No menu items!

Părinții mei au aflat că sunt homosexual

Acelasi autor

Salut tuturor,

Va urmaresc blogul de multa vreme, si, rusinat, trebuie sa recunosc ca nu prea am contribuit la subiectele abordate pe site (0 articole, 1 comentariu). Totusi acest articol abordeaza o situatie prin care am trecut si eu relativ recent: Parintii mei au aflat ca sunt gay. Am 25 de ani, nu am prieten (iubit) si nu stiu care este directia in care ma indrept, deci nu am avut raspunsuri la multe din intrebarile lor.

Reactia lor a depasit cu mult asteptarile mele, mama a fost cea mai ok, ea a avut un singur repros: De ce i-am refuzat dreptul de a fi mama, adica de ce nu am lasat-o sa imi fie alaturi in niste momente in care sprijinul parintilor ar fi fost necesar. Tatal meu a fost un pic mai reticent, dar ce ne-a ajutat pe amandoi a fost intelegerea ca, indiferent care ne sunt parerile, dialogul trebuie sa ramana deschis si sincer.

Probabil ca sfaturile mele in aceasta privinta, ar veni dintr-o perspectiva extrem de optimista. Dar in principiu sfatul pe care il dau este sa stati cu fruntea sus, nu avem nici un motiv sa ne fie rusine. Am incercat pe cat a fost posibil sa evit o abordare conflictuala, este evident ca orice cearta in aceasta situatie nu ar fi fost constructiva.

Partea amuzanta a fost sa raspund la intrebarile tatalui meu. Trebuie sa intelegem ca generatia lor a fost educata in perioada comunista, astfel au asociat tot felul de idei, una mai imbecila decat alta, cu privire la ce inseamna sa fi homosexual.

Deci este necesar sa raspundem la toate intrebarile lor pentru a demonta miturile cu care au fost indoctrinati. In situatia mea a fost extrem de util sa folosesc atat vocabularul cat si analogiile cu care erau puse intrebarile. De exemplu, dupa 3 zile de discutii interminabile, tatal meu imi adreseaza intrebarea: Daca ai ajunge in pat cu o tipa extraordinar de buna… nu ai face nimic cu ea? Raspuns: Daca ai ajunge in pat cu un tip foarte bun, nu ai face nimic cu el?

Genul acesta de dialog a durat destul de mult, dar a ajutat enorm prin a-l face sa inteleaga ca a fi homosexual nu este ceva strain sau imposibil de inteles. Astfel am ajuns sa pot vorbi deschis cu parintii mei, orientarea mea sexuala nu a devenit un subiect tabu si in final relatia noastra s-a apropiat, pentru ca zidul care era intre noi s-a daramat in contextul in care sunt constient ca oricare le-ar fi fost reactia ar fi fost din cauza ca ei imi vor binele.

Principatul aliat in toata aceasta perioada, a fost mama mea, care desi era destul de socata m-a sustinut neconditionat in discutiile cu tatal meu. Pentru acest suport ii voi fi mereu recunoscator, si pot sa afirm ca sunt foarte norocos sa am parte de asemenea parinti.

In final am o singura intrebare la adresa participantilor de pe acest site. Pana acum am vazut doar doua puncte de vedere: cei care se ascund in continuare si cei care si-au dus comingout-ul pana la capat si si-au anuntat parintii despre orientarea lor sexuala si au avut parte de o reactie cat de cat pozitiva. Ambele tabere ii indeamna pe restu sa le urmeze exemplul, dar eu sunt curios daca sunt printre noi acei homosexuali care le-au spus parintilor despre orientarea lor si au avut parte de o reactie negativa. Sunt curios pentru ca am senzatia ca sunt mai putini decat s-ar crede si pentru cei care se afla in aceasta situatie sa poata sa se descarce si sa ceara sfaturile acestei mici comunitati.

70 COMMENTS

  1. Selim_Ro,
    De inceput bine ai venit.
    Personal stiu 2 cazuri, mai nefericite, un tinar, fiul unei familii de medici dus cu forta la exorcist si preoti.
    Sl 2-lea caz fiul unui judecator, dus la psihiatrie, defapt la un spital de nebuni.
    Chiar zilele astea incercam sa discut cu mama pe tema asta.
    Cica ma banuieste de vreo 12 ani stie sigur de mine de vreo 7 ani si nu o intereseaza nici cum.
    Restul familiei, a aflat de curind si am devenit cam invisibil, ma cam evita de atunci

  2. Scuza-mi indiscretia, dar ai spus ca parintii tai ‘au aflat’ ca esti homosexual. Inteleg ca nu te-ai dus tu sa le spui, ci au aflat pe alta cale. Cum au aflat? Au intrat la banuieli? Au pus intrebari si ti-au analizat raspunsurile? E asa evident la o anumita varsta ca suntem gay? :D. Ma bucur ca ai tai parinti au reactionat bine si ca acum va intelegeti bine. Am pus intrebarile acelea pentru ca eu nu mi-am facut coming outul si ma gandesc cum as putea eu sa-i spun mamei, care este indoctrinata cu idei comuniste, singurul ei contact cu lumea gay fiind Naomi de la TV, faptul ca sunt homosexual.

  3. Selim, bine ai venit. 🙂

    Eu am făcut coming-out parțial, de fapt. Mama și sora știu, dar tatăl nu. În schimb, aproape toți prietenii știu. Deci eu fac excepții numai pentru cei nou-veniți în viața mea, le testez gândirea până să mă hotărăsc dacă merită să le dezvălui acea parte din mine. Majoritatea au fost ok, cei care nu puteau să suporte vestea plecau. Și pe mine nu mă afectează cu nimic reacțiile negative ale homofobilor. Atâta vreme cât te accepți pe tine însuți, vorbesc din experiență că orice ți-ar zice ceilalți nu te poate atinge cu nimic. Sunt doar vorbe!

  4. @ boon . Mi se pare o naivitate să crezi altfel. Da, după o vreme apropiaţii noştri încep să îşi dea seama oricât am fi noi de atenţi. Mama ta care îţi cunoaşte reacţiile în amănunt se prinde destul de repede. Gândeşte-te te cunoaşte de 20 de ani (sau câţi oi avea tu), îţi poate descrie în amănunt cum ţi se înroşeşte obrazul când minţi şi cum pleci privirea când eviţi adevărul. Poate că îşi aminteşte toţi prietenii tăi şi cum te-ai raportat la fiecare. Singura care o poate păcăli este ea însăşi.

    @ Selim-ro cele mai urâte reacţii pe care le cunosc sunt cele ale mamelor a doi oameni care îmi sunt apropiaţi (eu am avut părinţi care m-au iubit enorm, nu au pus întrebări fiind destul de în vârstă şi nepregătiţi să proceseze certitudini pe tema asta.

    Într-unul din cazurile de care vorbesc mama a părut că acceptă situaţia, tipul îi prezenta chiar partenerii şi ea părea că e ok. Omul nu stătea cu părinţii. Dar s-a dovedit în timp că l-au cam eliminat din familie, ceilalţi doi fraţi ai lui au cam devenit singurii copii ai familiei şi din când în când amicul ăsta al meu mai primeşte câte o jignire “ţi-ai luat maşină de curve” , “telefonul ăsta e de muieri” astea spuse cu un evident ton dispreţuitor.

    Al doilea caz e mai urât. Tipul a plecat din oraşul natal la facultate şi apoi s-a stabilit în altă localitate. Mama a aflat accidental despre homosexualitatea fiului, a iscat un scandal enorm (acuze, plânsete, crize) şi de atunci ba se face că a uitat totul şi îl presează să se însoare să intre în rândul lumii, ba revine la scandalul originar. În mare textele sunt “ţi-ai distrus familia, pe mine m-ai îmbolnăvit, tatăl tău va muri dacă va afla, sorei tale i-ai distrus viitorul, uite nu îi mai vine să iasă din casă”, “Trăieşti în mizerie, schimbă-ţi locul” şi “ţi-ai ratat viaţa, uite fiul vecinilor e însurat, are casă şi copii şi maşină, tu ce ai din toate astea, râde lumea de noi”. Toate astea se cam întâmplă de câţiva ani buni, omul e destul de afectat de atacul ăsta constant pentru că e genul de om sensibil, iubitor, cuminte.

  5. ” ţi-ai distrus familia, pe mine m-ai îmbolnăvit, tatăl tău va muri dacă va afla, sorei tale i-ai distrus viitorul, uite nu îi mai vine să iasă din casă ” “Trăieşti în mizerie, schimbă-ţi locul” şi ” ţi-ai rata viaţa, uite fiul vecinilor e însurat, are casă şi copii şi maşină, tu ce ai din toate astea, râde lumea de noi “.

    Inchizitia ma-molica.
    Eu le-as bate pe malele astea pana le-ar pica tatzele. Pai ce muiere esti tu ma daca poti sa-i spui lu fi-tu asa ceva?

    Prima cauza pentru care nu vreau sa am copii – daca as avea o tuta d-asta langa mine as bate-o.

    Asadar sa fiu gay, este un atu social. 🙂

  6. Ai fost tare Smog.

    Selim-ro, nu a fost usor cand am marturisit, nu a reactionat prea bine mama, plangea, se invinovatea, o sedinta cu mine la psihi care n-a avut efectul pe care ea il astepta, bla bla, faza asta durand vreo doua luni, dupa care s-au calmat apele, alte cateva luni nu prea am mai deschis subiectul, ea plecand din nou din tara (cand venise in vacanta i-am zis), vorbeam la telefon la fel ca inainte, iar in ultima parte am redeschis eu subiectul si a spus ca e ok, i-am marturisit si de iubit. I-a trecut supararea si a inteles ca asta sunt eu, totul a revenit la normal.
    Ma bucur ca nu ti-a fost greu si ca ai parinti intelegatori.

  7. Extraordinar ce parinti poti sa ai!.. zau ca suna a deznodamant de basm povestea ta.
    Si eu as fi pus intrebarile lui boon daca nu mi-o lua el inainte (sunt ingrozitor de curios). Oricum bun articol, buna initiativa, bine ai venit!

  8. @boon & Alex P
    Tatal meu banuia, si mai glumea acum cativa ani ca el nu stie sigur daca voi veni acasa cu o prietena, si cel mai probabil ca voi veni cu un prieten. Mama mea nu banuia nimic. Asa cum ea a recunoscut, idea de homosexualitate ii era foarte straina, nici nu si-a pus problema ca ar exista asa ceva, cu atat mai mult ca cineva din familia ei ar fi gay.
    Multa vreme am crezut ca ai mei sigur stiu, dar habar nu au cum sa abordeze subiectul. Se pare ca m-am inselat. Acest lucru cred ca este valabil pentru foarte multi dintre noi care cred ca parintele banuieste ceva, oricat de mult insistam pe idea de MAMA, aceasta fiind multe lucruri, telepata sigur nu 🙂 mai ales daca a fost educata intr-un mediu in care homosexualitatea nu exista decat in gari si parcuri.
    Acuma amandoi parintii incearca sa afle cat mai multe despre ce inseamna sa fi gay (filme, internet, carti). Deci, trebuie sa recunosc, sunt foarte norocos 😛

  9. @selim_ro

    Îmi pare rău că nu m-am făcut înţeles, consecinţele coming-out-ului meu nu au fost chiar aşa de pozitive. Nu pot să spun că au fost tragice, nimeni nu a fost rănit fizic.
    Nu are rost să spun că m-au făcut „handicapat”, „bolnav”, „dogat”, „un nimeni”, eram/sunt în ochii lor ceva fără valoare. Au regretat faptul că m-au sprijinit în facultate, au regretat că nu m-au forţat să stau la ei acasă, că poate nu ajungeam aşa cum am ajuns.

    După 7 luni ne conversăm la limita bunului simţ, dar am senzaţia că ei vorbesc acum, cu băieţelul care a plecat acum 10 ani din casa lor, tot aşa de a controla totul, păcat, viaţa este scurtă şi nu avem cum recupera timpul pierdut.
    Poate viitorul să ne ofere şi ceva mai bun, între timp eu îmi văd de viaţă.

  10. @Selim. Mi se pare ca ai sarit direct la actiune. Sunt curios cum au aflat, adica cine a facut primul pas?

    E o chestie cam delicata. Persoana traieste sub o oarecare conditie incercand sa evite consecintele neplacute. Insa acest mod nu ne va urmarii toata viata?

    Ceea ce faceti voi e uimitor, insa nu toti parintii sunt la fel.

  11. @LDD imi pare rau pt experienta nasoala cu parintii tai; din cate am inteles, ei condamna “alegerea ” ta: in locul tau as insista in continuare cu idea ca nu este o alegere… tu ii cunosti cel mai bine, deci vei sti care sunt argumentele potrivite.
    Am avut si eu parte de intrebari de genul “Cum faceti sex?” Raspunsul a fost poate un pic mai evaziv: “pe wikipedia gasiti toate detaliile pe care le doriti ” si le-am dat si adresa acestui blog. Scopul meu ar fi sa ii fac sa inteleaga si perspectiva mea. Poate ca in urma unei experiente pozitive sunt mai optimist, dar cred ca marea majoritate a parintilor vor doar binele pentru copiii lor, problema apare la exprimare si lipsa de informatii pertinenta.
    Eu iti doresc succes in continuare, si sper sa nu renunti la a incerca sa ii convingi, din punctul meu de vedere, cel mai greu pas deja l-ai facut.

    @Avocatus Din pacate nu eu am facut primul pas, partea relevanta este ca au aflat, nu si-au dat seama. In afara de banuielile lui taica-meu, care a gasit la mine in camera un tub de lubrifiant :P, nu stiau nimic. Dupa ce au aflat, a mai durat cateva zile pana am ajuns acasa ca sa pot vorbi cu ei. Oricum principalul regret este ca nu au aflat direct de la mine.

  12. Deoarece provin dintr-o familie sa zicem evoluata si bine vazuta, ar fi un dezastru sa afle ca fiul lor este gay, probabil m-asi vedea inchis pe undeva. . .NU…. prefer sa nu stie! Cunosc cazuri de prin cercurile inalte, oameni educati, care efectiv nu realizeaza ca este ceva normal ca NU este o boala.

  13. @Selim. Ce-a fost mai greu a trecut. Cel putin acum esti un om LIBER.

    Iar pentru faptul ca cineva nu are curajul sa se deschida intru-totul exista destule motive. Viata e o lupta continua impotriva prejudecatilor.

  14. @Selim Bine ai venit in familia DarkQ!
    Iti multumesc ca ne-ai impartasit coming out-ul.

    Să sti ca majoritatea părintilor isi vor accepta copii gay mai deverem sau mai tarziu. Sunt foarte putini cei care nu o fac. Aceia de obicei nu sunt parinti adevarati.

    Asa ma cei care nu sunt acceptati de parinti sunt o minoritate zic eu.
    Dacă iubesti cu adevarat, nu ai cum să numai iubesti. Iubirea invinge de fiecare data! Glory to God!

    Big Hugs,
    Alexander

  15. Ca mi-o venit pofta de umor negru la ora asta…
    Cei pentru care a mers prost coming out-ul nu pot comenta aici deoarece sunt inchisi in beci. Vise placute!

  16. Alex P Ha ha ha! Amuzanta si trista gluma in acelasi timp 😛 .
    Si eu fost norocos sa am parinti intelegatori ce au continuat sa ma iubeasca, sa ma lase sa locuiesc in continuare alaturi de ei, si desigur sa ma ajute financiar. Desi am avut parte de “n” scene lacrimogene si reprosuri si victimizari, consider ca am ales calea cea dreapta spunandu-le adevarul. Este dreptul lor sa stie “ce” au crescut la usa 😛 .
    Cred ca de pe la 17 ani am inceput sa arunc faptul ca as putea fi bisexul sau asexual in anumite discutii cu mama, dar la 18 ani mi-am cam dat seama cum sta treaba cu mine. Sexualitatea este o chestie fluida, nu cred ca cineva este 100 la 100 ceva sau alt ceva (a nu se intelege ca consider ca toata lumea se naste bisexuala, pur si simplu spun ca indiferent de sex poti sa simpatizezi si apreciezi o persoana), dar, revenind, o astfel de revelatie (sau confirmare) nu este usor de digerat de cele mai multe ori, pentru ambele tabere.
    Nici in cazul meu parintii nu au suspectat ceva, dar asta nu inseamna ca ar fi trebuit sa profit de aceasta aparenta camuflare si sa traiesc o minciuna.
    Adevarul te elibereaza, dar de cele mai multe ori te poate si tranti la pamant; important este sa fi suficient de puternic sa te poti ridica inapoi.
    Este adevarat, ce nu te omoara te face mai puternic, mult mai puternic, si am ajuns la concluzia ca aceasta regula se aplica si in dragoste.
    Peace out 🙂 !

  17. Well…eu sunt unul dintre aceia.

    Totul a început acum 3 ani, când eu am decis să fiu sincer și să recunosc. Cred că în capul meu au fost doar tărâțe și nimic altceva. A fost cea mai mare greșeală pe care puteam să o fac.

    Când am recunoscut, eram încă mic și prost. Totul a început cu întrebarea ”de ce majoritatea băieților își încep viața sexuală cu un alt băiat”, după care a venit potopul.

    Eu am recunoscut, mama a început să plângă, nu am mai avut dreptul să am parte de intimitate, mi-a spart toate parolele, a aflat diriginta, mi-au fost implicați colegii și prietenii, am fost bătut dur de “n” ori, a încercat să mă omoare la propriu, nu aveam voie să o pup pe sora mea, nu am mai avut dreptul să am telefon mobil, NIMIC!
    Cand ma duceam la baie, ea intra dupa mine sa dezinfecteze. Aveam lingura mea, cana mea, tot. Am fost obligat sa ma duc la biserica. A incercat să ma interneze la nebuni, sa ma exorcizeze..etc etc.
    Si mie acuma cand le scriu mi se par SF-uri, dar chiar sunt reale. Poate unii dintre voi ati si citit blogul pe care l-am avut pe vremea aia. Unii chiar l-au pus la blogroll,dar din pacate a aflat de el si a trebuit sa il inchid.

    Adevarul doare, doare ca dracu de tare. Sfatul meu este ca nimeni sa nu recunoasca pana ce nu este pe pula lui (scuzati expresia).

    Au trecut 3 ani de atunci, eu inca nu pot dormi noptile, nu pot sa am o relatie, fie ea si de prietenie, cu un baiat, ca automat dezgrop mortii.
    Iar acum cateva saptamani, a deschis din nou subiectul. Urmeaza sa ii confim inca odata ca sunt poponar, ca ea o cere…cand?…nu stiu.

    Faza e ca ea crede ca sunt vindecat… desi in adancul sufletului stie ca nu e asa. Dar inca spera.
    Ma doare a’ dracu’ de tare – e mama mea, as face orice pentru ea,dar pur si simplu nu poate sa accepte ca fiu-su e gay…chiar nu poate. Pt ea asta este ceva inadmisibil.

    Ar fi preferat sa fiu un drogat, citez ” mai bine erai un drogat, ca drogatul da in cap la oameni, il omoara, face inchisoare si gata. Pe cand tu, ai lovit acolo unde nu poate vindeca nimeni… in sufletul meu.”

    Ganditi-va de 20000 de ori inainte de a fi sinceri.
    All the best!

  18. Plus alte chestii…daca vrei sa aflii mai multe, vb pe alte cai, ca aici nu prea e safe pt mine.

  19. Nu e safe ca s-ar putea sa citeasca cine nu trebuie…si nu am nevoie de alte scandaluri.Si asa am dat prea multe detalii:P

  20. ”de ce majoritatea băieților își încep viața sexuală cu un alt băiat”
    Hmm?

    Imi pare rau pentru ce ti se intampla :/

  21. TLC. scuze ca iti zic dar mama ta are probleme 🙁 .
    Nu stiu ce varsta ai, dar te rog sa faci tot posibilul sa pleci de acasa, pana nu va fi prea tarziu.
    Imi pare rau ca ai avut parte de asa tratament din partea persoanei care ar trebui sa te iubeasca si aprecieze cel mai mult pe acest pamant.
    Dragostea nu inseamna suferinta, asa ca, dragul meu, nu mai pierde vremea si gandeste-te la viitorul tau, asta nu e viata!
    Ma indoiesc ca o vei indupleca . . .
    Nu te irosi si te autodistruge pentru nimeni, nici macar pentru parinti!
    Meriti mai mult!
    Numai bine, ai grija de tine!

  22. Wow tlc… Inca mai locuiesti cu parintii dupa ce ti-au facut? Cati ani ai? Doamne, ce dezastru! Te-au tratat ca pe ultimul pres, ca pe un lepros si tu mai poti spera ca se vor schimba in bine? Si cum reusesc sa-ti sparga parolele, sunt hakeri? Nu sunt parinti, ci niste elemente…

  23. @TippingWater
    Am plecat de acasa, la facultate. Dar după cum spuneam, din nou vrea discutii. Chiar si la distanta… asa ca asta nu e tocmai o solutie.
    Da, mi s-a mai spus ca nu e mama, dar mie oricum nu imi e bine, din moment ce am ranit-o. Chiar daca nu intentionat… dar asa s-a intamplat.
    Acuma timpul le va rezolva pe toate… un lucru e sigur: Nu mai am de gand sa trec prin ce am trecut.
    O sa gasesc eu o cale de mijloc…sper!…

  24. @Adi: la faza cu schimbatul parolelor…inca ma gandesc cum dracu a reusit. Nu am nici cea mai mica idee.
    Si da…inca sper…poate sunt mai prost, nu stiu..dar asta e.
    Si am 20 de ani…

  25. Deci ai plecat de acasa!
    Pai baiete, plecat sa ramai!
    Da-o dracu de mostenire, nu te mai intoarce la ei, inteleg ca au avut un impact mare asupra ta si sper sa nu fi ramas cu sechele mari, cauta-ti linistea si imbarbateaza-te singur, dar nu te mai intoarce acasa.
    Dupa ce termini facultatea, pierde legatura cu ei, nu te merita!
    In timpul asta focuseaza-te pe studiu, sa iti faci o cale, si ia-ti viata in maini!

  26. Ok, dar cine a pus intrebarea respectiva? (de ce majoritatea băieților își încep viața sexuală cu un alt băiat)
    E prima oara cand aud asa ceva o__o
    Apropo’, esti cumva in Timisoara?

  27. @TLC mama ta… e un fel de monstru :(. Ar fi trebuit instiintata protectia copilului pentru modul in care te-a tratat. Ar trebui infiintata o societate pentru protectia copiilor homosexuali fata de maltratarea parintilor. Sau o societate de educare a parintilor. Sau ambele! Ce ai patit tu e inuman si imi pare tare rau pentru tine :(.

  28. @Adi
    Nu pot…e mama mea. Chiar daca ea nu ma vrea, eu o vreau.
    @Non-lose
    Maica-mea m-a intrebat aia. Si da, sunt in Timisoara
    @boon
    Nu vrei sa stii si povestea cu Protectia Copilului… am facut si asta..

  29. Non lose, pierzi esenta relatarii sau ce?! Conteaza intrebarea aia, pe care TLC o pusese in naivitate ? Omul ala a fost traumatizat de parintii lui, si nu e ok deloc, plus ca din cate relateaza, ei stiu pe ce bloguri , site.uri sa intre, sau cum sa ii monitorizeze activitatea pe internet, ceea ce nu e de bine! Tlc, ai 20 de ani, in cel mai rau caz te dezmostenesc, te dau afara. Sper sa poti trece cu bine peste facultate, si dus sa fii!

  30. @Adi
    Aici nu e vorba de EI, e vorba de EA… toata astea se intamplau intre mine si maica-mea… si asta e dureros.
    Fac ceva pe ea de mostenire. Nu am nevoie de ea.
    Aveam nevoie de altceva, but now I am just a heartless bitch (asa cum imi spun majoritatea prietenilor)
    Nu ma mai impresioneaza nimic, mi se rupe…

  31. Aaaa si daca aveti reactiile astea doar din rezumatul rezumatului rezumatelor, povestea toata cred ca v-ar ingrozi 🙂

  32. Au pus ei intrebarea, banuiau ceva, aoleu ce parsivi! De ce ai dori o asemenea mama? Ca sa iti arate in fiecare zi ca pentru ea esti un lepros? Ca sa iti traiesti tineretea in chin si mai rau ca la inchisoare? Sa te trezesti ca ajungi la o varsta tanjind dupa acceptarea ei? Iti vei pierde mintile traind asa, cu atata stres, frustrare si regrete.

  33. “Cand ma duceam la baie, ea intra dupa mine sa dezinfecteze.” nu cred asa ceva. Adica te cred, nu insinuez ca minti… e un mod de a-mi exprima uimirea.

    Povestea ta ar trebui publicat. Vorbesc foarte serios. Eventual aici pe blog sub forma de interviu oficial. Poate iti ia Robert un interviu :p.

  34. @Adi
    Inca multi ani de acum incolo am nevoie. Am nevoie de suport financiar, iar facultatea pe care o fac nu imi permite sa imi iau un job. So…nu merge chiar asa.
    M-am gandit de multe ori, dar cea mai puna solutie e asta.
    ”Crede” ca sunt vindecat, totul e ok.
    Puii mei…capu’ plecat sabia nu-l taie! 🙂

  35. Si iti place sa fii asa, un heartless b ? In halul asta te.a adus? Daca la 20 d ani esti in starea asta, cum crezi ca vei fi peste 10 ani? Scuza-ma dar mama ta te manipuleaza si nu-si da nimeni seama cate efecte negative iti va crea, iti tortureaza tineretea, personalitatea, viata sociala, cat iti mai permiti sa stai sub papucul ei murdarit de balega?

  36. @TLC si eu am tot 20 de ani, dar daca as fi fost pus intr-o situatie asemanatoare cu a ta cred ca as fi incercat sa ii las in urma, desi ca sa fiu sincer, de abia in ultimul an am devenit mai sigur pe mine. Nu te da batut indiferent de ce auzi. Probabil ca mama ta incearca sa te faca sa intelegi ca “iubirea fata de alti baieti este gresita” tratandu-te ca pe un lepros (?), poate ca inca nu intelege ca nu mai esti un copil.

    Trebuie sa o intelegi, dar nu sa-i si accepti comportamentul. Inteleg ca deja avea planuri in capul sau despre cum va fi viata ta, dar pana la urma trebuie sa o faci sa inteleaga ca este viata ta si nu a ei. Nici mama mea nu suporta cateodata sa vorbesc despre baieti de fata cu ea, desi in ultima vreme tace si asculta, deci cred ca incet a inceput sa accepte sau macar sa inteleaga, ca desi fiul sau prefera persoanele de acelasi sex nu este sfarsitul lumii :).

    Morala povestii, poate ca are nevoie de timp pentru a intelege noua informatie, ai mei cu siguranta au avut nevoie. Greseala cea mai mare este sa-i fortezi sa te accepte, daca tu nu ai facut-o dinainte. Adevarul este ca trebuie mai intai sa te accepti pe tine insuti, pentru ca odata ce ai reusit asta acceptul celor din jur nu va mai parea la fel de important, sau cel putin nu vei mai fii atat de disperat dupa el.

    Poate azi-maine postez o poveste asemanatoare cu a ta, cu parintii nu poti fii sigur niciodata /glumesc 😛 . Viata ta de acum va incepe :), trebuie doar sa vrei sa te prinzi si tu la joc cu ea. Daca nu iti stiam varsta as fi spus ca traiesti o adevarat drama, dar la 20 de ani ai timp si poti sa faci cam tot ceea ce iti propui, deci nu are sens sa disperi, si in plus de asta esti student, deci bucura-te de libertatea si distractia oferita de anii acestia care la fel ca anii de licu, trec prea repede. Numai bine :).

  37. @boon

    Am avut blog, am publicat, dar l-am sters. Am zis mai sus.
    Da, chiar m-am apucat sa scriu sub forma de carte, dar mi s-a bulit laptopul ala si am pierdut tot. Cred ca ma voi reapuca…

  38. @Adi
    Ai perfecta dreptate.Dar stand stramb si judecand drept…it is not that simple..Trebuie..

  39. Ok, imi dau seama la ce tip de facultate esti, dar dupa aceea, ce te retine sa te desprinzi de mama ta? Oricum sigur iti va afecta viata daca o tine tot asa. Cand se mai deschide subiectul, incearca sa-i explici cum sta treaba pe un ton sigur si autoritar, sper ca nu pleci capul cand se ia de tine!

  40. @TippingWater
    Au trecut 3 ani…cred ca ar fi putut sa se obisnuiasca cu ideea.Nu crezi?

  41. @Adi

    Inainte sa inceapa totul, eram tare in gura, nu imi tinea nimeni piept.Dar de atunci, pur si simplu nu mai pot sa ma cert, nu mai pot sa ma contrazic, nu mai pot.Evit scandalurile, evit orice cearta…si cat despre discutile cu ea,evident ca ma tai cand se redeschide subiectul. Aici recunosc si eu ca am o problema…o mare problema:)

  42. Si eu am 20 de ani. Am cu 3 ani mai mult decaat aveai tu cand ai avut curajul sa-i spui mamei. Eu nu am inca si nici nu cred ca o sa am prea curand curaj sa aduc subiectul asta in discutie cu mama. Deci din punctul asta de vedere, tu meriti tot respectul. Ai dat dovada de curaj iesit din comun. Ai vrut sa fii sincer cu parintii tai, sa nu-i mai lasi sa traiasca in iluzie, dar ei (ea) nu au (a) stiut sa aprecieze sinceritatea ta. Ar trebui sa o intrebi (daca nu ai intrebat-o deja) daca ar fi fost mai bine sa o minti in continuare.

  43. @boon
    Sfatul meu: nici nu le spune! Nu generalizez sau ceva, dar pur si simplu, parintii trebuie sa fie mintiti. Parintii sunt egoisti si nu se gandesc atat de mult la copil, pe cat sustin ei. Pe ei ii intereseaza ce vor ei! Oricine mi-ar spune mie ca nu e adevarat o sa-l contrazic. Ei vor nepoti, ei vor sa nu ii barfeasca lumea, ei vor o nora ei vor ei vor.
    Te mint cu faze de genul ”vreau sa fii sincer cu mine”, ca dupa sa urmeze un tsunami, ca ei pur si simplu nu pot accepta adevarul!

    Da, am vrut sa fiu sincer, mai ales ca mama mea lucreaza intr-un domeniu unde are de a face cu gay-ii, dar amarnic m-am inselat. Ti-am zis, ce am scris aici e mic copil, inca sunt muuuult prea multe detalii. A fost o perioada oribila. Dupa cum ziceam, inca am cosmaruri si flaschback-uri si pur si simplu nu mai am incredere in oameni. Egal cine sunt ei, pur si simplu mi-am pierdut increderea. Tocmai de aia cu anumiti oameni ma si comport mai urat, desi stiu ca nu trebuie.

    Dar nah… trecutul ne bantuie pe toti.

  44. In orice caz, poimaine am examen, asa ca ma tirez la invatat. Mai vorbim pe aici…:) Noapte buna 🙂

  45. TLC, aș tăia capul mamei tale. Vorbesc foarte serios. Apoi aș contacta fiecare cunoștință gay pe care o are (de la job) pentru a le arăta cum se poartă cu tine.

    Merită orice fel de pedeapsă, din punctul meu de vedere. Merită să putrezească într-un ospiciu. E una din cele mai rele mame de care am aflat vreodată. E răutatea întruchipată. Ce i-aș face… My kinky mind is working its quiky ways

  46. Q
    Esti extrem de dur, chiar si mama lui e o fiinta in fata legii,iar chiar si pentru ea se face puscarie.
    TLC
    Imi cer scuze,dar esti de vina ca suporti toate calamnitatile astea!
    Vezi in parintii tai doar un sponsor, esti las, stai bine mersi pe spatele lor,dar te plingi.
    Daca era asa grav, cred ca oricare din noi isi baga picioarele in ea familie si pleca fara sa se uite inapoi,mai bine mort de foame in ceva camin sau chiar pe strada e mai bine decit asa.
    In cel mai nefericit caz, intrerupeai facultatea 1-2 ani, munceai undeva si reluai studiile.
    Toate cele bune

  47. @Sergiu

    Daca eram las, nu recunosteam. Si da, dupa ce am trecut prin multe cacaturi, nu mai ai cum sa-i vezi altfel. Pune-te in locul meu. Nu ma plang. S-a intamplat acum 3 ani. Daca era sa ma plang, faceam un post tac-pac in care imi varsam amaru. Asa, doar am raspuns la intrebare…:)

  48. TLC eu spun, jumate în glumă jumate serios “Ghiţă, Ghiţă, pupă-i în bot şi papă-le tot”. Foarte aproape de mine se întâmplă ceva asemănător chinului tău dar “după 20 de ani”. Nu chiar 20…

    Aşa că pot să îţi spun că situaţia NU se va îmbunătăţi. E extrem de important să îţi porţi singur de grijă. Fă tot ce poţi ca să îţi păstrezi echilibrul emoţional, dacă devii “heartless bitch” nu rezolvi nimic, doar îţi vei asigura o singurătate eternă. Mai devreme sau mai târziu va apărea o soluţie, o familie pentru tine . Ai grijă ca atunci să ai ochii deschişi şi sufletul pregătit.

  49. Asa, si, ce o sa faci? Iti tragi o fata langa tine si eventual te casatoresti?

    Eu unul am zis ca-s gay acum cativa ani in timpul unei certi. Pe cat de rau ar fi reactionat in general, atunci a fost si mai rau. Curata un peste cu un cutit urias in timp ce tipa la mine. S-a oprit si s-a uitat la mine cu ura si dispret. Tin minte ca prin gand imi trecea “ce bou esti, ce moment ti-ai gasit, nu puteai sa astepti macar sa puna cutitul jos?

    In fine, injurii, telefoane la rude, pentru a le cere sfatul – noroc cu varul meu, care a calmat-o (el a crezut ca am zis-o ca sa o enervez) – lacrimi, biblii si alte prostii.

    Eu pur si simplu mi-am vazut de treaba si in cele din urma ea a intrat in faza de negare. Stie ce sunt, dar refuza sa creada si din cand in cand mai scoate cate o “cand intri in randul lumii?”, “iar te tii de prostii?”, iar eu refuz sa ii dau apa la moara. Nu raspund. Imi vad de treaba sau ies pe usa (de obicei zice chestii de astea chiar can sunt pe picior de plecare).

    Nu pot zice ca experienta mea a fost traumtizanta, insa oricum doare atunci cand mama ta iti spune “pleaca, nu vreau asemenea specimene pe langa mine”…Mai ales cand, cu cateva luni inaintea acestui moment, am avut o discutie foarte sincera cu ea, in care mi-a povestit multe lucruri din tineretea ei, intr-un moment cand eram foarte deprimat, si chiar m-a facut sa ma simt iubit si sa cred ca i-as putea impartasi si eu secretul meu.

    TLC, nu stiu daca pentru tine e suficient pur si simplu sa ignori intrebarile ei, dar pentru mine e singurul lucru pe care il pot face acum. Singurul sacrificiu pe care sunt dispus sa il fac. Refuz sa mai neg. Poate tacerea e un gest mai las, dar prefer sa cred ca e o confirmare tacita a ceea ce ea crede, fara sa mai dau nastere la certuri si suparari.

    Am inceput acest comentariu cu o intrebare. Chiar sper sa nu ajungi sa trebuiasca sa iti negi propria natura doar de dragul parintilor. Chiar daca o faci doar temporar, lucrurile se pot complica enorm – o femeie se poate indragosti de tine chiar daca stie ca esti gay, te poti trezi cu plozi si o casatorie din care nu poti scapa…
    In cele din urma, tu stii cel mai bine, intrucat tu esti singurul care cunoaste toate detaliile situatiei.
    Iti urez succes.

  50. CM are dreptate.

    Situatia devine din ce in ce mai cacacioasa, singura cale e sa muncesti pentru ca esti singurul parinte pe care il vei avea.

  51. Parintii tai sunt minunati! A fi homosexual nu este cel mai rau lucru de pe planeta; nu pot sa zic ca este nici bun… dar asa esti, accepta realitatea! :).
    Si mult noroc 😉

  52. Dante, mersi că nu m-ai lăsat să cred că sunt singurul care crede acest lucru. 😀

  53. Partea ciudata pe aceasta pagina este ca s-a pornit de la un caz cu un “good end” si s-a divagat (ca asa e soarta) pe un subiect traumatizant. TLC imi pare sincer rau pentru situatia in care te-ai aflat si… inca te afli, dupa cate se pare. Eu practic am citit 2 relatari cu impact emotional diferit, as putea spune antagonic.

    @Dante, las-o mai moale… e familia lui, el isi gestioneaza sentimentele in acest sens. Parerea mea este ca astfel de sfaturi “metaforice” nu se pot da.

    Este drept ca reactia mamei sale NU ARE CUM SA DUCA la o rezolvare. Tensiunea va exista mereu. IMI PARE CHIAR TARE RAU.

    Cat despre acele agresiuni cu “iz” de-a dreptul violent… e lugubru, sinistru. Poate ca nu am inteles bine, TLC, dar odata informatia ajunsa la DIRIGINTA TA, cum s-a raspandit mai departe? A fost cumva EA care a facut acest lucru sau cum, ca sincer despre ea CHIAR AS PUTEA SPUNE CA E PROA**A devreme ce i-a putut trece asta prin cap…

  54. @Castillo

    A zis si diriga mea la atii profesori, dar si ai mei parinti.A fost un cerc vicios:)

  55. “Nu mai esti copilul meu”
    “Mai bine mort decat asa.. ca tine!”
    “V-as lua pe toti si v-as impusca”
    “Am fost blestemata, esti bolnav si nu stii ce zici”
    “Trebuie sa-ti treaca nebuneala asta!”
    “Nu mai vorbi cu mine, nu te mai cunosc”

    O mama iubitoare? Ha! – Sunt si reactii negative, destule si destul de rele cat sa iti schimbe si ultima farama de umanitate din tine.

  56. @SELIM_RO Slavă domnului că există oameni ca tine și ca părinții tăi!

    @TLC Nu sunt de specialitate dar mi se pare mie că recunosc în comportarea mamei tale și în reacția ta simptomele unei relații de dependență de tip narcisist. Narcisismul este o tulburare de personalitate gravă ale cărei simptome cred că le recunosc în mama ta. Nu e o boală, narcisiștii funcționează aproape normal în societate iar deseori sunt oameni inteligenți și de succes dar pe plan personal lasă numai dezastru în urma lor. Iar răul care îl provoacă în copiii lor poate fi imens.

    Precum spun, nu sunt specialist, deci am să citez de pe un site (http://www.narcissism101.com/) care listează câteva trăsături de caracter ce pot fi întâlnite la oricine dar sunt mult mai accentuate la narcisiști și tind să apară împreună, nu toate dar mai mult de jumătate din ele.

    1. O tendință de a fi geloasă și posesivă.
    2. O nevoie excesivă de a se simți specială, adorată, apreciată sau admirată.
    3. Atacuri de furie când consideră că nu îi satisfaci pretențiile în mod adecvat.
    4. Tendința permanentă de a te controla (de a controla cum îți petreci timpul, cu cine vorbești, cum te îmbraci, etc.)
    5. Lăudăroșenie, stimă de sine exagerată, tendința de a vâna complimente.
    6. Comportări dramatice care par să dezvăuie o stare de nesiguranță.
    7. Se așteaptă să îți asumi responsabilitatea de a o face să se simtă mai bine cu sine însăși.
    8. Te acuză pentru propriile ei comportări și sentimente (”TU m-ai făcut să fac așa” sau ”Tu m-ai făcut să mă simt așa”).
    9. Nu își asumă responsabilitatea pentru accesele de furie și încearcă să și le scuze.
    10. Are o atitudine care arată convingerea că lumea se învârtește în jurul ei și că tu ești menit să te conformezi ideilor, opiniilor, gândurilor și sentimentelor ei.
    11. Refuză să reflecteze asupra propriei comportări.

    Dacă mama ta întrunește mai mult de jumătate din aceste caracteristici este probabil narcisistă. Iar răul pe care ți l-a făcut și ți-l face în continuare provine din această tulburare a ei. Din păcate dacă așa stau lucrurile nu pot să-ți spun altceva decît să urmeazi cât de repede sfaturile altora de pe blog și să pui distanță între tine și ea. Problema asta nu se vindecă.

    Vreau să te avertizez însă și asupra influenței nefaste pe care mama ta a avut-o asupra propriului tău caracter. Faptul că te simți în stare să vorbești despre experiențele tale e un semn bun, arată că nu accepți că modul de comportare al mamei tale se datorește numai ție însuți deși din cuvintele tale reiese că clar că te învinuiești.

    TLC nu ești de vină și apropo de vorbele lui Sergiu nu ești laș. Sergiu nu are cum să știe că a fi dependent de un narcisist însemnă că de câte ori ai dat dovadă de o fărâmă de hotărâre sau de independență aceasta ți-a fost strivită pentru că mama ta s-a temut că-și pierde controlul asupra ta. Din contră, chiar a exista în preajma acestor oameni cere rezerve extraordinare de curaj, iar a rupe cătușele este extrem de greu, aproape imposibil fără ajutor.

    Faptul că ești cât de cât OK se datorează cuiva din viața ta, probabil celuilalt părinte, vreunei bunici, mătuși sau unchi, poate unei bone care te-a apreciat în copilărie așa cum ești, ca pe o persoană distinctă și nu ca pe un accesoriu. Acolo să încerci să-ți găsești ajutorul. Îți trebuie un sprijin dezinteresat acordat fără știința mamei tale. Deocamdată asociază-te unui cerc de prieteni la facultate. Stai între oameni dar ai grijă, poți să-ți desoperi tu însuți tendința de a te folosi de ei, doar asta ai văzut atâta vreme. Ascultă, nu vorbi prea mult, încearcă să descoperi ce vor, ce le place, te vor ajuta să te găsești pe tine însuți. Ai grijă cum te porți dar nu te îndepărta de oameni.

    Când vorbești cu mama ta să te ferești de a înhăța momeala. Vezi că dramele sunt doar un mod de a verifica că ești încă acolo unde trebuie, în lesă. Nu încerca să o convingi de nimic, fii de acord cu ce vrea ea, ține-ți cărțile la piept și dacă așa a fost întotdeauna între voi mai fă câte un acces de furie, cu cât mai absurd cu atât mai bine ca să se convingă că ești nesigur, acolo unde te vrea ea. Dar ține-te cât de departe poți. Relația asta te distruge.

    Așa cum spun toți, lucrează hotărât, metodic să-ți câștigi independența materială. Fă un plan concret, realizabil, nu de prea lungă durată și așterne-te pe trebă. O să vezi că odată ce nu mai are putere asupra ta mama ta o să se transforme încetul cu încetul. Ia aminte la cum se poartă cu necunoscuții de care vrea să fie admirată. Așa o să se poarte și cu tine atâta timp cât o ții cât de cât la distanță.

    Citatul ăsta de pe site-ul de mai sus e nemaipomenit. Iată-l în traducerea mea de baltă:

    ”Jumătate din răul din lumea asta
    E făcut de oameni care vor să se simtă importanți.
    Nu au intenții rele
    Doar că nu-i interesează că fac rău.
    Sau nu văd, sau se justifică
    Pentru că sunt absorbiți de lupta eternă
    De a se simți bine despre ei înșiși.”
    T.S. Eliot

    Baftă multă și îți țin pumnii. Fii om bun.

  57. @TLC, in postul anterior uitasem sa te intreb: esti la medicina ?

    TLC, este de apreciat ca in ciudat tuturor situatiilor traumatizante create de mama ta, tu o iubesti: parintele se iubeste, nu se uraste. Daca, in schimb, el o face atunci e
    pierderea lui.

    @Schwep: las-o un pic mai moale. Simptomele, ca sa zic asa, pe care le-ai citat tu, daca e sa le cauti individual, se vor regasi cu siguranta si in structura altor comportamente. Nu trage concluzii fara o sustinere teoretica solida. Deci nu poti sti ce este in sufletul nici unuia dintre cei doi, mama si fiu.

    @Si pentru toti ce care zic “ca daca ai mei mi-ar face asta, eu as…” face nu stiu ce. Oameni buni, sunt parintii vostri, crede ca ati fi in stare sa le faceti rau. Ok, stiu ca este de nesuportat un asemenea tratament… atunci pleci de langa ei, incerci sa devii independent. Dar nu mai emiteti ipoteze ireale de ce ati face voi daca v-ar facei ei, parintii ceva anume… nu stiti cum puteti reactiona. Nu de alta dar reactia e fata de parintii vostri, nu fata de prieteni sau altcineva si deci raporturile se schimba dramatic.

    Sincer v-ati dori sa nu mai auziti nimic despre ei ? Sa vi-i rupeti din propria constiinta ?

  58. @Schwep
    “Faptul că ești cât de cât OK se datorează cuiva din viața ta, probabil celuilalt părinte, vreunei bunici, mătuși sau unchi[…]”.Nu sunt ok datorita familiei.Sunt ok, cel mai probabil, datorita faptului ca am pe cineva pe care pot considera prieten.Doar atat…restul…e praf in ochi.

    @castillio

    Da,sunt la medicina.
    “Ok, stiu ca este de nesuportat un asemenea tratament… atunci pleci de langa ei, incerci sa devii independent”.No ofence, dar incetati sa mai dati sfaturi de astea.E aproape imposibil sa reusesti sa devi independent dupa ce ai terminat o facultate, dar mai fara o facultate.Daca se mai trezeste vreun idiot la 17 sa se creada Rahan, asa cum am facut-o eu, cum ar putea sa devina independent?!?! Ma irita replica asta rau (castillio, nu o lua personal), pentru ca am fost in situatia asta, am incercat sa fiu independent, dar nu prea ai cum.Nu fara experienta, nu fara o facultate, nu in timp ce esti la facultate. Eu am program de la 8 la 8 cum as putea eu sa devin independent de ai mei,fara a neglija facultatea?

  59. Nimeni nu poate sa supravietuiasca la 18 ani fara ajutor. Si la 20+ se face foamea, stati linistiti.

  60. Salutare tuturor,

    Am observat acest blog despre homosexualitate si as vrea sa imi impartasesc experienta, pentru ca – poate ca i-ar ajuta si pe altii.

    Eu mi-am impartasit orientarea sexuala gay la varsta de 14 sau 15 ani, dupa ce abia iesisem din scoala generala, nu imi aduc aminte exact daca intrasem la liceu sau nu. Parintii mei lucreaza in invatamantul gimnazial si sunt oameni care in general au bun simt (ca sa va faceti o idee despre backgroundul meu). Modul in care le-am spus ca sunt gay a fost unul direct: in urma unor zvonuri in mediul de lucru al parintilor si in urma unui comportament schimbat al meu, mi-au pus intrebarea destul de direct, dar mai mult parea in gluma, intr-o seara, fiind deja destul de nervosi. Iar eu le-am zis direct ca sunt gay. A trebuit sa repet acest lucru de cateva ori, cu cuvinte diferite, pentru ca au fost atat de socati incat intrebau intr-una “ce? ce? ce ai zis?”

    Nu sfatuiesc pe nimeni sa le spuna direct parintilor sai, mai ales intr-o tara ca Romania.

    Ce a urmat au fost multe certuri si scandaluri, batai, amenintari cu dezmostenirea, cam 4 nopti dormite la rude sau prieteni si nici acum parintii mei nu au acceptat pe deplin situatia. Totusi, am ramas apropiat de mama, care cu toate reprosurile incearca sa inteleaga situatia, iar tata periodic are rabufniri.

    De aceea va spun tuturor, nu are rost sa ne ascundem dupa deget: oricat de liberali, simpatici sau iubitori ar parea parintii tai, cand le spui ca esti gay ii sochezi foarte tare si se schimba si isi schimba si atitudinea fata de tine.

    Cu timpul aceste chestii se pot ameliora, dar nici sa negi si sa traiesti in stres si minciuna nu e o solutie.

    De aceea, o sa va zic cum se poate indulci situatia (ce a mers la mine):

    -nu aduce aceasta dezvaluire in timpul unei discutii in contradictoriu.

    -nu discuta cu ambii parinti in acelasi timp, ci destainuie acest lucru pe cat posibil separat.

    -tatal intotdeauna va fi mai violent si e posibil sa nu te inteleaga niciodata.

    -eu am reusit sa imbunatatesc situatia doar dupa nenumarate drumuri la psiholog, sau la Accept, unde li s-a explicat cum stau lucrurile.

    -trebuie sa mentionez ca desi am avut la inceput aceste greutati cu parintii mei, ei ma sustin in continuare financiar, mama imi spune mereu ca ma iubeste, iar tata declara si el acest lucru cu jumatate de gura.

    -de curand, tata mi-a spus o chestie rupta din Caragiale: cu ocazia marsului gay la care a participat si Loredana, tata a tinut sa imi spuna, printre altele, ca ma iubeste, dar nu ma poate suporta…Curat Caragiale!

    Deci cosmarurile mele cu parintii au fost in jurul varstei de 14-15 ani si au durat un an. Fratele meu (hetero) a inteles si m-a sustinut si chiar a fost avocatul meu in fata parintilor, lucru pentru care il iubesc si mai mult si il apreciez.

    Acum ai mei chiar fac eforturi financiare pentru studiile mele si pentru ca eu sa imi gasesc un drum in viata, deci chiar sunt niste parinti care lupta pentru copilul lor si le sunt recunoscator pentru asta. Totusi e greu sa uiti momentele de cearta, de chin si de incertitudine din liceu.
    Si aici vreau as spun ca m-am enervat putin cand am vazut unele pareri gen “asteapta pana esti pe p*la ta” sau “vezi-ti de treaba ta”.

    Pai, oameni buni, ce dracu poate sa faca un pusti la 14-15 ani, care este aruncat pe strada de parinti, sau amenintat cu dezmostenirea? (e adevarat, la mine nu s-a mers chiar pana acolo, dar nici mult nu mai era).

    Daca nu ai rude la care sa stai , sau prieteni foarte apropiati, se poate spune ca te-ai ars. Dintr-un adolescent promitator poti sa devii un homeless, drogat, bolnav mintal, abuzat, te expui la tot felul de riscuri. Deci parerea mea este ca Accept (pentru care am facut si voluntariat o perioada) ar trebui sa lase deocamdata pretentiile cu casatorii gay si adoptii, si sa se ocupe de chestii mai lumesti:

    Ce face un copil, cand eeste renegat de parinti? Unde se duce?

    Mai mult, unii parinti cred ca il pot transforma in heterosexual cu ajutorul psihiatrilor, al anumitor medicamente etc.

    De ce nu se explica faptul ca orientarea sexuala nu poate fi schimbata in nici un fel?

    De ce nu vedem mai multe personaje homosexuale intr-o lumina pozitiva la televizor?

    Toate acestea sunt intrebari pe care ar trebui sa ni le punem, sa si le puna si Accept (ca doar de aia sunt acolo) si sa si le puna si politicienii, societatea in general….

    Eu am avut oarecum noroc ca am fost inconjurat de oameni care m-au inteles si m-au ajutat sa depasesc anumite situatii, inclusiv am invatat intr-un liceu tolerant (George Cosbuc- recomand acest liceu daca esti gay si vrei sa fii intr-un mediu un pic mai tolerant decat media).

    Inca ceva, cu toate porcariile prin care am trecut, nu regret decizia de a impartasi orientarea sexuala cu parinti/prieteni/cunostinte. Chiar cred ca aceasta este calea de urmat pentru o viata libera, si de compromis, si de vinovatie, si de intrebari tampite, si de presiune sociala.

    Ce vreau eu sa spun este: alegeti-va bine momentul, aveti grija cum puneti problema, cautati ajutorul unui specialist care se afla de partea voastra sau o ruda cu tact si diplomatie. Si niciodata nu presupuneti ca daca parintii vostri sunt de acord cu homosexualii, cumva vor fi de acord sau va vor sustine. Eu cel putin nu am intalnit asemenea cazuri. Poate sunt dintr-o generatie mai veche (am totusi sub 25 de ani). Dar va spun ca locuiesc undeva in vestul Europei si nicaieri nu este usor sa le spui parintilor. Sigur, legea te protejeaza, in caz ca esti dat afara ai adapost etc, dar simplul fapt ca exista aceste adaposturi arata ca problema exista.

    Nimeni gay din generatia mea nu a recunoscut ca e gay si sa fie sustinut 100% de parinti. Multi au facut depresii sau boli nervoase din aceasta cauza (si ma refer aici chiar la tineri din occident).

    Totusi, nu luati acest comment ca pe un bau bau. Luati-o ca pe un sfat: Viata oricum e o lupta; si o curva. Uneori nu exista o morala sau happy end. Poti fi mai norocos sau mai ghinionist decat mine, totul e sa iei decizia corecta la momentul potrivit si sa faci cum e mai bine pentru tine.

    Repet, acum mie personal imi e (relativ) bine in relatia cu ai mei. Dar au fost luni in care credeam ca cineva o sa plezneasca: ori ei , ori eu, si situatia s-a prelungit pentru mai bine de un an.

    Si daca niste parinti din Bucuresti, care lucreaza cu copiii pot face scene gen “over my dead body”, pun intrebari gen “O iei in cur?”, imi inchipui ce se poate intampla in alte locuri, gen Republica Moldova sa zicem.

    Anyway, mult succes cu coming outul!

    Scuze pentru lungimea comentariului, dar cine s-a plans vreodata de lungime? 😛

    SEMNAT: Vecinul tau.

  61. COMPLETARE:

    Pentru pustii care acum au 14-15 ani astazi si isi dau seama ca s-ar putea sa fie gay…..

    Din cate am inteles, este mult mai nasol pentru ei. Parintii sunt pusi in garda (mai ales in Romania) cu privire la “pericolul gay” si deja pot sa intre cu bocancii in intimitatea adolescentului, pentru a se asigura ca “e normal”.

    Cu atat mai mult cu cat parerea generala este ca copiii de aceasta varsta sunt “corupti” de “propaganda gay” – si la mine s-a pus aceasta problema, ai mei nerealizand ca practic eu faceam intr-un fel propaganda gay, lucrand la Accept si avand un blog, dar ei erau orbi la chestia asta si credeau ca am fost corupt.

    Oi fi fost eu corupt, dar daca nu era placut, probabil ca a doua oara nu o mai faceam.

    In fine, am simtit nevoia si de aceasta completare, pentru ca, o sa zic un cliseu – dar nefiind hipster nu ma intereseaza:

    Noi , ca gay ar trebui sa fim mai uniti, cu atat mai mult intr-o tara ca Romania, care te pune la incercare.

    Sa nu uitam ca acum 8 ani (pe vremea mea :P) toata lumea tacea. Singurele momente gay erau pe net, nu la televizor si cine isi punea poze la profilul de Romeo sau cine recunostea ce este, era luat de nebun.

    Sa speram ca acele vremuri nu se mai intorc prea curand.

  62. Am avut contact cu lumea LGBT prin intermediul tatalui meu. La varsta de 15-16 ani am aflat ca el este gay, imediat dupa asta a urmat un divort si o gramada de divergente in familie. La momentul acela am fost cam idiot, indoctrinat de mama, rude si glumele colegilor de liceu. Nu am vrut sa mai am contact cu tatal meu aproximativ 1 an, adica in momentul cand ma suna ii respingeam apelurile sau ma certam cu el la telefon.
    Trecusera aproape 3 ani de la momentul cand aflasem orientarile lui, eu eram intr-o pizzerie cu cativa prieteni/prietene cand tatal meu a intrat acolo, la masa la mine s-a facut liniste si toti se uitau stramb ba la mine ba la el. El a observat asta si si-a continuat drumul spre o masa care era destul de departata de mine. Ce m-a uimit a fost sms-ul trimis de el: “imi pare rau ca nu pot sa-ti spun salut fata-n fata… daca vrei sa plec de aici anunta-ma”. La cateva minute a sosit si partenerul lui, s-a asezat la masa cu el si au stat 10-15 minute si am auzit ospatarul spunand ceva de genul: imi pare rau, dar nu putem sa va servim. I-am vazut ca s-au ridicat de la masa si au plecat fara sa faca alte comentarii. Cand am vazut asta am stat 2-3 minute sa diger informatia si atunci mi-am dat seama prin ce a trecut/trece omul acela adica taica-miu doar ca nu ii plac femeile.
    M-am simtit foarte prost pentru comportamentul meu fata de el timp de 3 ani.
    Pana am iesit eu din restaurant sa-l opresc sa vorbim el se urcase in masina si plecase.
    Am stat 5 minute sa ma gandesc ce sa-i spun, pana la urma mi-am luat inima in dinti si l-am sunat, nu a raspuns din prima… am insistat de cateva ori si pana la urma a raspuns, nu a asteptat sa spun eu nici macar un cuvant si a inceput sa-si ceara scuze timp de 1 minut nu l-am putut opri. Dupa ce am reusit sa-l opresc l-am intrebat daca vrea sa se intalneasca cu mine (doar noi doi) ca vreau sa vorbesc cu el. El mi-a raspuns: “acum”.
    Ne-am intalnit si mi-am cerut scuze pentru comportamentul meu infantil si pentru inca 1000 de chestii, surprinzator a fost ca el a insistat sa nu-mi mai cer scuze ca nu am de ce. In acea seara cred ca am stat 1h de vorba cu el, nu i-am cerut explicatii despre orientarile lui, dar el a insistat sa imi dea cateva explicatii. Dupa acea ora i-am spus: Ok tata vreau sa-ti cunosc partenerul, presupun ca e persoana cu care ai venit acolo. La inceput a fost cam rusinat, dar pana la urma a acceptat sa il invite.
    Pentru o perioada de timp mi-a fost incomod sa stau de vorba cu ei doi. La inceput l-am studiat din toate punctele de vedere pe bietul om, dar a fost intelegator.
    Au trecut cam 5 ani de atunci si relatia mea a ramas foarte foarte buna cu ei. Vorbesc aproape zilnic cu ei la telefon si ne intalnim tot timpul cand ma intorc din Bucuresti. Orasul meu natal fiind Rm Valcea.
    Persoanele str8 nu ar trebui sa vada asa de absurd persoanele lgbt si mentalitatea asta stupida ar trebui sa ia sfarsit si la noi in tara.

Comments are closed.

Vezi si...

306

Primit-am un mail de la un domn, Elliot London. Acest domn, regizor de altfel, a făcut un filmuleț de 11 minute și dorește să adune impresii sincere legate de munca lui. Filmulețul este free, se poate lua cu embed de pe Vimeo, de aici. În cele 11 minute vedem cum...

Articole din aceeasi categorie