In urma cu vreo 2 saptamani am primit un mail despre acest blog, am intrat si dupa vreo doua zile mi-am facut si un cont si in cele din urma am zis sa “ma bag in seama” lasand un mesaj/un comentariu.
Traim intr-o tara prinsa inca in “meandrele concretului”, cum ar spune Iliescu, altfel spus intr-o tara a carei oameni refuza/neaga cea ce nu inteleg indiferent de subiect, dar acum sa ne rezumam la al nostru a fi sau a nu fi gay in Romania.
Eu sunt un tip de 30 de ani, casatorit si cu un copil, care din pacate sau din fericire simte nevoia sa aiba langa el si un om. Desi a trecut ceva vreme de cand m-am insurat inca sunt in cautarea acelui om. L-am cautat pe site-urile pe care le stim cu totii, de cateva ori am trait sentimentul ca l-am gasit, dar la fel de repede cum am crezut la fel de repede s-a incheiat povestea. Trebuie sa marturisesc ca am cunoscut oameni de calitate si care nu mi-au creat probleme cu o singura execeptie, dar despre asta altadata.
M-am tot gandit de ce nu gasesc cea ce vreau cea ce imi doresc. In acest moment poate va intrebati ce mi-as putea dori sau mai bine zis, ce ar putea oferi un tip insurat si cu copil de crescut. Desi poate parea imposibil imi doresc sa am o legatura serioasa cu un om, bazata pa cateva elemente general valabile in orice tip de relatie. Inainte sa merg mai departe trebuie sa spun ca eu nu mi-am facut publica orientarea.
De multe ori ma intreb daca ceea ce imi doresc este prea mult, daca ar trebui sa divortez, daca am gresit ca m-am insurat. Nu stiu. Poate.
Voi ce ati face in locul meu, cum ati impaca si capra si varza?
octombrierosu…eu tare am impresia ca ne cunoastem…
Salut! Sa inteleg ca acum sunteti separati si tu nu o mai iubesti.
N-a zis nicăieri omu’ că sunt separați sau că nu ar mai iubi-o…
Io am o cunoștință care s-a căsătorit, dar i-a spus soției că e bi. Ea a acceptat însă el știa că ea e nefericită, oarecum. Și au divorțat într-un final. Bine, nu aveau copii.
Dacă nu eşti mulţumit de statusul tău actual de ce să te mai chinui?! Probabil te gândeşti la binele copilui,însă o familie nu se poate baza doar pe asta. E nevoie de mult mai mult pentru ca lucrurile să meargă. Mai devreme sau mai tîrziu vă veţi dezbina si tot cel mic va avea de suferit.
Fii egoist! Pune-ţi nevoile şi fericirea ta pe primul plan, lăsând la o parte presiunea societătii sau a familiei. O viaţă avem şi e păcat să o trăim tânjind mereu după fericire.
Eu sunt mai pragmatic, ori e albă ori e neagră, nu cred ca poţi fi în două bărci deodată.
Caută în sinele tău, cântăreşte toate opţiunele şi ia cea mai bună decizie! Mult notoc!
Robert vroiam sa ma clarific asupra situatiei prezente.
Si cand o sa apara “el” in peisaj si o sa consideri ca merita iscata furtuna din pahar, cu sotia ce faci? Te scapi de ea pur si simplu?
Sper ca esti pregatit sa ii satisfaci toate poftele lumesti (financiare, desigur) celei care ti-a daruit copilul. Cel putin grija asta sa nu o aibe, ca oricum viata i-ai distrus-o.
Unora le place sa se joace cu viata. Nici o problema din punctul meu de vedere, cat timp inconstienti fiind, invart mreajele lor, nu ale celor din jur, nu ale celor pe care preting ca ii iubesc.
Yep, perfect adevărat, Fiica.
Alegerea făcută nu este cea mai bună, si eu am fost tentat să o fac dar m-am oprit la timp. Te înțeleg în Romania este greu sa fi out si poate de accea ai luat decizia sa căsătoriești. În Romania multe persone gay aleg această scăpare dar din păcate nu este nici o scăpare. De cele mai multe ori va audce și mai multă suferință.
Acum daca ai si copil este si mai complicat… foarte complicat!
De cata vreme esti castorit ? si cati ani are copiulul tău?
După părerea mea cea mai bună cale este calea adeverului, să spui adevărul și să mergi mai departe, este cea mai grea și cea mai dureroasă alegere eu va provoca foarte multă durere și suferință dar eu zic că este cea corectă. Nu poți să clădești nimic pe minciună.
Iar soția ta merită să trăiască cu cineva care o iubește cu adevarat, nu ne putem folosi de oameni pentru binele nostru temporar, ca până la urmă toți care s-au căsătorit au ajnus să se despartă mai devreme sau mai târziu.
Dacă alegi să mergi pe calea adevărului așteaptă-te să cadă cerul peste tine, pentru că va fi foarte greu –dar va trece. Cei care te vor iubit cu adevarat vor fi mereu langa tine. Dumenzeu este și el alături de tine.
Tu îți ști situația cel mai bine așa că nu te grăbi, am să mă rog pentru tine lui Dumnezeu să te ajute să faci alegrea ce mai bună.
Mai exită si o altă cale o cale, calea suferinței până la sfârșit – să alegi să nu spui adevărul de dragul copilului tău, dar depinde de om puțin sunt cei care pot să ascundă adevarul până când închid ochii de pe acest pământ. Și nici nu știu dacă merită…
Știe măcar cineva darg că ești gay ? să ști că ajută să ai pe cineva darg care este alturi de tine.
Acum este alegerea ta, dar ce îți spun sigur că nu ai acum să împaci si capra si varza.
Dacă nu ai cu cine să vorbești și veri să te descarci să ști că aici ai o familie oricând, care nu te judecă și este alturi de tine. Ai să găsești pe acest blog oameni extraordinari care sunt mereu gata să îți dea un sfat și să fie alături de tine.
Am să mă rog pentru tine, pentru că nu este ușor…
Domnul să fie cu tine.
Alexander
Nick H., eu nu cred că omu’ nu a fost, măcar un pic, egoist în momentul în care s-a căsătorit. Dacă el are acum 30 de ani, acum 10 ani avea 20. Pe vremea aceea homosexualitatea în România nu mai era ceva tabu, așadar nu am putea spune că acestă căsătorie s-a produs acum 20+ de ani, când încă te băgau la zdup dacă se afla că ești gay.
Normal că mulți dintre noi ar vrea să fie și cu pula în cur și cu sufletul în rai, dar nu prea se poate. În viață faci concesii, vrei – nu vrei.
Apoi, după cum știm, homosexualitatea (sau bisexualitatea, deși acolo e discutabilă treaba) nu apare așa din senin. Înclin să cred că el atunci când s-a căsătorit știa că îi plac și băieții dar probabil că s-a gândit că aventurile pe care urma să le aibă cu aceștia nu vor afecta viața familială.
Numai că, fericirea asta, bat-o vina, nu se rezumă doar la a avea lucrurile asezate.
Acum, mă gândesc că i-o fi greu, nimic de zis. Dar la fel de greu i-ar fi atât soției cât și copilului. Putea să se gândească din timp la sexualitatea s-a și să acționeze în consecință.
Zic și io.
Ce nu trebuie să uiți iară e că ai o responsaibiltate.
Trebuie să ai drijă de copil în continurare nu poți să îl lași în voia sorți. Sunt de acord cu @Fiica nu ne putem juca cu viata altora.
Sa nu fi tentat sa ajungi sa te gandesti numai la tine si sa uiti de reposnabilități. Trebuie sa le pui pe ele pe primul plan si dupa aceea pe tine.
Iar greseala facut are un pret!
Alexander
Din situația ta, Octombrieroșu, desprind (eu, este punctul meu de vedere) următoarele: Ai o soție pe care NU o mai iubești și o fiică pe care NU AI CUM să nu o iubești. Dacă ceva din ceea ce spun nu este adevărat, te rog corectează-mă.
Întrebarea nu se pune dacă ai greșit sau nu în trecut, întrebarea care cred că te chinuie este „Ce ar trebui să fac acum?”. Ai în spate certitudinea că te afli în căutarea unui băiat care să îți satisfacă nevoia de afectivitate. Dar hai să punctăm câteva lucruri înainte de a te gândi ce dorești să faci cu viața ta:
– Sunt convins că nu este ușor să iei o decizie care să hotărască nu numai viața ta, dar și a copilului tău, și a soiei tale pe viitor. Nu te grăbește nimeni. Cântărește bine ceea ce ai de pierdut și ceea ce ai de câștigat în urma unei evntuale decizii.
– Trecutul tău este așa cum ai simțit că trebuie să fie în acel moment al vieții tale. Te-ai căsătorit la 20 de ani pentru că așa ai simțit că trebuie, ai adus pe lume o fetiță pentru că ai fost convins că merită, etc. Și sunt convins că toate astea au „meritat efortul” tău de a face o anumită alegere.
– De unde știi că un bărbat îți va oferi liniștea (iubirea) de care ai nevoie? Unii dintre noi (și spun asta fără urmă de ipocrizie) ne „irosim” viețile căutând. Căutând dragoste, căutând fericirea, căutând fântâna tinereții, căutând nemurirea. Dar aceste lucruri le găsește cineva? Are cineva rețeta fericirii?
– Orice decizie ai lua, dacă vei lua, ai grijă să faci acest lucru în deplină cunoștință de cauză, ca într-un anumit moment dat în viața ta (să spunem pe la 40 de ani) să nu îți dai seama că și această decizie de acum a fost una greșită. Poate vei constata că viața lângă familia ta de acum îți oferă mai multă satisfacție sentimentală, mai multă căldură, decât dacă ai găsi un băiat lângă care să trăiești idila vieții.
– Nimeni nu garantează că decizia de a-ți modifica tu viața la acest moment te va face fericit (sau nefericit). Numai tu știi asta. Numai tu știi cât de mult iubești oamenii prezenți în viața ta acum. Nimeni nu garantează dacă vei iubi un băiat, nimeni nu garantează dacă vei găsi un băiat care să te iubească. Trebuie să privești adânc în sufletul tău și să fii sincer cu tine însuți. Decizia (în caz că trebuie să iei una) îți aparține.
Pune pe o coală de hârtie argumente pro și contra în caz că vrei să iei o decizie. Important e să fii fericit.
Alegerea de a duce o viață gay (selectarea posibililor parteneri de suflet numai din rândul băieților, pe viitor) trebuie să preceadă cunoașterea acestui lucru. Află cum trăiesc 2 băieți în cuplu , cunoaște cupluri care au trăit împreună mai mult timp, vorbește cu cât mai mulți gay înainte de a face vreo mișcare. Vei afla poate lucruri noi, care îți vor influența alegerea (asta bineînțeles dacă interlocutorii tăi vor fi 100% sinceri cu tine).
Nu te grăbi, ai tot timpul din lume. Viața nu e fugă după iubire/nemurire/fericire. Viața e o cunoaștere de sine. Iar fericirea ta s-ar putea să lipsească sau să zacă în tine însuți, nu în rândul celor de la care te aștepți să te facă fericit.
Succes!
@DarkQ
– Este posibil să NU mai văd Dumnezeu atât de des pe acest website/blog?
– Aș dori foarte mult, ca de exemplu, în sfatul lui Alexander care de altfel este foarte bun să nu văd cuvântul Dumnezeu pentru că afectează modul în care primești informația!
– Hai să nu mai facem comentarii care să ne separe unii de altii!
– Cred că acest blog a fost făcut pentru a unii mai mulți gay/hetero/oameni diferiți pe subiecte diferite în care să se regăsească fiecare și să deruleze conversații inteligente fără interese personale care să producă o IMAGINE POZITIVĂ despre NOI și esența noastră de OAMENI.
1after, în încercarea de a menține un pic de ordine pe blog și a da un curs login comentariilor care sunt postate la un articol, de azi înainte comentariile despre D-zeu le mut în acest post. Deci, frumos ar fi să se posteze direct acolo chestiunile legate de acest subiect.
Povestea mai are un personaj de care nu se tine cont, lupul.
Lupul are si el importanta lui in derularea povestii.
A vorbi numai de capra si de varza, duce la conceptia gresita ca lupul nu mai exista. Ori lupul exista sigur, numai ca vrea sa-si schimbe parul, iar o alta invatatura populara spune ca lupul isi schimba parul dar naravul ba. Ce intelegem de aici?
Varza = viata de familie heterosexuala.
Capra = dorinta de relatie/familie in conceptul gay.
Lupul = OCTOMBRIEROSU.
Lupul vrea si varza, vrea si capra, dar varza o vrea pentru a o manca capra.
Varza poate sta langa lup mult si bine daca nu mai este tentatia lupului pentru capra.
Capra vrea sa manace varza repede, dar nici sa fie mancata de lup prea repede.
Oricum ai pune problema nu se gasete rezolvare la dilema asta fara istetimea taranului.
Dar in povestea asta taranul, istet inca nu a aparut.
Cred ca nu ar trebui judecati foarte dur cei care au ales calea compromisului (casatoria adica). Eu zic ca a fost o greseala, insa una care poate fi totusi inteleasa. In Romania exista chiar si acum o presiune sociala destul de mare pentru a te casatori, iar unii cedeaza. Cat despre o solutie de iesire pentru autorul articolului, aici nu pot da nici un sfat. Situatia nu mi se pare totusi chiar atat de dramatica, un divort nu e sfarsitul lumii (daca alta solutie nu exista). Fireste ca ar fi mai bine pentru copil daca ar creste cu doi parinti, insa cu conditia ca parintii sa se inteleaga iar viata de familie sa fie armonioasa.
Mi se pare interesant ca numesti barbatul om … om e si femeia. 😀 Eu am trait intr-o familie in care parintii se certau mereu si cand ma gandesc la acele momente, as fi preferat sa locuiesc doar cu unul dintre parinti, in cazul meu: mama, deoarece tata era problema.
Nu ai ce face decat sa iti confrunti deciziile luate cu ceva timp inainte … nu cred ca exista sfaturi salvatoare!
Mie nu mi se pare o optiune adevarata sa ramana un barbat in situatia asta alaturi de familie, de dragul copilului. Copiii nu sunt chiar intr-atata de naivi sau prostuti incat sa nu-si dea seama ca unele lucruri nu sunt in regula in familie. Dupa mine, un copil trece mult mai usor peste un divort civilizat, decat printr-o viata de familie semi-tumultoasa cu parinti (pasiv-)agresivi.
Du-te la un psiholog si fa-ti ordine in viata…
Dragă @1AfterEightTeen nu am nici un interes să fac comentarii care să ne separe unii de altii. Din contră vreau
ca comentariileca și comentariile mele să ajute și să ne apropie nu să ne despartă. Imi pare răucă crezică tu crezi asta.Sincer chiar nu am venit pe acest blog sa demonstrez să arat cât de spiritual sunt eu sau cât de bun sunt eu prin mentionarea lui Dumnezeu in comentari mele asa o fac in mod natural când consider că este necesar.
@RobertG dacă consideri că prezența mea pe acest blog și comentarile mele fac mai mult rău
de câtdecât bine atunci să imi spui, iar eu nu o sa mai postez nici un comentariu si o să plec. Eu am venit aici să imi fac prieteni și să am părtășie (?) cu oamenii care sunt inaceasiaceeași situatie ca mine. Nu să dezbin nu să supăr pe nimeni.Sincer mă așteptam ca măcar persoanele care sunt gay ca mine să mă acepte așa cum sunt. Dar se pare că nu am norocul ăsta.
Asta-i viaţa ce să faci, You cannot make people love you! You can only love them!
Alexander
Alexander, nu măi, n-am nimic. Doar că în ultima vreme există o tendință de a umple articolele cu comentarii legate de Biserica si religie. la acelea mă refeream că dacă nu au relevanță cu articolul în sine, le mut la articolul de care vorbeam.
With the help of God. 🙂
Bravo Robert bine că ai mutat comentariile! În sfârșit pot și eu să mă concentrez pe adevăratul subiect al unui articol!
Acum multi ani in urma… vreo 14-15.. am cunoscut un tip. nu pe net.. din ziar din ‘rendez-vous’ o fituica ordinara care aparea in fiecare marti si care avea doua pagini cu anunturi el pentru el.. pe vremea cand homosexualitatea nu era dezincrimanata in romania, era asa intr-o faza gri.. tolerata. sau in fine autoritatile se uitau in alta directie ca se prefaceau ca se muncesc pentru adoptarea aqui ului comunitar…
Ei bine era la distanta.. destul de mare si dupa cum aveam sa aflu, in timp, era si fiul unei persoane publice cunoscute si importante in orasul respectiv. un oras ardelean ..nu mic. asa ca ne-am intalnit prima oara si in datile ulterioare pe teren neutru.. cluj.. brasov.. etc
Ne vedeam undeva la 3-4 saptamani.. asa erau relatiile ‘la distanta’. nu erau telefoane mobile in fiecare buzunar. erau telegrame -jur. ne vedem luni la ora 10.stop. barul x din orasul y.stop. tricou rosu. full stop. trebuiau succinte codificate fiindca nu ne asteptam sa ajung direct in mana noastra si apoi mai treceau prin 3 maini.. inainte de a ajunge la tine.
nu stiu cati dintre voi ati primit o telegrama.. era o bucata de hartie batuta la masina, fara ca sa fie inchisa sau sigilata.. era o hartie din aia galbena de proasta calitate impaturita in 4 pe care ti-o aducea postarita la usa.
ati tinut treaba asta o vreme, apoi timpurile.. vremurile.. ne-au indepartat.. ne-am ppierdut.. . ne-am regasit pe facebook dupa 15 ani.
el album de poze: cu nevasta.. cu fetita.. in concedii peste tot prin europa.. eu in album gay parade, sauvage..etc
si vrea sa ne revedem: acelasi stil orase neutre pe unde are delegatie.
si imi dau seama de o chestie: vrea sa isi retraiasca adolescenta.
dar, e un mare dar:
omule imi esti drag. la un nivel; avem amintiri comune interesante si placute
dar: fucking shit! cand ai plecat sau te-ai hotarat sa iti construiesti viata standard universal acceptata m-ai pierdut pe drum;
ma bucur pentru tine.. te invidiez.. ai o familie; drept pe care mie societatea mi-l refuza fiindca din intamplare sunt gay – doar gay
daca ti-ai luat decizia asta traieste cu ea!
ti-ai facut o viata – la care nu renunti la fel ca si autorul acestui articol; nici nu mi-as permite sa iti cer sa renunti lqa ea. pana la urma ai ceva ce eu doar imi imagginez ca voi avea intr-o zi
dar nici tu nu imi cere sa iti fiu – amantul oficial sau de serviciu….
asta e una dintre situatii…
o alta… un boyfriend de 3 ani.. acum e insurat are doi copii si ma invita la gratare de familie ; si in culmea tupeului am mers; am facut cunostinta cu nevasta-sa care.. culmea stia ca ca noi am avut ceva special impreuna ‘in tinerete;
ei bine si asta vrea pe cineva aproape.. cineva de durata..fuck off nu sunt roata de rexerva a nimanui si cu atat mai putin private entertainer..
ce aveti toti astia insurati nu am sa inteleg niciodata.
v-ati facut o familie dar mai vret o relatie – mai mult decat sexuala- in afara familiei…
pai si cine e dispus sa doaRMA SINGUR STIIND CA TU ESTI ACASA LA NEVASTA INDEPLININDU-TI INDATORIRILE CONJUGALE?????????????
cine vrea sa faca craciunul singur fiindca iubitul e cu familia??????????/
cine vrea sa isi faca concediile singur fiindca tu esti la mare cu familia?????????
tu vrei o relatie de dragoste… te-ai gandit la toate astea?
cred ca atunci cand ai luat decizia de a te casatori te-ai gandit ca ‘faza gay’ se va rezolva cu o aventura din cand in cand sau o laba pe net din cand in cand. daca ai luat decizia asta.. tine-te de ea.
nu iti poti permite sa iti bati joc nici de femeia – pana moartea va va desparti- nici de un amant care sa stea acasa sa te astepte cu cina sau chef de sex rapid in pauza de masa..
nu iti permiti asta si nu ai dreptul sa o ceri. cu atat mai putin sa te plangi ca nu ti se intampla.
parerea mea
singura sansa e sa iti gasesti pe cineva cu familie ca tine.
cunosc cazuri:
tineri, s-au iubit, s-au casatorit fiecare cu o femeie, au copii, au familii si-au cumparat apartamente in blocuri vecine, isi fac concediile impreuna ..
toate bune si frumoase.
unul a divortat, celalalt nu.
si aici s-a rupt echilibrul.. cel divortat vrea mai mult.. dupa 20 de ani de relatie neconventionala… s-a facut totul praf 🙂
fapte de viata
concluzia o tragi singur
a.. am uitat mai am o poveste adevarata:
am sa o scriu telegrafic daca tot am vorbit de telegrame:
el din suceava
el.. casatorit 2 fete de vreo 8-10 ani
el.. pleaca in olanda la munca
el.. trece de la za bisexual de weekend la relatie -cu un tip olandez de varsta apropiata
el.. se muta in aceiasi casa cu celalalt
el.. spune nevestei ca e gay
el.. divorteaza
el.. ii vin fete in vizita dupa doi ani
el.. o ajuta pe fosta sa se mute in olanda
ea.. se recasatoreste acolo
el.. se casatoreste acolo
fetele se muta la el- le place mai mult
concluzie el si fosta stau la 2 km distanta
el si actualul sot (in jur de 40 ani amandoi) cresc impreuna ambele fete care locuiesc in aceiasi casa cu ei
fetele merg la ea in vizita
toti.. cina extinsa la evenimente
fetele isis iubesc noul tata enorrm
si crede-ma fiind in casa lor e exact atmosfera unei case standard normale cu ore de culcare fixe.. cu cina in familie cu toate cele normale..
e.. doar un caz
dar se poate intampla
..
@un_tip O astfel de analiza maturizeaza luarea unei decizii. Imi place ca esti hotărât și spui lucurile verde-n față.
Nu te inteleg de ce esti trist, chiar nu ai de ce, gandeste-te in primul rand ca tu ai ceva la care oricare dintre noi tanajim. Ai o familie care te iubeste, care iti vrea binele, eu personal tanjesc cu gandul la asa ceva, daca as avea ocazia sa-mi pun o dorinta care sa mi se indeplineasca, aceea ar fi sa pot avea o familie sa pot avea copii, eu nu am avut parte nici de o familie unita din pacate…Dar tu ca o ai, pretueste-o, nu-i da motive sa sufere, gandeste-te la copil la ea cat ar suferi daca tu ai pleca, nu fi egoist. Daca tu ai pati ceva din intamplare, cine ar suferi, cine ar fi langa tine, cine ar face tot posibilul sa-ti demonstreza ca nu esti singur, ca ai pe cineva care te iubeste mult si ar face orice pentru binele tau, cine altcineva decat FAMILIA TA?!
Asa ca ai grija ce faci si pretuieste ce ai langa tine.
un_tip Ute alta poveste de viata.
el bisexual, escort si video chat.
ea bisexuala, dama de lux si video chat.
ea ramas gravida cu el si au hotarat sa se casatoreasca.
el a renuntat la escort.
ea a renuntat sa mai fie dama de lux.
el si ea fac impreuna video chat pana isi termina el masterul si vrea sa-si dea si doctoratul.
el a investit intr-o firma deschisa de fratele lui care se ocupa de curatenie si care incepe sa aduca venituri bunicele, iar singurul obstacol in extinderea firmei sunt lipsa oamenilor corespunzatori.
el mai are pe un el care participa la toate acctivitatile lor atunci cand este acasa, fiindca calatoreste destul de mult.
ea mai are cate o aventura + o relatie cu o bisexuala maritata al carei sot e foarte gelos, dar semi impotent si prefera ca sotia sa se duca la amanta in loc de amant.
el si ea sunt foarte fericiti si se vede asta cu ochiul liber, iar cand se intampla de sunt toti la un loc, chiar daca este o zi obisnuita, o transforma ei in mare sarbatoare.
Sunt convins ca nu o sa tina pana la adanci batraneti fericirea asta, dar cine ii impiedica sa se bucure de viata ACUM, cand chiar ei TRAIESC fericirea?
Tu sigur nu te-ai implica ca doar nu vrei sa fi a cincea roata la caruta.
Dar te-ai gandit vreodata ca si roata de rezerva poate deveni elementul principal cand face pana o alta roata? Si ca fara ea{roata de rezerva} nu mai merge caruta?
Insa fiecare are viziune lui asupra vietii, care il implineste.
Dar mie imi pare o pierdere in viata, sa poti sa fii fericit un timp si sa renunti din motive de … viziune.
@Anon dany: cu siguranţa asta îşi spune şi el: că are toate motivele să fie fericit. Dar uite că în momentele în care e sincer cu sine, simte că îi lipseşte ceva. Conform tuturor tiparelor socio- afective el ar trebui să fie încântat de viaţa pe care şi-a construit-o, dar se pare că nu e. Cred ca îţi trebuie curaj ca la un moment dat să îţi pui ordine în lucruri şi sentimente. Poate fi foarte dificil, însa daca îţi reuseşte vei fi mult mai mândru de tine şi mai fericit.
@anon dany
situatiile sunt mult diferite.. foarte mult se vede cu ochiul liber
pornind de la doua chestii una sunt amandoi bisexuali; si amandoi au fost curve (e un cuvant al limbii romane prea des inlocuit de chestii finute de genul escort si dama de companie si etc cand de fapt la noi nici escortul nu ‘escorteaza’ nici dama nu ‘acompaniaza’ ci se vinde la bucata sau la ora- asta e alta discutie…); ceea ce presupune de fapt ca sunt foarte deschisi la experiente sexuale diverse si neconventionale impreuna sau separat; deci backgroundul e diferit. dar amandoi si-au cunoscut istoria inainte fara minciuni si perdele de fum si s-au acceptat asa cum sunt;
apoi, e un copil la mijloc; sincer nu mi-e teama din punctul asta de vedere; fiindca familii destramate sunt foarte multe; si in masura in care unul dintre parinti nu il ‘demonizeazaa’ pe celalalt in cazul despartirii copii se adapteaza; si da, se adapteaza chiar si la o cealalta familie gay; e chestie de cum pui problema si cum explici; dar pentru asta trebuie ca parintii sa isi rezolve problemele comunicand clar si fara a rupe copilul in doua; se stie ca fetele sunt mai apropiate de tati decat de mame; pana la urma a nega asta e ca si cum ai spune ca gay-i nu pot fi parinti buni. care e din nou alta discutie majora;
dar cel mai important e totusi a pune in balanta placerea de moment cu viziunea. problemma autorului e ca are doua viziuni care se bat cap in cap. aia incercam sa explic. nu le poti avea pe amandoua decat in anumite conditii speciale. spuneam ca nu e corect sa ceara de la cineva ce nu poate oferi decat pe jumatate.
si daca e sa gandesc pe termen lung viziunea iti ofera linistea si echilibrul.. mentalitatea carpe diem nu.
@ Octombrierosu:
Pt. o secunda sa scoatem din ecuatie faptul ca esti atras de barbati. Sa pretindem ca este irrelevant. Poate esti gay poate esti bi.
Intrebarea de baza este simpla. Iti iubesti sotia sau nu?
Din relatarea ta este destul de clar ca ea nu iti este deajuns. Eu zic ca este cat se poate de naiv sa crezi ca acest aspect nu o va afecta pe fetita voastra. Nici macar nu iti poti imagina cat de intuitivi sunt copiii.
Si nu ai nici un drept sa o privezi pe sotia ta de la posibilitatea de a-si gasii pe cineva care sa o iubeasca pasionat asa cum merita si asa cum iti doresti si tu la randul tau sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca asa cum ai nevoie.
Si gandeste-te cum s-ar simti fetita ta sa afle intr-o zi ca din cause ei voi ati fost toata viata nefericiti.
Nu vreau sa plictisesc pe nimeni cu povestea mea, dar sunt divortata dupa 9 ani de casnicie, timp in care am incercat vrute si nevrute ca sa functioneze aceasta casnicie. Singurul lucru cu care ne-am ales la inceput a fost dispret si normal ca l-a afectat si pe baiatul nostru.
De 4 ani suntem despartiti si din fericire, cu mult effort din partea lui amandoi, am reusit sa acceptam situatia. Acum chiar pot sa spun ca suntem foarte apropiati.
Dupa ce ne-am despartit eu m-am acceptat pt. ceea ce sunt si cu toate ca nu am fost pregatita sa impartasesc cu el acest detaliu, lumea s-a dovedit foarte mica si el s-a imprietenit pe net cu asistenta fostei mele prietene si dintr-o vorba in alta si-a dat seama ca draguta asistenta barfea despre relatia gay a sefei cu mine. Din fericire, acest detaliu parca ne-a ajutat si mai mult sa ne intelegem. Nu stiu, poate asta l-a facut sa nu se mai simta ca nu a putut sa ma faca fericita.. :). Cine stie?
Tot ce pot sa spun este ca eu am liniste, stiind ca nu mai sunt motivul nefericirii lui.
In ce-l priveste pe fiul nostru, pot sa spun ca iarasi suntem foarte norocosi, a inteles si acceptat divortul nostru.
Normal ca sunt frictiuni din cand in cand, dar cu tact si delicatete si mai ales maturitate, toate se pot rezolva.
Deci eu zic sa nu mai incerci sa impaci si varza si capra. Nu-i drept din partea ta. Incearca sa te pui in papucii ei si vezi ce ti-ai dorii sa faca ea daca situatia ar fii invers.
Hello!
Initial, am vrut sa scriu un comentariu huge, doar ca Equilibrium a punctat exact lucrurile pe care am vrut eu sa le punctez! Deh… fetele gandesc la fel (P.S.: N-am uitat de iesire! 😀 ).
So, monsieur Octombrierosu. Una la mana. N-am inteles niciodata de ce barbatii gay, sau bisexuali, aleg sa se casatoareasca. Femeile nu servesc nici drept paravan pentru lipsa de curaj a unora, si nici ca surogat pentru barbatul pe care si-l doresc. Eu cred ca ai avut trairile astea interioare si dorintele de a fi cu un barbat si inainte de casatorie, si, permite-mi sa-ti spun, ca ai facut un gest extrem de egoist atunci cand te-ai casatorit, si acum iti povestesc strict dpdv al femeii.
Un instinct, in special unul sexual, nu-l poti suprima foarte usor, mai ales ca barbat (no offense, ma refer la faptul ca barbatii au mai mult apetit sexual ca femeile). Si daca reusesti, o faci un an, doi, zece, da’ tot va iesi la suprafata. Si cand se va intampla, inevitabil, ii vei rani pe cei din jur. Si pentru ce sa distrugi o viata de om?
Eu, in locul tau, m-as conforma statutului actual. Simplu. Mi-a trebuit sotie? Mi-a trebuit si un copil? Atunci, imi pun pofta-n cui si sa imi vad de familie. Pentru ca fericirea si bunastarea familiei mele este mai PRESUS decat a mea!
Ultimul paragraf se refera la situatia in care tu vrei sa te desparti strict pt ca vrei barbati, nu femei, nu la certuri conjugale sau chestii naspa, unde sunt mai mult decat de acord cu divortul.
Măi, eu, din câte am observat în comentariile de mai sus și după cum am experimentat și eu prin viață, este că noi nu putem înțelege faptul că, așa cum eu, tu, el avem dreptul de a spune că ne plac numai băieții, iar alții spun că lor le plac numai fetele, au dreptul și nehotărâții să rămână toată viața niște nehotărâți și să alerge tot timpul și după capră și după varză. Mie chiar îmi plac oamenii de genul ăsta, care gustă mai din toate plăcerile. Sunt naturali, sunt liberi, sunt liberi de remușcări, liberi de orice limită de iubire. Mie unul recunosc că mie îmi plac. Pentru că ei fac tot ceea ce simt să facă. Și sunt de acord cu ei atâta timp cât sunt sinceri cu ei înșiși și cu ceilalți. De ce atâtea acuzații, atâtea atrageri de o parte sau alta? Omul o să facă ce simte. Și nu numai acum. Ci întoteauna. Și cred că toată lumea e de acord cu mine într-o măsură sau alta. Undeva în sufletul nostru avem toți această dorință de libertate. Dar odată ce ne-am determinat singuri să alegem o parte anume a traiectoriei, în acel moment ne-am condamnat la lipsă de libertate. Și am vrea să fim liberi ca ei. Eu nu mă simt liber. Eu mi-am condiționat la un moment în viață alegerile și am început să mă obișnuiesc cu ideea. E fun. Dar la un moment dat obosești. Asta e nasol la noi gay-ii, că în ciuda numelui („fericit”) ajungem să ne saturăm de fericire și dăm într-un final pesimism. Nu frate, mie chiar îmi plac oamenii ăștia liberi.
@Fireman:
Pai sa faca ce simte si ce vrea, dar vorba aia, nu pe pielea mea. Poate ca el nu este hotarat sau inca nu-i sigur de pozitia lui, dar aici nu este vorba numai de el. Iar in ce priveste remuscarile, daca nu avea cat de cat remuscari nu ar fii scris articolul si cerut sfat .. 😀
-xx-
Atât aici, cât şi în alte comentarii din alte articole se vorbeşte despre simţuri, despre faptul că trăim (doar) dacă ne lăsăm conduşi de simţuri şi nu ne tragem de la nimic: orice pentru mine, eu, persoana mea. Calc în picioare orice, oricine pentru ca EU să mă simt bine, EU să-mi trăiesc viaţa.
Din punctul meu de vedere simţurile sunt atât de volatile, sunt schimbătoare, sunt chiar înşelătoare. Dacă ne ghidăm după simţuri ajungem să nu mai avem ceva de care să ne prindem, pentru că totul va fi relativ. Şi, atunci, mă întreb eu, cum am putea trăi o viaţă sănătoasă dacă noi nu avem o “coloană vertebrală” care, totuşi, să ne ţină laolaltă ca şi indivizi? Dacă se dă frâu liber simţurilor, şi se trăieşte în corcondanţă cu ele, se ajunge la haos.
@Equilibrium
Am pus o condiție acolo: să fie sincer cu el însuși și cu cei din jur.
Essentials
Simturile sunt creuzetul sentimentelor, iar atata timp cand le filtrezi prin inima catre ratiune, nu vei ajunge niciodata in haos.
Ratiunea naste monstrii, atunci cand simturile uita de inima, dar se doresc indeplinite, iar asta nu inseamna ca te simti si implinit.
@Fireman:
🙂 my bad..scuze..mi-a scapat acel pasaj.. 😛
-xx-
here’ my 2 cents:
Scenariul 1: Spui la toata lumea si:
Secanriul 1.1 Toata lumea te accepta pt ceea ce esti si iti apreciaza in continuare calitatile;
Secanriul 1.2 Marea majoritate te accepta; o parte din ei nu mai vor sa vb cu tine ever;
Secanariul 1.3 Marea majoritate nu te accepta; o parte din ei te accepta in continuare
Scenariul 2: Nu spui nimanui si
Secanriul 2.1 cativa isi dau seama si spun tuturor ceea ce iti distruge toata viata ca pe un castel facut din carti de joc sau te duce la unul din scenariile de la punctul 1;
Secanriul 2.2 nimeni nu isi da seama si traiesti toata viata gandindu-te la faptu lca viata ta este un mare catel construit idn carti de joc.
multa bafta!
PS: de multe ori ne gandim ca nu vrem sai i ranim pe cei din jur etc.. dar de foarte multe ori ii ranim mai tare daca nu le spune adevarul