Am descoperit din plictiseala, cateva discutii „patimase” despre homosexuali pe http://www.sfintii-arhangheli.ro/intrebare.php?iid=3, facand parte din ciclul „Vindecari miraculoase”.
Iata ce spune maica Siluana:

„În primul rând, nu există „vinovaţi fără vină”. Vinovat e numai cel ce face ceva, conştient şi liber, pentru care îl mustră conştiinţa şi îl duce la ratarea ţelului pentru care s-a năsut: îndumnezeirea. Vinovăţia nu ţine de „a fi”, ci de „a face”. Aşadar, dacă cineva este homosexual, nu este vinovat.”


Da, maica, deci eu nu sunt vinovat cu nimic, pentru ca fac destule, constient si liber, dar nu ma mustra constiinta DELOC. Si telul pentru care am venit pe lume, nu este acela de a ma indumnezei, pentru ca parintii mei nu aveau nici o idee despre Dumnezeu atunci cand m-au procreat si chiar daca ar fi fost asa, as fi refuzat sa vin pe lume, daca as fi putut. Dar chiar nu cred ca mai era loc si de Dumnezeu in patul lor (al parintilor).
Repet, multumesc ca imi dai dreptate. SUNT homosexual, deci nu sunt vinovat cu nimic.


„Dar, este cineva homosexual? Ţine satisfacerea impulsurilor sexuale de „a fi”, sau de „ a face”?
Da, sunt o gramada de homosexuali pe lume. Si o premisa din A FI homosexual consta in satisfacerea impulsurilor sexuale. Ca daca spuneam ca sunt homosexual si mi-as fi tras-o numai cu femei, nu mai eram homosexual. „A face” = a actiona. Si daca actiunile mele coincid cu placerile mele fizice homosexuale, inseamna ca si satisfacerea impulsurilor sexuale tine si de „a face”. Poate ca actiunile unui om delimiteaza mult mai bine insasi calitatea lui de om decat trairile filozofice.
„Tu, omule, eşti om, eşti chipul lui Dumnezeu, chemat să devii „slava Lui”. Eşti bărbat sau femeie.”
Adica Dumnezeu poate avea si chip de femeie? Si… daca e adevarat ca sunt chemat sa devin „slava Lui”, de ce nu ma satisface asta – sa stiu ca sunt jucaria cuiva, creata cu un scop precis, de a fi obligat (intr-un fel sau altul) sa devin ce poate nu am chef sa devin?
Ontologic, nu eşti nici tuberculos, nici canceros, nici tâlhar, nici criminal şi nici homosexual.
Asa e, dar de ce  intre toate lucrurile alea negative, trebuie sa existe si cuvantul „homosexual”? Tuberculoza, cancerul sunt boli care iti pot face rau tie personal, sau celor dragi tie. Talharul, criminalul sunt extrapolari rau intelese ale calitatii de om si ale moralitatii, care iarasi iti pot face rau, ti sau celor apropiati. Dar homosexualii ce vina au? Iti dau in cap, maica, te omoara, te fura, te imbolnavesc de ceva? cu ce deranjeaza?  Crezi ca daca erau toate femeile maici ca tine era lumea mai buna decat sa fi existat numai homosexuali? Ca eu zic asa: ca femeile sunt create pentru a procrea, pentru a perpetua specia. Si vina maicilor ar fi la fel de mare ca si a homosexualilor, ca nu contribuie la perpetuarea speciei  umane.
Toate aceste ţin de a face sau a ţi se face, de a pătimi. Sunt boli. Şi nici o boală nu-l poate împiedica pe om să ajungă ceea ce e chemat să fie: sfânt. Calendarul nostru o dovedeşte din plin. Curaj! Îndrăzneşte şi tu.”
Maica, scuza-mi nesimtirea, dar de cand esti matale si doctor? S-a demonstrat cumva stiintific ca homosexualitatea e o boala? sau ti-a „aratat” tie Dumnezeu asta printr-o viziune? Adica atatia oameni de stiinta mult mai culti decat matale si decat mine spun ca homosexualitatea nu e o boala.. si dragii nostri monahi si monahii sustin sus si tare ca ei au dreptate cu lucrul asta? Dar fanatismul religios nu e o boala? Sau nu face mai mult rau decat poate face vreodata homosexualitatea? Ia mai gandeste matale inainte sa te prefaci moralizatorul lumii.
„dacă cel ce se teme, sau se crede, sau acceptă că este homosexual caută şi se”îndulceşte” cu imagini pornografice, este vinovat. Este vinovat pentru că îşi întinează mintea făcută să-L contemple pe Dumnezeu cu aceste caricaturi ale purtătorilor de chip… Este vinovat şi aşteptat de Cel ce iartă toată vina şi şterge toată lacrima … „
Nu ma tem ca sunt homosexual bre. Da, „ma cred, ma accep”…. si ma si indulcesc cu imagini pornografice… dar nu sunt vinovat… si daca sunt, sa stii ca fac si mai multe de atat.. daca le-as insira de fata cu dumneata, cred ca te-ai inspaimanta si ti-ai face mii de cruci si matanii… sa ma ierte Dumnezeu. :)
Zici ca sunt vinovat? Ca imi intinez mintea? Eee uite ca nu imi „intinez” numai mintea, imi intinez si sufletul si trupul cu placeri homosexuale. Si stii de ce? Pentru ca ma simt al dracului de bine facand-o. Mintea mea nu e facuta sa il contemplez pe Dumnezeu. Daca era asa, ar fi existat numai calugari, calugarite si filozofi pro-divinitate. Care nu ar fi facut nici o fapta „intinata” in a se atinge macar… Si s-ar fi dus dracului toata lumea in  75-100 de ani. Pentru ca fara fapte „rusinoase” nu ar exista nou-nascuti.
Acele „caricaturi” ale purtatorilor de chip nu sunt chiar caricaturi… Sunt chiar foarte frumosi… Ai fi chiar invidioasa de fapt pe frumusetea lor, daca nu ai avea in cap decat matanii si miros de tamaie.
Cat despre „sunt asteptat de Cel ce iarta toata vina si sterge toata lacrima”, sa mai astepte. Daca chiar poate sa astepte asa de mult, eu, vinovatul, ma voi duce la el atunci cand imi va veni vremea… si daca chiar iarta asa de mult, fii sigura ca ma va ierta si pe mine pentru ” rusinile” pricinuite.
„toţi, aşa cel puţin cred eu, toţi cei care se cred homosexuali, au fost, în prima lor copilărie, victime ale agresiunii adulţilor din jur”.
Iar esti bre „mecanic”??? Eu, ca si multi alti homosexuali am avut o copilarie frumoasa, in mijlocul unei familii iubitoare, care mi-a acordat tot ce a putut pentru a ma face fericit.  Na ca iar ai dat-o-n bara.
Era noapte, spre ziuă, eram în casa unor prieteni, după o aniversare cred, şi dormeam cam de-a valma, pe unde apuca fiecare, fiind foarte mulţi. La un moment dat, am simţit o puternică tulburare faţă de prezenţa trupului de lângă mine. Era o buna prietenă care dormea liniştită. Nu-mi venea să cred. M-am uitat de jur împrejur. Toţi cei din cameră dormeau adunaţi fiecare în propriul trup. M-am întors la mine şi la tulburarea mea. M-am privit cu atenţie şi am definit-o: era o dorinţă de necontrolat, acum aş numi-o compulsivă, de a lua în braţe trupul de lângă mine. M-am speriat. Mi-am privit atentă frica şi am simţit că e o frică de cineva. Dar nu era nimeni treaz. Deşi atunci credeam că nu cred în Dumnezeu, am făcut ce făcea copilul din mine când se temea de întuneric: m-am închinat.”

Poi deci uite ca ne intelegi si matale catusi de putin. Numai ca pe mine, de exemplu, nu m-a apucat nici o frica atunci cand am simtit acea… dorinta de necontrolat si nici nu m-am inchinat. Am incercat. Si a fost al naibii de frumos. Si am mers si mai departe. Si ma simt fooooarte bine ca am facut asta si mi-am depasit conditia impusa de societate si de religie, am invins regulile dupa care sunt ghidati oamenii aproape inconstient. Si continui sa le sfidez.
Eu astept sincer sa te mai interesezi despre noi, „bolnavii”, sa mai citesti… si … daca tot recunosti ca ai fi vrut sa imbratisezi acea prietena, nu e timpul pierdut
Amin.

P.S. Pupici de intinaciune catre toti popistasii si calugarasii frumosi


Alte articole scrise de același autor (FireMan):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

FireMan

Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

Comments

  1. Robert G.    

    Ba, io zic sa o contactezi telefonic cumva.

  2. petryk22    

    Nu prea amestec religia cu viatza mea evit acest lucru. Poate gresesc poate nu.

  3. just_dare    

    ma depasesc aceste habotnicii si bigotisme ….jur ….la fel k si artikolul acela despre Michael ala ….sau cum il chema ….amerikanu ala ….jur ….la astia le trebe o stikla de vodka si un distonocalm sa isi revina drek …:))

  4. grid    

    in filmul „latter days” exista doua replici memorabile.

    tanarul mormon, care abia se descoperise ca fiind gay, se intreaba (in fata mamei lui) „dar daca nu e vorba despre ceea ce fac, ci despre cine sunt?”, la care mama – socata – ii „raspunde” cu o palma data cu sete, replicandu-i ca „a face” se mai poate ierta, dar „a fi” e un fapt absolut impardonabil. auzind asta, eroului nu-i ia mult pana sa-si taie venele.

    Aaron: „What if it is not something I’ve done…what if it’s who I am?
    Aaron’s mom: „Don’t say that. Don’t you ever even think that! You can be forgiven…maybe heavenly Father can forgive you for what you’ve done but who you are… He could never forgive something like that.

    o alta replica din film se refera la vinovatie. sentimentul vinovatiei, se spune, are calitatea paradoxala de a accentua starea careia i se adauga – ceea ce e bun, vina face si mai bun; ceea ce e rau si asumat prin vina, devine si mai rau.

    vina, ca si „originea” ei (pacatul) nu e altceva decat rezultatul pozitionarii noastre fata de fenomenul propriei existente. cand ne punem de-a curmezisul existentei pacatuim (si ne simtim vinovati); cand ne lasam purtati in voia ei, fara a incerca sa-i rezistam, ne indumnezeim. ideea ca „dumnezeu e fara de pacat” nu vrea sa spuna altceva decat ca existenta e ceea ce nu se opune ei insasi.

    Lila: „Funny thing about guilt… there is nothing so bad that you can’t add a little guilt to it and make it worse, and there is nothing so good you can’t add a little guilt to it and make it better. Guilt distracts us from a greater truth… we have an inherent ability to heal. We seem intent on living through even the worst heartbreak.

    8)

    PS: la o manastire de taici cand ma duci? ca maicile vad ca ne persecuta.

  5. Raluca    

    Cand maica vorbeste de boala, se refera la suflet.
    Chiar daca nu crezi in Dumnezeu si ai impresia ca nu ai suflet si ca ti-e fooooarte bine sa fii homosexual etc, nu te costa nimic s-o abordezi pe maica pe e-mail (o sa-ti raspunda) si sa ii spui chiar ei ce zici aici pe blog: msiluana@gmail.com.
    Aceasta femeie isi dedica timpul umbland prin spitale si puscarii de ani buni, vine in contact cu cele mai inspaimantatoare situatii pe care ti le-ai putea imagina. Sigur are ceva de spus si pentru tine.
    Ce zici?

  6. FireMan    

    Raluca, pisi mica si dezvoltata (la creier), nu am nici o dilema personala legata de maici si ceea ce ar putea spune, nu caut nici o vindecare, nici un sfat de la niste oameni care actioneaza dupa ideologii impuse si slefuite de-a lungul a 2000 de ani si ceva. Am scris acest post doar ca raspuns a celor scrise pe site-ul respectiv, nu pentru mine, ci pentru cititori.
    Normal ca umbla prin spitale si pron puscarii de ani buni ca sa-si castige existenta. Sau crezi tu ca se hraneste de la zei cu ambrozie si face totul dezinteresat? E o solutie mai buna decat cersitul.
    Personal am o aversiune fata de oamenii fanatici religiosi, oamenii care cred in ceva asa cum le impune o grupare, casta sau sobor… Si crede-ma ca nu am nevoie sa vorbesc cu nici o maicuta „smerita” si cu nici un calugaras fandosit ca sa ma asigur de asta. Am cunoscut destul de multi si deja mi-am format o imagine despre aceasta tagma, pe care am expus-o cu alte ocazii pe acest blog.
    Dar multumesc pentru sfaturi.
    P.S. Vreau si eu sa stiu simptomele bolii asteia de suflet daca nu iti e cu suparare, ca am o vaga banuiala ca am un furuncul pe … suflet, care imi provoaca un fel de febra tifoida… pe suflet si imi intuneca gandirea… cand e vorba de baieti… 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *