No menu items!

La mijloc, bisexualitatea

Acelasi autor

Crăci cu gânduri

M-ai căutat la cimitir, printre mormane de cadavre. Zgurmai nebun printre mormane de oase jilave, neobosit să mă aduni dintre valuri de glie. Și...

Pe cărările „civilizației”

Nu am fost un „umblat” la viața mea. Dar pe unde m-au purtat pașii, am încercat să miros cărările, să simt oamenii, să mă...

Logica unui sinucigaș (plătit) de Ego-uri

Într-o epocă în care dezvoltarea tehnologiei, a comunicațiilor și a individului, în general, atinge viteze amețitoare, sinuciderea e la modă. Oameni picați ca muștele...

Spiritual gifts (3) – Life like a swinging vine

„Vița noastre de vie întortocheată din momentul în care iese la lumină din butucul gros, din rădăcinile familiei și grupului de cunoștințe și influențe...

Spiritual gifts (2): Focul – hipnoză de grup

Mă trezesc din visare, lângă un foc improvizat, cu metale bine forjate care să îl susțină, ca, Doamne ferește, să nu se întâmple ceva...
FireMan
FireManhttps://www.facebook.com/IulianIanis
Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

Recent am reluat legătura cu oameni care mi-au populat copilăria, adolescența, anii studenției. Vrând – nevrând am fost silit să le împărtășesc acestor oameni amănunte despre anii în care nu ne mai văzusem, destul de mulți la număr. Tot vrând – nevrând, le-am cunoscut soțiile, copiii sau prietenii, majoritatea fiind fideli unei vieți liniștite de familie.

M-am surprins tânjind după zâmbetele copiilorlor, după stabilitatea lor, după  ca lmul și liniștea cu care se reîntorc seara acasă, după vizitele pe la prieteni. Nu mi-a plăcut însă responsabilitatea pe care o poartă pe umeri odată cu întemeierea familiei a căror capi sunt, nu mi-au plăcut grijile lor legate de bani și statut social, nu mi-a plăcut faptul că se simt constrânși de împrejurări să nu se abată de la un anumit drum în viață, fie că este vorba de viața profesională sau cea sentimentală.

În aceeași ordine de idei, i-am surprins pe ei puțin invidioși pe libertatea de care dispun, pe lipsa responsabilităților și pe ușurința cu care pot alege anumite opțiuni ivite în viața de zi cu zi. Dar nu pot spune că această invidie a lor îi urmărește neîncetat, pentru că ei sunt mulțumiți de ceea ce au realizat până acum în viață.

Nu vreau să devin dramatic, pentru că aș mânia „karma” spunând că nu am fost un norocos în viață, însă imediat ce am fost pus în fața filmului vieții lor, s-au ivit câteva întrebări care cred că preocupă pe mai toți homosexualii sau bisexualii: Sunt mulțumit cu realizările mele? Oare nu aș fi fost mai fericit având o familie și vreo doi copii? Oare libertatea mea de acum va suplini lipsa unei familii? Oare voi rămâne singur în anii senectuții?

Sunt aceleași întrebări pe care mi le puneam și imediat după ce am putut accepta faptul că homosexualitatea (sau bisexualitatea, sau whatever…) mea nu este o boală, ci este ceea ce  simt,  și atunci am preferat să fac ceea ce simțeam. Așa cum probabil că voi proceda și în continuare, pentru că altfel nu aș mai fi eu. Însă aceste întrebări mă bântuie ca niște fantome din trecut. Pentru că la un moment dat în trecut am fost pus în situația de a alege. Am iubit o fată (una singură) cu care îmi făcusem ceva planuri de viitor, așa că nu mi-ar fi fost deloc greu să am ceea ce prietenii mei au acum. Și din această cauză, fantomele mele nu îmi dau pace.

Nu am însă nici o urmă de regret pentru ceea ce am făcut și pentru ceea ce mi s-a întâmplat în viață până acum, pentru că am făcut doar ceea ce am simțit și mi-a fost bine. Mă îngrijorează doar viitorul… cu toate că nu ar trebui, dacă ar fi să judecăm după „legea fericirii” (care nu există). Dar la o anumită vârstă cred că începi să îți faci un bilanț al faptelor ca să ai o idee mai bună despre ceea ce ar trebui să alegi pe viitor la următoarea intersecție a opțiunilor.

Viața este plină de intersecții în care ne oprim și suntem siliți să facem o anumită alegere. O facem în funcție de ceea ce știm din experiență, în funcție de educația primită, de influențele care ne-au sculptat personalitatea până în acel moment. Și partea cea mai interesantă este că drumul ales ne va modela pe viitor. Cu cât suntem deschiși la mai multe opțiuni, cu cât suntem mai nehotărâți, cu cât ne este mai greu să ne decidem cu privire la posibilele traiectorii în viață, ivite la un moment dat, cu atât (cred eu) că este mai bine.

Dacă îmi pare rău pentru ceva, este aceea că la un moment dat am considerat că nu mă mai interesează femeile. Ei bine, acest lucru a făcut ca din acel moment să nu mă intersectez prea des cu persoane de sex feminin, în afara relațiilor profesionale sau amicale (destul de rare). Mi-am clădit, pe seama unei dezamăgiri din trecut, o idee generalizată fără temei, conform căreia femeile nu mă interesează, nu au ce să-mi ofere. Devenisem chiar (dacă nu eram deja) și puțin misogin, lucru care nu a făcut decât să mă adâncească pe o cale care probabil că mi-a închis numeroase canale de comunicare cu fete, femei, care, probabil, mi-ar fi putut influența viața într-un sens pozitiv.

Ei bine, din această cauză consider că un adolescent (sau chiar și un om matur) dezorientat nu ar trebui influențat de aceste campanii de „gay-icizare” pe care le fac renumitele ONG-uri în decursul activității lor, ca parte a unei politici globale a democratizării. În general, această politică împarte lumea în două: homosexuali și heterosexuali, pe baza binecunoscutei grile „normal/anormal” a societății. Ei bine, deși acronimul „LGBT” conține și „B”, nu am văzut foarte des ca bisexualitatea să fie încurajată, fie că este vorba de „partidul” gay, fie de cel al heterosexualilor.

Dacă ar fi să judecăm strict după realitatea și împrejurările de moment, aș putea spune că bisexualii sunt o minoritate în minoritate pe de o parte, iar pe de altă parte, sunt considerați o „corcitură” care încă nu și-a stabilizat preferințele. Sunt blamați și de o parte și de alta a baricadei, sunt luați în ridiculiați de ambele părți, sunt discriminați chiar în procentaj mai mare decât homosexualii. Ei nu se pot integra în nici una din cele două „lumi”, pentru că ei nu pot alege (sau nu vor să aleagă) pe ce parte se situează.

Din aceste motive cred că faptul că tinerii sunt siliți de societatea democratică să aleagă în ce grup se încadrează din punct de vedere al preferințelor sexuale (și nu numai) constituie cea mai gravă eroare pe care societatea o poate produce asupra individului, limitându-i astfel libertățile și opțiunile,  obligându-l să se supună ulterior unui set de reguli și concepții în legătură cu grupul din care a ales să facă parte.

Nu am văzut nicăieri o campanie care să încurajeze bisexualitatea, nu am văzut o comunitate a bisexualilor, nu am văzut un website de socializare pentru bisexuali. Am văzut în schimb mulți homofobi și mulți heterofobi. Am văzut oameni care disprețuiesc alegerile diferite de ale lor, am văzut „parade gay”, am văzut lupte pentru drepturile homosexualilor, am văzut ură, lașitate, depresii… Și e păcat, pentru că toate acțiunile și spusele noastre pot influența alte ființe umane, pot modela gânduri, pot isca simțăminte cu un anumit impact asupra celor care ne înconjoară, afectându-le viața, atât a lor, cât și a noastră.

Voi ce credeți? E bine să ne păstrăm paleta de opțiuni deschise? Sau e mai bine să ne hotărâm categoric din ce grup facem parte?

29 COMMENTS

  1. Eu cred că trecerea asta într-o tabără sau alta este una involuntară. Adică depinde cum te obișnuiești, cum te simți bine, frica de nou. Mintea omului de obicei stă departe de chestiile noi.

    Un bisexual adevărat (io nu pot numi bisexual pe cineva care se fute cu 100 de femei si un barbat si nici pe unu care se fute cu 100 de barbati si o femeie pe parcarsul unui anumit interval de timp) rar vei găsi.

  2. Robert, de acord cu tine, însă eu nu cred că împărțirea asta… sau categorisirea asta este bine a fi făcută în baza numărului de orgasme… Mai repede aș spune că un bisexual este acela care are predispoziție de a iubi atât un bărbat cât și o femeie (nu deodată), homosexualii aceia care nu pot iubi decât un individ de același sex, iar hetero… bla bla bla…. Eu cred că este vorba de iubire, de simțire… și nu despre sex… sau frecvența partidelor… nu?

    Nu cred că ceea ce ne unește aici, pe Darkq, de exemplu… este frecvența cu care am făcut sex cu băieții (sau fetele, fiecare după caz), ci faptul că am iubit sau iubim (eu, tu, alții) persoane de același sex sau că putem face acest lucru.

    După capul meu, nu aș face nici o împărțeală, dar asta este altă discuție asupra căreia nu vreau să revin, cel puțin deocamdată.

  3. Cred ca acest articol este o cautare de certitudini la acele raspunsuri care iti influenrteaza viata si la care tie iti este greu sa raspunzi.
    Toti patim la un moment dat asta, chiar daca uneori se intampla sa nu ne dam seama ca dorim raspuns la ceva ce nu intrebam, dar tanjim dupa certitudini care nu ne sunt confirmate pentru ca intrebarea pe care nu am pus-o, loveste fara mila cu raspunsul nedorit, care este ascuns cat mai dosnic sub simulacrul unei aduceri aminte.

  4. Sti vorba aia “celebra”, sau poate e un banc…habar n-am in momentul de fata..”Cel mai bine este sa fi bisexual. Asa iti vei diminua sansele de a merge singur acasa dupa o seara petrecuta in club”. Stiu e spusa cu propriile mele cuvinte, niciodata nu am fost bun la a reda bancurile citite/auzite, dar ideea de baza e aceeasi.
    Si eu uneori ma gandesc ca as vrea o familie, un copil – doi. Sunt innebunit dupa copii (nu in sensul de pedofilie) dar momentan inca nush…poate la un moment dat…ideea e ca eu chiar ma vad in postura de tata. Dar timpul va decide.
    In orice caz trebuie sa fi sigur pe ceea ce iti doresti un copil implica mult mai mult decat o plimbare in parc, o poveste spusa noaptea la culcare.
    Deci spor 😀

  5. Sunt de parere ca iubirea este universala deci nu conteaza cine cu cine se iubeste y-y, y-x, x-x , (atata timp cat sunt oameni :))

    insa nu pot sa vizualizez bisexualitatea ca o orientare pe termen lung , este caracteristica in mare parte adolescentilor care “experimenteaza”, iar un om matur stie ce vrea.
    Nu totul se imparte in alb si negru, sunt si nuante de gri , asa cum nu exista barbat care sa nu fi fost atras (sau chiar mai mult) fata de alt barbat, si femeie care sa nu fost atrasa de alta…
    Cred ca trebuie sa sti cine esti, ca sa-ti conturezi viziunea asupra viitorului sa ai idee la ce te asteapta.

    Luc, si eu imi doresc foarte mult sa am copii (nu neapart sa fie ai mei, m-am gandit si la adoptie) insa niciodata nu-mi voi renega natura si nici nu voi trai precum un heterosexual alaturi de o femeie care se va plange de faptul ca plec des de acasa si ca nu are parte de amor …

  6. Asta cu negarea existentei bisexualitatii e ca negarea holocaustului…ce e asa greu sa accepti faptul evident ca unii si-o trag si cu femei si cu barbati?

  7. Emilian, vezi tu? Tocmai această „renegare a naturii”(gay, aș completa eu) am vrut să o aduc în discuție. Crezi că e „natura” ta? Crezi că este în genele tale și altfel nu poate fi?

    Eu cred că suntem ceea ce suntem prin prisma experiențelor proprii și a influențelor mediului înconjurător (familie, societate, cultură, tradiție), cât și datorită unei deschideri pe care o avem către a experimenta… Tu spui că „nu voi trăi precum un heterosexual” de parcă acela ar fi o altă specie…

    Luc, și eu sunt înnebunit după copii… și mi-aș dori foarte mult să am… probabil tot prin adopție.
    Non_lose, în general lumea nu poate înțelege decât opțiunea proprie și pe cea opusă. Alb și negru.

  8. FireMan spun doar ca nu ma pot schimba oricat as vrea asta, sunt asa de cand ma stiu, asta sunt eu, daca as fi altfel nu as mai fi eu si m-as minti pe mine, de aceea spun ca „nu voi trăi precum un heterosexual” [adica nu-mi voi trai viata sub o masca a minciunii intrebandu-ma (in fiecare noapte cand pun capul pe perna, alaturi de sotia mea, cu care m-am maritat fiindca o consider cea mai buna prietena, fara nicio atractie , desi ea ma iubeste ) daca viata mea ar fi fost mai frumoasa daca alegeam o alta cale ]

    spun asta pentru ca evident exista cazuri de persoane care desi sunt gay aleg o viata str8 sub presiunea normelor societatii, si a faptului ca nu pot vedea viata altfel . . . eu unul aleg sa ma respect pe mine si sa nu ii “consum” viata unei femei care a place…

    “….de parcă acela ar fi o altă specie…” nu am nimic cu heterosexulaii insa am o mica-mare dificultate in a-i intelege pe gay-ii care se prefac str8, nu-i inteleg ……

    • Pai am auzit ca pe Romeo (io nu intru ca nu vreau sa fac pacate) toti se declara bisexuali si au poze doar cu dosu’. Si ei e more top, evident.

      Niciodata nu o sa pricep de ce “e mai bine” sa fii bi si top si apoi in pat “nu ma futi?”.

      Io bi veritabili nu prea am intalnit.

  9. I`m all Ok with bisexulal peoples 😉

    acum nu stiu daca va fi mai dificil de intemeiat o familie, cu “tentatii” peste tot sau mai usor fiindca “are balta pesti” ….

  10. Emilian, de ceva timp mi-am acceptat propria homosexulitate, nu imi mai fac vise ca voi putea trai o viata intreaga alaturi de o femeie, mintind-o pe ea, cat si pe mine cum ca vezi doamne ce fericiti suntem impreuna pana la adanci batraneti. Spuneam doar ca mi-as dori ca la un moment dat sa imi intemeiesc o familie, nu am precizat cu cine: cu o femeie sau cu un barbat.

  11. Bisexualitatea e o minciună frumoasă menită să acopere o altă minciună, mult mai urâtă – aceea a normalității. Dacă normalitatea e de un singur fel și anormalitatea e la polul opus, bisexualitatea e o cale împăciuitoristă, de mijloc, care însă nu face decât să întărească segregarea pe criterii de normalitate. Bisexualul e puțin mai normal decât homosexualul, dar mai anormal decât heterosexualul. Cu toate astea, sau poate tocmai de aceea, bisexualul nu-și găsește locul la nicio extremă și apare mai anormal decât unilateralitatea pe care caută să o evite prin adoptarea căii de mijloc.

    De aceea nu cred în realitatea bisexualității mai mult decât în realitatea homo~ sau heterosexualității. E adevărat că numai ce iubim contează cu adevărat, însă nu cred în iubirea non-sexuală. Într-un cuplu, dacă experiența intimității nu se verifică și din punct de vedere sexual, intimitatea nu e reală. Momentul acela al contactului fizic e revelator pentru ceea ce simte cineva cu adevărat, versus ceea ce își închipuie doar că simte. Implicarea sexuală e revelatoare. Nu vreau să absolutizez actul sexual în chip de test ultim al iubirii, dar dacă în timpul actului sexual apare, fie și pentru o fracțiune de secundă, fantoma unei alte dorințe, a unul alt fel de experiență, eu zic că intimitatea este ratată. Numai prin sex poți afla dacă cel pe care crezi că-l iubești îți e de ajuns sau nu. (Însă, repet, asta e valabil doar dacă nu-ți propui să afli așa ceva făcând sex.)

    Dacă sexul chiar n-ar conta, l-aș crede pe acela care spune că poate iubi și bărbați și femei (nu în același timp), pentru că mi se pare firesc să iubești omul și nu alcătuirea lui sexuală. (Îndrăgostirea dublă, paralelă, de două persoane deodată – fie de același sex, fie de sexe diferite – deși posibilă, mă face să mă gândesc ca la o dovadă a unei insuficiențe sentimentale, de vreme ce un singur partener nu poate acoperi nevoia de dragoste a cuiva.) Însă jocul naturii face ca împlinirea sexuală să vină prin filiera iubirii, iar împlinirea iubirii să fie un artefact sexual. În toate situațiile în care acest binom biunivoc nu funcționează, relația derapează fie înspre un sex nesănătos, fie înspre o iubire bolnavă.

    Bisexualitatea are, cred, toate elementele unei înscrieri pe o orbită falsă. Undeva, la unul din capete, sigur e o eroare – de percepție sau de gândire. Această eroare poate fi depistată la nivelul simțirii, acolo unde atât senzațiile cât și gândurile se opresc. Atunci când actul sexual încetează să mai fie teatrul senzațiilor și grota scenariilor putem spune că am ajuns pe teritoriul intimității. Dacă o experiență sexuală contează (și e rememorată) dincolo de amplitudinea plăcerii resimțite și independent de gândurile pe care ni le-am făcut despre cum ar fi trebuit să fie, atunci știm că intimitatea și-a spus cuvântul.

    Bisexualitatea adevărată ar fi posibilă, în teorie, dacă nimeni nu s-ar considera aprioric drept bărbat sau femeie. Însă asta e aproape imposibil de obținut atâta vreme cât primul lucru de care suntem interesați atunci când se naște un copil este sexul său. Cu acea privire interesată asupra organelor genitale ale pruncului îi construim copilului un viitor – ca băiat sau fată, iar mai apoi ca bărbat sau femeie. Pe acest principiu al obiectivității se construiește principiul identității (nu numai sexuale). Dacă n-ar exista bărbați și femei, n-ar exista nici indivizi, nici CNP-uri, nici control social. Ori, asta e deja o altă lume.

    😎

  12. Citeam undeva că numai femeile pot fi cu adevărat bi. Bărbaților li se scoală ori într-o tabără ori în alta deși după mine mai important este cu cine nu li se scoală. De aia e totuși reală orientarea asta.

    După mine un hetero este cineva care ar face sex cu un bărbat numai dacă ar fi momentan copleșit de frumusețea lui, nu ar fi avut de multă vreme alte alterantive sau/și ar face-o din dragoste. Grid are el dreptate cu intimitatea și sexul. Sexul ”sportiv” depinde de orientare dar iubirea cred că poate duce la sex independent de orientarea ”principală”.

    Homosexual este cineva care face dragoste cu o femeie numai pentru motivele de mai sus. Îi suspectez și eu un pic pe cei care insistă asupra bisexualității lor deși știu că, vorba aia ”mare e grădina ta Doamne…”.

    Fireman

    În privința alegerii unei căi în viață eu cred, lăsând morala la o parte, că fiecare cale își are fericirile și nefericirile ei. Cine trăiește în conformitate cu înclinațiile sale, cu dragostile sale își descătușează energia creatoare și în celelalte domenii ale vieții, crește și capătă caracter.

    Cine își suprimă felul lui de-a fi își consumă energiile în munca zadarnică de a se ”modela” pe sine însuși și nu îi mai rămâne nimic ca să mai creeze, să-și mai trăiască viața. Drept compensație poate însă avea o familie.

    Există oare o cale ideală? Nu sunt sigur dar nu pot să nu mă întreb de asta cînd îi văd pe băieții din filmul ăsta pe care și l-au făcut unul altuia cadou de Crăciun și numai din întâmplare a ajuns public.

    http://vimeo.com/33848588

    Faptul că nu ar fi imposibil, în Anglia, să crească și copii cred că se apropie de soluția ideală.

  13. Ne place mult să categorisim sau avem nevoie de asta, nu imi dau seama care e situaţia. După mine eşti ce crezi că eşti. Dacă te simţi bisexual aia eşti, cine-s eu să te contrazic?

    Am observat şi eu o anumită neîncredere la adresa celor care se declară bisexuali.

    Şi am o teorie legată de asta. Din cauza mediului în care trăim avem adânc întipărită convingerea că a fi homosexual e o înfrângere, suntem oameni inferiori credem, pe jumătate bărbaţi, de vreme ce nu putem să dăm pe spate o muiere, vorba aia “dacă n-ai clădit o casă, sădit un pom, crescut un copil nu eşti om” şi cine mai construieşte case şi plantează pomi în ziua de azi (by the way, bonsai se pune?).

    Aşa că există tentaţia să declari că eşti bisexual, adică “aş putea să… dar aleg ce vreau eu, nu-s defect, mai degrabă am îmbunătăţiri”.

    Fiecare dintre noi ştie asta , aşa că atunci când vii tu Fireman şi te declari bisexual avem reacţia “da, siiigur!” ( vezi reclama cu marmota care învelea ciocolata) fără vreo legătură cu comportamentul tău. Atâţia ” bisexuali” am văzut încât atunci când apare unul adevărat nu îl mai credem. Şi de fapt nici nu prea contează asta.

    Dacă e să stăm la poveşti, sau la un vin sau la o îngheţată e absolut irelevant, dacă e să facem sex singura situaţie în care bisexualitatea ar fi importantă ar fi un threeway cu mine şi cu iubita mea.

  14. eu cred asa. finalmente, un bisexual(a) cu un minim de moralgitate trebuie intr-un punct x sa aleaga: barbat sau femeie.

  15. @Robert

    Ca să clarific o chestie: nu vorbesc despre acei homosexuali care au impresia doar că sunt bisexuali sau care se prefac tocmai pentru că este „cool”. Vorbesc despre acei oameni care au „deschidere” către ambele sexe, nefiind nici o problemă pentru ei alegerea persoanei căreia ei dăruiesc iubire.

    @grid

    Am credința (probabil datorită singurei mele experiențe sentimentale cu o femeie) că iubirea poate face ca „dificultățile” legate de o împărțire hetero-homosexuală să fie suprimate. În momentul în care mi-am dat seama că iubesc acea fată despre care vorbeam mai sus, eram convins că eu sunt homosexual, avusesem prima experiență sexuală cu un băiat, ba chiar eram misogin… E adevărat că făcând un bilanț pe o perioadă de timp mai mare, peste acea experiență, pot spune că prefer homosexualitatea, ca fațetă a vieții sentimentale și sexuale, pentru că mă face să mă simt mai … în apele mele. Însă am întâlnit oameni care nici măcar nu își pun astfel de probleme în discuție, până la un moment dat în viață, probabil o vârstă de final a tinereții, când se decid ori să își întemeieze o familie, renunțând la aventurile homosexuale (pentru că iubirea față de fata aleasă le este de ajuns), ori rămânând în aria homosexualității, refuzându-și orice intenție de a avea o familie „normală”, de teama de a nu rămâne prinși, ei și cei din jurul lui/ei într-o lume străină de ei. De fapt cred că în asta constă de fapt bisexualitatea: o viață amoroasă bivalentă până la o anumită vârstă la care bisexualul își întemeiază o familie. Uneori, partenera/partenerul de viață al bisexualului înțelege această ambivalență, oferindu-i acestuia libertatea necesară.

    Dar, risc să mă repet, iubirea cred că este cel mai puternic afrodisiac.

    @Schwep

    E adevărat că cine se minte pe el însuși își face rău singur. Soluția ideală cred că fi (nu mai știu de unde am ideea asta) reinventarea structurii societății: copiii să fie crescuți la comun, prin colaborarea tuturor membrilor unei comunități, proprietatea individuală să aibe doar valoare simbolică, familia, ca și nucleu al societății, să fie desființată. Dar așa ceva este o utopie, având în vedere că ne naștem în medii care ne educă în a pune accent pe aceste valori sociale existente (familie, naționalitate, proprietate) probabil fără să ne dăm seama, neînchipuindu-ne a exista altceva decât acestea.

    @CM

    Eu nu m-am declarat bisexual. Există două laturi prin care eu privesc sexualitatea mea: latura temporală, adică dacă de-a lungul timpului am iubit și am conviețuit cu o femeie – și atunci da, aș fi bisexual și latura procentuală, adică balanța procentuală a tuturor experiențelor mele sentimentale/sexuale, care înclină covârșitor spre homosexualitate. Din această cauză, de obicei, nu îmi vine ușor să mă declar într-un fel sau altul, mai ales că aceste clasificări mi se par doar o necesitate pentru cei din jur, nu și pentru mine.

    Dacă stau bine să mă gândesc, oamenii care mi-au acaparat cel mai mult atenția afectivă au fost aceia care se considerau bisexuali, dar în sensul real, nu doar intitulativ. Acest post nu este neapărat despre mine, cât despre ceea ce mă atrage la ideea de bisexualitate, așa cum m-a atras probabil la cei pe care i-am iubit. Iar soluția „ideală” pe care o întrevedeam cu fiecare dintre ei era aceea de a avea fiecare dintre noi prietene/neveste și de a ne întâlni „ca băieții”, lumea suspectând doar că suntem cei mai buni prieteni. Știu că e copilăresc… dar asta era viziunea „de viitor”. Bineînțeles că eu am fost cel care nu a putut face acest lucru, fapt pentru care respectivele relații au eșuat.

     

  16. Fireman , e şi romantic idealul ăla al tău cu întâlnirile “ca băieţii” . De la Brokeback Mountain încoace 80% dintre noi visează la asta…

  17. Felicitări pentru articol FireMan!

    ”Robert, de acord cu tine, însă eu nu cred că împărțirea asta… sau categorisirea asta este bine a fi făcută în baza numărului de orgasme…”

    Ai fost în același film cu mine. Și eu sunt de părere că bisexualitatea nu poate fi definită de activitatea sexuală.

  18. Daca vreti sa vedeti un film care sa arate deschis bisexualitatea in forma concreta (deci fara lucruri abstracte sau studii de specialitate sau orice altceva seamanand a despicat firul in patru), va recomand “The Velocity of Gary (Not His Real Name)” (1998), http://www.imdb.com/title/tt0120878/

    A fost primul film in care am vazut doi barbati sarutandu-se si am fost foarte, foarte impresionat de aceasta scena, fiindca eram la liceu, in vacanta de vara, si vedeam asta pe o caseta video, luata imprumut de la cineva. Ah, ce vremuri… Datorita acestuia am stiut clar ca sunt gay si ca nu pot iubi o femeie asa cum facea personajul lui D’Onofrio. Inainte sa-l vad, aveam intrebari, dupa aceea am fost lamurit.

    De altfel, filmul spune cam tot ce vreau sa spun, dar fara cuvinte. 🙂

  19. @1AfterEightTeen

    Tocmai de activitatea sexuala este definita. Sau mai bine zis de un anume tip de activitate sexuala.

  20. Ce va mai place sa filosofati inutil niste cuvinte simple si sa le complicati totodata. In spatele termenilor homosexual, bisexual si heterosexual nu e nimic metafizic. Sunt cuvinte care se refera doar la sexualitatea umana. Atat.

  21. și ce e sexualitatea umană, Alex? Procentajul de tip A – B al orgasmelor din trecut sau predispoziție sentimentală? Că io nu înțeleg… și când o spui tu… pare așa simplu!

  22. Ce este bisexualitatea?
    Intenţia iniţială era de a intra direct în subiectul ridicat de FireMan, subiectele legate de bisexualitate fiindu-mi apropiate. Până să apuc să scriu ce aveam de scris au apărut deja câteva comentarii şi odată cu ele au apărut ciudăţenii. Mai întâi de toate, am constatat că nu se ştie ce este bisexualitatea.

    I.1. Nu-i de mirare că-i aşa atâta timp cât dicţionarele noastre au rămas mult în urma limbii vorbite şi fac din bisexualitate şi bisexual termeni sinonimi pentru hermafroditism/androginie respectiv hermafrodit/androgin. Limbajul curent a luat-o mult înaintea dicţionarelor. Definiţiile sunt evident incomplete pentru că au în vedere doar aspectele anatomice ale sexualităţii nu şi cele fiziologice, psihologice sau sociologice. Abia un dicţionar recent, DCR2, din 1997, se apropie de limbajul curent şi defineşte bisexualul ca fiind cel “care întreţine relaţii sexuale cu [indivizi din] ambele sexe” dar şi această definiţie este eronată. Chiar şi în cărţi care ar trebui să fie de referinţă se păstrează sensul vechi, din anatomie, de exemplu în traducerea făcută pentru Sigmund Freud, “Trei eseuri privind teoria sexualităţii”, Bucureşti, ed. Măiastra, 1991, fără măcar o explicare a terminologiei aşa cum, de exemplu, se face în Storr, M. (ed.), Bisexuality. A critical reader, London & New York, Routledge, 1999.

    I.2. Wikipedia în limba română, probabil sub influenţa explicaţiilor termenului englezesc bisexuality, dă o definiţie, aş zice, actualizată pentru bisexualitate: “Bisexualitatea este o orientare sexuală caracterizată prin atracție estetică și sexuală pentru ambele sexe (femei şi bărbaţi), care implică sau [n.n. nu] întreținerea de raporturi sexuale cu acestea”. Dincolo de eroarea corectată explicit mai sus (mi s-a părut a fi o eroare de redactare) subzistă şi alte erori atât în definiţie cât şi în comentariile care-i urmează. Atracţia estetică, zic eu, n-are nimic de a face cu bisexualitatea; vorba românului “ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place”. Pe de altă parte, nu-mi închipui cum ar putea exista o atracţie sexuală în lipsa unei atracţii estetice, chiar dacă subiectul atracţiei nu se încadrează în cele mai înalte canoane ale esteticii; este suficient să nu fie perceput ca inestetic. Las altora plăcerea de a teoretiza şi aplica, în context, estetica urâtului. Nu contest rolurile de afrodisiace ale inteligenţei, faimei sau ale altor factori din aceleaşi categorii dar ei sunt doar adjuvanţi care potenţează atracţia. Aş mai sublinia, pornind de la articolul dedicat bisexualităţii de către wikipedia în limba română, că bisexualitatea nu este în contrast cu homosexualitatea şi heterosexualitatea ci este alături de ele o parte componentă, poate cea mai importantă ca număr de membrii, a unui continuum dar despre asta voi vorbi ceva mai jos.

    I.3. Nici definiţia cu care începe articolul de pe wikipedia în limba engleză “Bisexuality is sexual behavior involving physical or romantic attraction to males and females, especially with regard to men and women” nu mi se pare corectă, din mai multe motive. Ea expune un punct de vedere mai vechi, sociologic, circumscriindu-se zonei de studiu al sociologiei – comportamentul. Consider necesară şi firească excluderea oricărei referiri la practica sexuală (comportamentul sexual) din definiţia bisexualităţii. Nu sunt bisexuali deţinuţii care în lipsa partenerilor de sex opus sau păpuşilor gonflabile fac sex între ei dar sunt cu gândul la parteneri de sex opus. Nu sunt bisexuali nici cei care fac sex cu parteneri de acelaşi sex doar din curiozitate (bi-curioşi), dorinţa de-a experimenta sau din întâmplare iar în mod uzual au parteneri de sex opus. Nici numărul partenerilor sexuali de acelaşi sex sau de sex opus (aşa cum pare a lua în considerare RobertG în #1) şi nici frecvenţa relaţiilor sexuale homo- sau heterosexuale nu este foarte relevantă date fiind influenţele care intervin în ponderarea dacă nu chiar anihilarea apropierilor homosexuale. Este, însă, bisexual cel care, de exemplu, chiar dacă n-a avut în viaţa lui decât relaţii heterosexuale, satisfăcătoare, în timpul actelor sexuale cu parteneri de sex opus se gândeşte adeseori că “acţionează” cu cineva de acelaşi sex. Un individ care-şi reprimă atracţia sexuală către cei de acelaşi sex nu este heterosexual ci bisexual inhibat. Desigur, poţi, aşa cum face grid (#13) să impui “proba de foc” a nivelului satisfacţiei resimţită în timpul actului sexual (“împlinirea sexuală”, cum zice grid) dar aceasta ar fi deja o definiţie care excede toate definiţiile întâlnite în prezent. Totuşi, raportul Kinsey, care s-a aplecat asupra comportamentului sexual, caracterizează zona 3 de pe celebra, de atunci, scară Kinsey în termenii: ”Individuals who are rated 3 stand midway on the heterosexual-homosexual scale. They are about equally homosexual and heterosexual in their overt experience and/or their psychic reactions. In general, they accept and equally enjoy both types of contacts, and have no strong references for one or the other.”. (n.b. Şi aici şi mai jos apelez la voci autorizate ori de câte apreciez că este util.)

    I.4. În acelaşi articol de pe wikipedia în engleză, ceva mai jos, avem însă o definiţie din perspectiva psihologiei: ”Bisexuality is the romantic or sexual attraction to males and females”. Nici această ultimă definiţie nu mă satisface, la fel ca şi precedenta, pentru că ambele folosesc sintagma “romantic attraction” pe care o înţeleg ca iubire între îndrăgostiţi sau, în context, aşa cum face FireMan (#2), ca o predispoziţie la iubire. Este inutil să se adauge sintagmei “sexual attraction” sintagma “romantic attraction”, cea de a doua neadăugând o categorie de indivizi care n-ar fi cuprinşi în prima categorie pentru că nu există o astfel de iubire fără atracţie sexuală. Atracţia romantică fără atracţie sexuală este prietenie. Cum iubirea are nevoie de ceva mai mult decât atracţia sexuală iar predispoziţia la iubire este o nebuloasă insondabilă, a vorbi în contextul bisexualităţii despre iubire nu-şi are rostul. Aşa cum nu poţi spune despre cineva că nu este heterosexual pentru că nu s-a îndrăgotit încă de cineva din sexul opus sau despre un altul nu poţi spune că n-ar fi fi homosexual pentru că nu s-a îndrăgostit de cineva din acelaşi sex, la fel nu poţi spune că un al treilea n-ar fi bisexual pentru că nu s-a îndrăgostit (succesiv sau simultan) de un bărbat şi de o femeie.

    I.5. Definiţia actuală, cu cea mai largă acceptare, pentru bisexuali este: Bisexualii sunt indivizii care sunt atraşi sexual de indivizi din ambele sexe. Voi cita, pentru edificare, in extenso din Lamanna, M.A., Riedmann, A., Marriages, families, and relationships. Making choices in a diverse society, Wadsworth, Cengage Learning, ed. 11, 2012, pg.108: “Sexual orientation refers to whether an individual is drawn to a partner of the same sex or the opposite sex. Heterosexuals are attracted to opposite-sex partners and homosexuals to same-sex partners. Bisexuals are attracted to people of both sexes. A person’s sexual orientation does not necessarily predict his or her sexual behavior; abstinence is a behavioral choice, as is sexual expression with partners of the nonpreferred sex. All these terms designate one’s choice of sex partner only, not general masculinity or femininity or other aspects of personality.”

    II. Raportul Kinsey şi perspectivele deschise de el.

    II.1. Celebrul raport Kinsey sub aspectul care interesează aici, bisexualitatea, nu s-a rezumat doar la a-i pune în evidenţă existenţa (de altfel cunoscută anterior) nici la a-i pune în evidenţă ponderea ei în societatea americană (de altfel ponderea constatată de el este contestabilă). Ceea ce a revoluţionat el este optica asupra bisexualităţii: Pe de o parte există un continuu heterosexual-homosexual şi, pe de altă parte, deseori există o fluiditate a comportamentului sexual în decursul vieţii aceluiaşi bărbat. Aceste două constatări, chiar dacă au avut în vedere comportamentul sexual al bărbaţilor, au fost confirmate prin cercetări ulterioare şi extinse atât la femei cât şi la atracţia sexuală. Pentru că acest raport este mai degrabă citat decât citit voi da câteva pasaje edificatoare, aşa cum apar în Kinsey, A.C., Pomeroy, W.B. and Martin, C.E., Sexual Behavior in the Human Male, Philadelphia, W.B. Saunders, 1948, 5 pr. 1948, pag. 639:
    ”Some of the males who are involved in one type of relation at one period in their lives, may have only the other type of relation at some later period. There may be considerable fluctuation of patterns from time to time. Some males may be involved in both heterosexual and homosexual activities within the same period of time. For instance, there are some who engage in both heterosexual and homosexual activities in the same year, or in the same month or week, or even in the same day. There are not a few individuals who engage in group activities in which they may make simultaneous contact with partners of both sexes.
    Males do not represent two discrete populations, heterosexual and homosexual. The world is not to be divided into sheep and goats. Not all things are black nor all things white. It is a fundamental of taxonomy that nature rarely deals with discrete categories. Only the human mind invents categories and tries to force facts into separated pigeon-holes. The living world is a continuum in each and every one of its aspects. The sooner we learn this concerning human sexual behavior the sooner we shall reach a sound understanding of the realities of sex.”

    După această prezentare generală urmează descrierea celebrei scara lui Kinsey şi prezentarea tabelelor cu datele statistice.

    Faţă de acest continuumul heterosexual-homosexual categoriile heterosexualitate, bisexualitate şi homoxesuxlitate nu sunt decât o discretizare grosieră iar împărţirea în 7 categorii, făcută de scara Kinsey, o discretizare ceva mai fină.

    II.2. Nu am cunoştinţă de vreo lucrare serioasă (exclud din această categorie materialele de propagandă religioasă sau de orientare vădit homofobă) apărută în ultimii 10-15 ani care să conteste existenţa continuumului heterosexual-homosexual. De la raportul lui Kinsey încoace s-au făcut mai multe statistici care au constatat alte ponderi ale comportamentului sexual decât cele pe care le-a constatat acesta dar nici una dintre statistici nu a contestat existenţa continuumului. Statisticile relevă şi modificarea comportamentului/atracţiei bisexualilor în cadrul acestui continuum (fluiditate).

    Voi cita în acest sens din primul studiu amplu asupra bisexualităţii, Weinberg, M.S., Williams, C.J., Pryor, D.W. Dual attraction. Understanding bisexuality, Oxford University Press, 1995, pag. 15: “But life is not so simple. People do not always have an exclusive preference for their own or the opposite sex. Sometimes they are attracted to their own and the opposite sex during the same period in time Or they may live many years attracted to the opposite sex, but then change their interests to the same sex. Or they may dart around between opposite and same-sex partners with no discernible pattern. These “bisexual” patterns of sexuality are not uncommon. Alfred Kinsey’s pioneering studies of sexual behavior found that nearly half of all men and about a quarter of all women are not exclusively heterosexual or homosexual in their sexual feelings or behaviors.”. În acest studiu amplu (437+x pag.) pot fi găsite multe date şi informaţii de interes asupra subiectului, motiv pentru care îl recomand.

    II.3. Persistă încă, şi este prezentă din belşug şi pe acest blog, credinţa unora că nu există bisexualitate. Se oferă şi pseudo-explicaţii, aşa cum face grid (#13), că ea n-ar fi decât o minciună care să acopere o reală homosexualitate sau să ofere o cale de mijloc (?), nici el nu pare hotărât. Uneori bisexualitatea este privită ca o imaturitate (Emilian906 #5). A cere bisexualilor o alegere între hetero- sau homosexualitate (Smog #16) întemeiată pe considerente morale este tot atât de întemeiată, pe aceleaşi considerente morale, ca şi cererea adresată homosexualilor de-a fi heterosexuali; Asta dacă nu cumva Smog are în vedere o pledoarie pentru monogamie. Nimic nou în toate aceste stereotipuri.

    O să-i citez din Reis, H.T.; Sprecher, S. K. (eds.), Encyclopedia of human relationships, Los Angeles, Sage, 2009, pag. 750: ”Some heterosexual partners may view bisexuality as a sign of immaturity, indecisiveness, or promiscuity. Lesbians and gay men may also have negative stereotypes about bisexuals, believing that they are denying their true homosexual orientation or that bisexuals are likely to desert a same-sex partner for a heterosexual one. The extent to which bisexuals’ experiences of satisfaction, conflict, and commitment differ depending on the gender and sexual identity of their partner is not known.”.
    Sau, dacă lucrurile n-au fost suficient de explicite în acest citat, poate sunt mai explicite în altul, din Garnets, L.D., Kimmel, D.C. (eds.), Psychological Perspectives on Lesbian, Gay, and Bisexual Experiences , New York, Columbia University Press, (Between Men – Between Women), sec. ed., 2002, pag. 10: “Bisexual men and women may encounter negative attitudes from both heterosexuals and homosexuals. This form of prejudice toward bisexuals is called monosexism (Ochs 1990). On the one hand, they may be seen as trying to avoid the stigma of being homosexual; on the other hand, they may be viewed as being less normal than a heterosexual.”. Tot aici, pag. 94, ”Other authors also have approached bisexuality from an affirmative perspective and have emphasized that bisexuality challenges several assumptions of a dichotomous view of sexual orientation: that heterosexuality and homosexuality are mutually exclusive; that gender is the primary criterion for sexual partner selection; and that sexual orientation is immutable. [listă cuprinzând 17 referinţe] Stereotypes of bisexuality in the literature have been based on these assumptions. One misconception is that bisexuality is only a transition on the way to either exclusive homosexuality or heterosexuality. Another is that bisexuals are in denial, that is, they have not come out all the way and are trying to avoid the stigma of a gay identity. The impact of these stereotypes has been that many bisexual men and women feel marginal to both the heterosexual and homosexual communities.”

    II.4. În cazul bisexualităţii lucrurile sunt într-adevăr complicate dată fiind fluiditatea orientării sexuale. Bisexualul poate avea pentru o lungă perioadă atât atracţia sexuală cât şi comportamentul tipice pentru un heterosexual sau pentru un homosexual după care să redevină bisexual sau să-şi schimbe comportamentul şi atracţia sexuală. Iubirea poate duce (fără a fi obligatoriu) la estomparea până la anihilare a uneia din cele două componente la fel cum iubirea poate induce monogamia heterosexualilor (tot fără a fi obligatoriu). Avem pe blog exemplele lui FireMan (mai în treacăt prezentate în acest articol şi comentariile aferente dar mai detaliat în alte articole) şi 1AfterEightTeen (detaliat în alte articole). Tocmai această fluiditate a generat credinţa multora că n-ar exista o reală bisexualitate.

    II.5. Nu înţeleg nici revolta împotriva clasificării în hetero-, homo- şi bisexuali, prezentă şi aici şi în multe alte locuri pe blog. Şi aceasta, ca şi orice clasificare a unor elemente dintr-un continuum, suferă dar clasificările au menirea simplificării în vederea unei mai bune operări logice cu grupuri de elemente.

    Notă Toate cărţile la care am făcut referire sau din care am citat pot găsite şi cumpărate de pe net. Cu toate astea, pentru cei care sunt interesaţi doar de verificarea acurateţii citatelor, caz în care nu se merită să dea banii pe cărţi, furnizez un pont: ele pot fi găsite pe siteul: Library Genesis.

  23. sicmarin cam asa vad si eu lucrurile, dar nefiind interesat de tema si nefiind implicat ca bi, nu am intrat vreodata in discutie pe aceasta tema nedorind sa ma exprim in lipsa experientei. Insa citind acum comentariul tau care fie vorba intre noi e chiar un articol, imi dau seama ca existenta continuumului heterosexual-homosexual este singura variabila ramasa inca invariabila. Pentru cat timp ramane invariabila? Mai mult ca sigur pana cand schimbarile sau mai degraba recunoasterea cinstita a gusturilor oamenilor in materie de sex si scoaterea sexului de sub tabu cu discutii sincere desprinse de mentalitati inguste.

  24. Sicmarin, sunt de acord cu cele scrise mai sus de către tine, cu singura mențiune legată de categorisire. În general, dacă ne referim la lucruri palpabile, la materie, sunt de acord că încadrarea în anumite categorii, sau labeling-ul, ne ușurează scopul datorită căruia simțim nevoia de a categorisi și a pune o anumită ștampilă, însă atunci când vorbim despre ființe umane, cred că problema se schimbă. Nu avem de-a face cu lucruri, nu avem de-a face cu noțiuni abstracte, pe care ne-ar fi ușor a le încadra în anumite limite spațiale, temporale sau mai știu eu de care fel. Avem de-a face cu ființa umană, univers complex al îngemănării materiei cu energia creatoare (suflet?). Avem de-a face cu factori sociali, culturali, psihologici, religioși și cu o sumedenie de alte caracteristici care definesc individualitatea. Fără de care individualitate, cred că ne-am putea condidera un cârd de gâște sau un banc de pești.

    Din această cauză sunt împotriva încadrării indivizilor unei societăți în grupuri constituite pe anumite criterii mai puțin sau mai mult concrete, deși societatea în sine este un grup constituit pe baza unor criterii legate de timp și spațiu. Această categorisire nu face altceva decât să topească individualitatea și,  de ce nu, creația (care nu poate fi izvorâtă decât prin prisma eliberării individualității din mijlocul masei omogene constituită de societate, în general), lucru care, cel puțin pe mine, mă sperie.

  25. @FireMan
    Culoarea ochilor, a părului, a tenului etc. fiinţelor umane formează continuumuri. Poate aceste exemple ţi se par prea concrete pentru că se referă la caracteristici fizice. Luăm atunci alte clasificări: după etnie, după rasă, după religie, după pregătirea profesională sau nivelul studiilor, etc.

    Toate aceste clasificări au un anumit grad de aproximare. Adeseori unii indivizi anevoie ar putea fi încadraţi într-o categorie rezultată din aceste clasificări. Fiecare individ este un unicat. Totuşi, nimeni nu se supără pentru că este încadrat într-o categorie care îi aproximează, uneori grosier, propriile caracteristici.

    De ce ar fi altfel în cazul orientării sexuale?

    Problema apare atunci când o anumită categorie este privită ca stigmatizantă sau purtătoare de discriminări. De vina nu este însă, în aceste cazuri, existenţa categoriilor ci stgmatizarea şi discriminarea. Numai după recunoaşterea deschisă a orientării sexuale şi înfiinţarea de organizaţii LGBT s-a putut lupta eficient împotriva stigmatizării şi a discriminărilor, pentru recunoaşterea drepturilor.

    @cristymaykei
    Nu sunt foarte sigur că am înţeles ce vrei să zici astfel că s-ar putea să răspund pe lângă cele pe care le aveai în minte când ai scris.

    În problema pudibonderiei avem mai multe niveluri dar, sub aspectul care ne interesează aici două sunt importante:
    – Nivelul ştiinţei (în principal psihologia, sociologia şi medicina) unde lucrurile sunt clare: Nu există pudibonderie decât (cel mult) la nivel de limbaj, evitându-se limbajul popular (considerat obscen). La acest nivel existenţa continuumului heterosexual-homosexual nu mai face obiectul dezbaterilor fiind acceptat ca atare. Că unii încă vreau să “îndrepte” lucrurile, în sensul de-a face heterosexuali din homosexuali sau bisexuali este altă poveste; niciodată ştiinţa n-a dus lipsă de excroci porniţi să facă bani neştiinţa altora.
    – Nivelul celor care vituperează împotriva “poftelor trupeşti” şi care dacă, dintr-o eroare, folosesc cuvinte precum “sex”, “sexualitate” n-au linişte până nu spun o rugăciune întru iertarea păcatelor. Pentru ei Soarele încă se învârte în jurul Pământului. Sunt gata să lapideze în numele unui Dumnezeu care în mintea lor numai ipocrit pooate fi numit “al iubirii”. Gata întotdeauna să-ţi dea un pasaj din Biblie ca răspuns la argumente ştiinţifice, rămân impenetrabili în faţa oricăror argumente ştiinţifice.

    Din fericire între aceste două extreme este un continuum şi, tot din fericire, există o fluiditate, din ce în ce mai manifestă, spre acceptarea discuţiilor libere despre sexualitate, diversitate sexuală şi, în final, de recunoaştere a deplinei egalităţi între oameni, oricare ar fi orientarea lor sexuală.

Comments are closed.

Vezi si...

Coming out într-o familie conservatoare

Totul a început când am întâlnit un tip pe Grindr. Era cu 15 ani mai în vârstă, dar nu am avut prejudecăți și, din fericire, nici el. Lucrurile au evoluat, la început mai încet, deoarece amândoi eram nesiguri de intențiile celuilalt. Pe urmă ne-am atașat unul de celălalt și...

Articole din aceeasi categorie