Africa – lupta pentru drepturi (+hărţi)

Dacă în Occident membrii comunităţii LGBT nu se mai tem că ar putea intra în închisoare din cauza orientării lor sexuale, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre cei care trăiesc în majoritatea ţărilor africane şi în Orientul Mijlociu. Graniţele colorate în nuanţe de maro şi albastru desemnează ţările care au o legislaţie care interzice sexul între persoanele de acelaşi sex şi, din păcate, putem vedea că unele ţări pedepsesc chiar cu moartea acest tip de relaţii. Deschideţi imaginile într-o altă fereastră pentru a le vedea mai mari.

Să nu ne lăsăm păcăliţi de culorile de pe aceste hărţi. Este necesar să ne uităm la cât este de mare populaţia ţărilor care incriminează relaţiile same sex. Populaţia Africii este la fel de mare cât a întregii Europe + America de Nord (aproximativ un miliard). În Asia, Arabia Saudită, Iranul, Irak-ul, Pakistanul, India, Bangladesh şi Malaezia au împreună o populaţie care depăşeşte cred 2 miliarde, chiar dacă pe hartă par că ocupă doar colţişorul sud-vestic al continentului.

Astăzi sunt 36 de state în lume care permit căsătoriile între parteneri de acelaşi sex. Sună bine cifra, simţim că evoluăm, dar dacă ne uităm mai atent vedem în această listă o mulţime de micro-state, cu locuitori foarte puţini (sub 10 milioane de locuitori). Da, ne bucurăm şi pentru luxemburghezi că se pot căsătorii, dar o adevărată victorie a activiştilor ar fi ca indienii, chinezii, indonezienii, egiptenii, nigerienii, ruşii să aibă aceste drepturi. Alea sunt victorii importante. Unde fiecare articol de lege favorabil comunităţii LGBT apără nu doar câteva zeci de mii de oameni, ci sute de milioane. Din fericire, tot mai multe state dezvoltate din lume, printre care SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania, condiţionează ajutoare internaţionale sau contracte comerciale cu alte state ale lumii, dacă acestea îşi schimbă legislaţia astfel încât să scoată relaţiile homosexuale din ilegalitate, să apere aceste persoane de discriminare, şi în viitor să aibă în vedere şi acordarea altor drepturi.

Înainte de summit-ul “U.S. – Africa” al liderilor africani, care a avut loc în SUA recent , Obama a primit foarte multe semnale din partea presei şi presiuni din partea coaliţiilor care luptă pentru drepturile persoanelor LGBT să ridice problema legilor groaznice care vizează minorităţile sexuale în ţările africane. Detalii aici (scrisoarea coaliţiei către preşedintele Obama) şi aici (raport al Human Rights Campaign Foundation despre drepturile LGBT în ţările Africii).

Ştirea săptămânii trecute era că în Uganda, unde nu demult a fost votată o lege care pedepsea relaţiile sexuale cu parteneri de acelaşi sex Curtea Constituţională ugandeză a respins legea, nu pe motivul că ar fi discriminatorie, ci pentru că legea a fost votată în Parlament în lipsa cvorumului. Acest lucru nu a împiedicat toţi activiştii ugandezi şi din toată lumea, alături de toate persoanele LGBT de acolo să se bucure pentru anularea legii care pedepsea relaţiile homosexuale cu moartea sau cu închisoarea pe viaţă. Să sperăm că acei parlamentari insensibili şi nenorociţi nu vor reuşi să voteze din nou legea şi că presiunile internaţionale şi  sancţiunile economice impuse de statele occidentale vor avea efect.

Nu cred că noi ne putem imagina cât de mare este teama fiecărui tănăr sau tânără care trăieşte în aceste state. Această teamă de a fi omorâţi, bătuţi, închişi, scuipaţi, lapidaţi sau scoşi în stradă de părinţi pentru felul în care s-au născut şi pentru felul în care iubesc face imposibilă o viaţă normală şi fericită. Tot din cauza fricii de a fi descoperiţi şi arestaţi foarte mulţi refuză să mai meargă în spitalele sau clinicile din oraşele africane, astfel că bolile cu transmitere sexuală se răspândesc în rândul populaţiei, inclusiv HIV/SIDA. Nici cei care susţin organizaţii sau evenimente dedicate minorităţii LGBT, sau organizează întâlniri şi cluburi ale acesteia, nu scapă de închisoare. La Conferinţa Internaţională pentru SIDA ce a avut loc anul acesta în Australia, despre care am auzit toţi cu ocazia prăbuşirii avionului Malaysia Airlines, s-a atras atenţia asupra acestor pericole, care pot să facă continentul african şi mai bolnav, mai sărac,  mai violent şi să-l îndepărteze de lumea civilizată. Foarte mulţi delegaţi veniţi de pe acest continent au refuzat să se întoarcă în ţările lor şi au cerut azil de la guvernul australian.  Nu-i o soluţie – dar eroii sunt puţini atunci când ştim că preţul e chiar viaţa.

Un fel de morală: Suntem norocoşii care sunt la jumătatea drumului în această luptă pentru drepturi egale. În timp ce ne dorim şi muncim să-i ajungem din urmă pe cei care au câştigat tot, să nu-i uităm pe cei care nici nu au încă arme să lupte.

Cum i-am putea ajuta?  Cum i-aţi încuraja să lupte pentru drepturile lor?