mai bine sa invete!

    Am mai spus acest lucru, dar trebuie sa il repet: punctul de vedere stiintific pentru “terapia homosexualitatii” consta in acordarea unui ajutor pentru autoacceptare, iar nu in incercarea disperata si vana de a-l “schimba”.

    O serie intreaga de tineri “schimbati” s-au sinucis la cativa ani de la tratamentele aplicate, iar altii au trebuit sa fie tratati in stare grava de alti psihiatri!
    Acesta a fost motivul pentru care in tarile civiliate asemenea “practici medicale” au fost interzise!

Comments are closed.

Vezi si...

Probleme în paradis

„- Ştiu ca e urât din partea mea, dar ţi- am verificat contul de romeo şi am vazut că azi ai ratat la mustată un sexdate ! - Era doar flirt virtual…” De atunci, sunt aproape 3 zile în care nu ne-am mai vorbit. Da, recunosc, am fost captat într-o conversaţie „sugestivă”...

Articole din aceeasi categorie