Salutare si bine v-am regasit!
Am observat ca nu prea se mai publica pe forum asa ca m-am decis sa sparg eu gheata.
Deci, sa incepem..
Nu demult, prin anii ’80, persoanele care doreau sa aiba o relatie urmau un anumit tipar si anume: initial isi aruncau unul altuia priviri pe ascuns, ulterior faceau cunostinta, ca in final sa cada de comun acord asupra unei intalniri; intalnire care avea sa se desfasoare intr-un cadru formal, intr-un restaurant, o cina romantica urmata de faimosul “condus acasa”; si bineinteles sarutul furat in fata portii sub clar de luna :D. In urmatoarea perioada cei doi ajung sa se cunoasca mai bine, fac plimbari lungi pe malul lacului si, mai pe scurt, se indragostesc unul de celalalt, decid sa se casatoreasca, fac dragoste, si cam in asta consta “preludiul” unui vieti in doi.
Dar sa revenim in zilele noastre…care “zilele noastre” sunt ale naibii de grele!
La noi, si prin noi ma refer la “partidul” nostru mai mult sau mai putin minoritar, lucrurile din pacate nu decurg asa. Poate ca au decurs… prin anii ’80 dar, astazi, in urma conversatiei pe unul din putinele site-uri care le avem la dispozitie, decidem sa ne intalnim, sa facem sex/dragoste, sa ne mutam impreuna, sa ne separam…; si asta in decurs de maxim 1 an, daca avem norocul.
Dar nu acesta este subiectul pe care il dezbat azi (voi reveni mai tarziu cu parerile mele despre longevitatea relatiilor inter-gay) ci, ma intereseaza mai mult “preludiul” cu care noi suntem obisnuiti sa ne facem intrarea intr-o prea minunata relatie.
Am constatat ca noi (majoritatea) avem doua variante de preludiu, dintre care una nu este atat de mult pusa in aplicare desi, poate ne-ar scuti de cateva viitoare complicatii. Aceste variante sunt:
- Ne cunoastem pe site, vorbim vrute si nevrute, ne intalnim dupa 2 saptamani maxim, facem sex, iar daca ne place sexul sau suntem constransi de situatia de acasa, intr-o saptamana ne mutam unul cu celalalt.
- Ne cunoastem pe site, vorbim vrute si nevrute, ne intalnim a 2-a zi, a 3-a zi, ne plimbam, mergem la film; dupa 1-2 saptamani facem sex , iar ne intalnim, ne plimbam, facem sex. Intr-un final, daca este totul ok, ducem relatia la urmatorul nivel si ne mutam impreuna.
Din pacate, majoritatea tinerilor gay prefera prima varianta si e tragic. E tragic deoarece daca dupa 2 saptamani te muti cu el din cauza conditiilor de acasa (parinti alcoolici, batai, scandaluri, parintii nu accepta ca esti gay, etc), vei constata dupa o perioada ca te-ai grabit in a lua aceasta decizie si vei sfarsi intr-un final ori sa te intorci acasa si sa se reia ciclul, ori sa iti inseli partenerul, sa te muti cu amantul, si iar sa intri intr-un cerc vicios.
Exista si varianta cand nu te muti cu el din cauza conditiilor de acasa, dar, din pacate, relatia sa nu mearga si sa te intorci acasa. Nici acest lucru nu e minunat deoarece, sa fim seriosi, nu exista prea multi parinti atat de deschisi incat sa accepte toate incercarile tale de relatie si de “zbor din cuib”.
Si astfel revenim la a doua varianta care stiu, nu e cea mai aleasa, toti ne-o dorim, dar din pacate greu gasim pe cineva dispus la asemenea “preludiu”.
Dar sa vedem de ce este cea mai indicata alegere: pai in primul rand in felul acesta reusim sa cunoastem persoana din spatele monitorului, sa ii descoperim intr-o mica sau mare masura calitatile si defectele, sa vedem daca putem supravietui defectelor si daca intr-adevar avem destule lucruri in comun pentru a continua relatia. Multe dezavantaje nu exista la aceasta varianta atata timp cat constientizam ca o relatie se bazeaza pe mult mai multe lucruri decat sex si bani si ca, in acest fel, ne scutim de viitoare esecuri, complicatii si multe altele. Nu spun ca va fi o relatie “pana la adanci batraneti” dar, daca se va termina intr-un final, vei putea alege sa ramai cu amintirile frumoase si nu vei fi obligat sa iti amintesti mereu esecul pe care l-ai suferit.
Am ajuns la concluzia ca multi dintre noi, desi cautam neincetat relatia ideala, am uitat care sunt pasii necesari formarii unei relatii si, in mod absurd, sarim dintr-o relatie in alta fara a mai lua o pauza pentru a putea analiza situatia in care ne aflam,pentru a descoperi ce ne dorim de la viata, ce ne dorim de la partener, ce suntem dispusi sa acceptam si ce nu.
Probabil ca “secolul vitezei” ne-a facut si pe noi sa traim totul in viteza; relatii in viteza, sex in viteza, dragoste in viteza… si e pacat sa ajungem la un moment dat, sa deschidem ochii si sa ne intrebam unde sunt amintirile noastre, unde sunt trairile noastre, ce s-a ales de visurile noastre.
Acest articol l-am scris deoarece imi doresc ca tinerii sa inteleaga ca asteptarea uneori e benefica, ca cea mai usoara alegere nu e mereu cea mai buna si, nu in ultimul rand, ca nici o relatie nu ia nastere daca nu exista implicare, devotament, respect, lucruri care desi par usor de indeplinit, ele necesita multa munca si rabdare.
Sunt de acord ca traim intr-o societate bagata in viteza a cincea si ca nu ne acordam timp pentru intalniri romantice si pupat in fata usii. Oricum, cel putin in societatea noastra ar fi destul de greu sa faci asta si pana la urma o cina romantica poti s-o aranjezi si acasa iar pupatul sa-l faci dupa usa. Multi ar vrea libertatea sa se pupe si prin parc sau pe strada, pana una alta suntem departe de o astfel de libertate.
Si-ar fi bine, poate, sa facem sex la o saptamana dupa ce ne-am cunoscut, majoritatea fac sex la 4 ore dupa ce s-au cunoscut. Adica secolul vitezei, inteleg, dar unii nu asteapta nici macar sa discutam. De o sumedenie de ori mi s-a spus pe un “ton” agresiv “mda, vad ca tu ai chef de discutii, nu esti serios”. Asta in conditiile in care intotdeauna am pretins sa stiu cu cine stau de vorba sa vedem ce preferinte avem, ce cauta fiecare dintre noi, si tot eu am picat prost ca nu i-am raspuns clasicei invitatii “mergem cu masina intr-un loc retras?” si asta nu dupa o zi, doua, o saptamana, invitatia era plasata la doua minute dupa ce m-a salutat pentru prima oara.
Nu zic ca e rau sa faci sex de la prima intalnire, sa fim seriosi, in foarte multe cazuri nici nu se doreste mai mult. Oricat mi-as dori eu personal o relatie serioasa, n-am sa stau fara sex fiindca nu gasesc pe cineva care sa-si doreasca o relatie. Pe de alta parte si viteza asta e cam deplasata.
Cu tinerii e o alta problema, foarte delicata si care nu prea merge intr-o directie buna. Intr-un fel pare ca dam din lac in put.
Eu am 32 de ani, am facut liceul ca tot omul, si facultatea, asta insa e mai putin important, si trec des pe langa liceul meu si stau si ma minunez foarte serios de felul cum arata baietii din ziua de azi. Dom’le n-am inebunit, am poze spre exemplu cu fostii mei colegi. Nu gaseai vreunul sa zici ca-i dragut, si in tot liceul treaba statea cam la fel. Acum imi pun problema uitandu-ma la generatia asta “cine i-a nascut p-astia?” Nu zic ca-s toti fotomodele da’ serios chiar nu inteleg de unde s-au bulucit atatea figuri frumusele in ultima vreme. Cu zecile, cu sutele.
Si uite vezi, frumusetea asta le da tinerilor, in general, impresia ca li se cuvine. De aici apar o groaza de descrieri pe siturile de dating care insulta si agreseaza vizibil. Apoi multi dintre ei par sa fie certati cu sexul. N-o sa fiu ridicol sa spun ca-i musai sa fii un horndog, dar in momentul in care vad descrierile, incep sa cred ca ma aflu pe profilul unor fete virgine ca numai la alea observam agresivitatea asta. Unii si-au pus fotografii in chiloti si ameninta pe profil ca, daca te-apuci si-i faci vreun compliment privind fizicul mai bine nu te obosesti.
Am vazut chiar azi un profil din zona care mentiona “straight acting” Aaaa, bun daca am inceput si cu porcaria asta cred ca se duce naibii tot, zau. Conu fanache posesor al profilului in cauza avea o moaca androgina si parul pana la umeri. Doaaa straight acting my ass.
Cum naiba s-or fi descurcand frate….brazilienii spre exemplu. Ma uit la unii din ei, zau zici ca-s fetite, si la gesturi si la figura, da la o adica sunt activi cu acte-n regula (si daca te intrebi unde vad, pai zeci de profile pe webchat) si nu sunt singura natie care n-are vreun stres. Da noi ne-am gasit cu “straight acting” “nu vreau efeminati” “sa nu-mi pomenesti de sex ca te-njur” etc.
Iti spun eu, generatia noua de gay e putin razna. Si aici ma refer la cei intre 18-25. Acum nici cu aia de 35-50 nu ma mandresc cand ii aud vorbind numai de futut, unde mai pui ca dupa doua trei vorbe ti-o trantesc p-aia “stii, sunt casatorit” sau bomba cu hidrogen numita “sunt foarte discret”.
Si stau si ma gandesc citind articolul tau, d-astia mai echilibrati or mai fi? Adica tipi carora sa le placa si sexul, ca doar suntem barbati, daca si intre barbati avem d-astia care fac pe fetele virgine zau ca nu ma mai regasesc niciunde, si in definitiv tipi care sa nu excluda asa vehement o relatie, sa fie cat de cat romantici, atenti, vorba ta mai o cina romantica, macar un masaj ceva, niste spuma in cada. Ca daca tinerii fac pe nebunii iar astia mai “batrani” sunt pe “wham bam thank you..sir” atunci…ce sa mai zic?
Ai dreptate AdyAlexander. Ideea e ca initial, la inceputul articolului, scrisesem ca este adresat persoanelor…sa zicem civilizate…; dar am sters partea aceea ca nu vroiam sa se ajunga la altceva. Cat despre generatia noua, am scris eu candva o chestie pe profilul meu de romeo. Cu alte cuvinte tind sa cred ca vina apartine ambelor categorii de varsta: pe de-o parte segmentul de varsta cuprins intre 30-45 ani modeleaza cumva oferta segmentului de varsta cuprins intre 18-25 ani si anume: atata timp cat cei mai in “etate” doresc persoane cat mai tinere, suple, slim, sexy, sa fie efeminat, sa nu fie efeminat dar sa fie cat mai slab si cat mai firav, cei tineri se supun mai mult sau mai putin acestor criterii in lipsa unor “exemple” mai sanatoase. Sa fim seriosi, pe site-urile actuale de socializare gay gasesti doar tipi care doresc relatie serioasa desi ei au peste 45 ani; cei intre 30-40 ani doresc sex deoarece le este frica ca vor ajunge la batranete si nu s-au infruptat indeajuns din bunatatile ce stau asezate frumos in linie; iar astfel majoritatea tinerilor care intra pe site nu au ce face decat sa se adapteze la cererea pietei. Si iarasi revin la faimosul cerc vicios: cei care doresc o relatie serioasa, care stiu ce inseamna lumea gay, refuza sa mai intre pe site sau stau ascunsi in umbra din cauza ofertei; iar cei tineri care de abia descopera ce inseamna lumea gay, sunt atrasi inevitabil de “pacatosul marketing” ce se pare ca ia amploare in societatea noastra. Probabil ca si in alte tari lucrurile stau mai mult sau mai putin la fel. Dar spre deosebire de alte tari, societatea noastra inca este una “inchisa”, astfel incat prospaturile care se nasc zi de zi nu au modele de relatie, trairi, socializare inter-gay, demne de urmat. Oricum lucrurile sunt mult mai complexe si intr-o mica masura conteaza si “cei 7 ani de acasa”. Caci sa fim seriosi relatia civilizata si oarecum normala nu ar trebui niciodata sa fie formata din 2 persoane care au o diferenta de varsta mai mare de 10 ani. Dar din pacate asta e cererea, asta e oferta…
Eu cred că o relație înainte de cele enumerate de tine Bogdane, ar trebui să cuprindă înainte de toate, iubirea, apoi pot să vină și celelalte, dar ai maximă dreptate când vine vorba de așteptare.
E bine să aștepți un timp pentru a cunoaște omul din interior și nu doar pe cel trupesc.
Te simţi ciudat când te vezi cu cineva pentru prima dată şi vezi că nu încearcă deloc să te cunoască, iar nivelul întrebărilor e foarte superficial şi uită ce i-ai spus acum 10 minute, dar între timp se apropie tot mai mult de tine şi te atinge peste tot.
Dar e vorba şi de educaţie aici, iar buna creştere e o raritate. La prima întâlnire, dacă te simţi în largul tău, dai ce ai mai bun. Asta asigură un start foarte promiţător. Dar pe parcurs găseşti tot felul de hibe, lipsuri, issues, peste care poţi trece foarte greu. Şi atunci totul devine mai serios, trebuie să iei o decizie: sunt alături de el, mă încumet la toată treaba asta sau las pe altcineva, căruia poate îi va fi mai uşor, să trăiască cu toate astea.
Dar nu descoperi întotdeauna repede lucrurile astea şi pe urmă nici nu poţi să te decizi aşa uşor să pleci!
Spunem aproape intotdeauna ca ceilalti se grabesc, sunt superficiali, dar noi nu suntem la fel? Oare cati dintre noi mai avem rabdare sa cunoastem un om? Eu unul ma tem ca extrem de putini. Mereu si mereu suntem in cautare de altceva si altceva, nedand sansa unui om care desi ne place sa staruim o perioada asupra lui si sa vedem ce se intampla. Nuu, parca tot nu e destul, next!
Zicea bine cineva mai sus ca aici tine si de educatie.
Așa e Tudor, așa e Fabi, educația și bunul simț sunt de neînlocuit, iar eu aș mai adăuga bunele maniere, care chiar sunt necunoscute unora. Însă trebuie să înțelegeți un aspect, aspect care deșii nu scuză un comportament … să-i zicem tupeist, explică acest gen tupeist. Este vorba de dezvoltarea individului într-o societate. Nici un bebeluș nu se naște gata definit, ci se dezvoltă în timp, începând cu familia, grădinița, școala, etc.
Ori în societatea noastră, multe familii sunt greu încercate cu un părinte, sau chiar amândoi plecați printre străini să câștige banii necesari pentru supraviețuirea restului de familie rămasă în țară, școala în mare măsură este orice altceva, dar nu ceea ce ar trebui să fie, adică pregătirea copilului, adolescentului, tânărului pentru a devenii un matur moral ce se poate dezvolta și a-și aduce aportul pentru o societate sănătoasă, plus alte lucruri care inhibă sau chiar anulează o dezvoltare morală corectă, sănătoasă.
Nu este vina copilului că a fost învățat să practice comportamente imorale, comportamente imorale aduse la rangul de practici normale ce se justifică ca normalitate comportamentală pentru supraviețuirea într-o societate ce este condusă de politicienii corupți ce au dus lăcomia dincolo de orice închipuire, lăcomie care a scos la suprafață toate mizeriile de micime existente la acești indivizi, care au reușit să îmbolnăvească grav societatea noastră cu tot ce ține de ea.
În aceste condiții, nu poți cere needucatului să se comporte ca un educat, nu ai cum. Există două soluții, să-l educi sau să-l eviți, însă a-i evita deșii este o soluție bună pe termen scurt, pe termen mediu și lung este un dezastru, pentru că vei ajunge să fi atât de înconjurat de ei, încât vei devenii Tu cel … indezirabil, iar asta-ți va afecta teribil viața.
Deocamdată sunt două generații pervertite moralicește, dar spre norocul nostru ca societate, nu toți indivizii din generație sunt pervertiți, unii au avut șansa și norocul să aibă lângă ei măcar o persoană care să le dea repere cinstite, corecte moral ca să crească, dezvolte armonios ca oameni ce sunt convins că-și vor aduce contribuția la însănătoșirea societății noastre de acum.
Ei sunt cei care prin exemplul lor îi vor face pe tupeiști să priceapă la un moment dat, că fericirea nu se obține când tot iei și numai iei, fericirea se împlinește când dai, când dăruiești și vezi bucuria din sufletul celuilalt.
Acest lucru ne face să ne simțim împliniți, împlinire ce aduce cu adevărat și bucuria și fericirea noastră ca oameni întregi.