O lume minunată
10 comentarii
Scris de Luxor, Friday, May 9, 2008 – 5:49 pm
Uneori îmi par un cretin îndobitocit de prostia şi răutatea “mediului înconjurător”. Mi se pare că trăiesc într-o lume în care răutatea e regină, prostia e prim-ministră, iar egoismul e amantul regal. Dar poate că dacă aş reuşi să fiu mai prost, mai rău şi considerabil mai egoist, nu mi-ar mai păsa de nimic şi mi-ar fi mai bine. Că doar m-aş gândi doar la propria existenţă non-existenţială, absurdă şi ratată şi aş lăsa zilele să treacă pe lângă mine fără să le apuc de mână, să le sărut şi să le trăiesc cu dorinţă.
Vorbeam ieri de materialele din care suntem făcuţi. Mi s-a pus să tot dau, să zâmbesc şi să suport. Să fiu dulce şi înţelegător cu interesele altora, neglijându-le pe ale mele. E nefiresc. Oricum ajung ca o bancă falimentară. Dau şi dau şi când cer un pic, ca să mai pot da…
De ce eu pot fi atent la un detaliu, cum ar fi tonul vocii, spre exemplu? De ce eu pot să gândesc înainte de a “vomita” ceva? Cred că am să mă forţez să fiu mai atent când dăruiesc aceste preţioase cadouri.
Să aveţi şi voi o zi la fel de frumoasă şi fructoasă, în fine ce a mai rămas din ea!
Asta era melodia pe care am fredonat-o ieri toată ziua. Am avut în minte imaginea leagănului înflorat şi glasul zeiţei, care-mi împinge sufletul înainte!
Ce mă bucur că nu sunt ca tine şi ca tine şi ca tine… Mă bucur că sunt eu, că sunt curat şi sunt mândru că pot să-ţi întind mâna din nou, după ce ai lovit-o o dată şi încă o dată. Mă bucur că nu car în spate noaptea, dezamăgirea şi frustrarea, şi că nu beau din sticluţa cu venin atunci când însetez.
And I think to myself, what a wonderful world! What a wonderful world!
Dragul meu,
…frumos cum esti…
…si adevarat…
cum poti sa te intristezi?
tineretea ta e de vina?
Ce dor îmi e de tine!
Cred că sunt eu mai bolovan aşa de felul meu şi încă mai cresc… Nu mă prea pricep la treaba cu priorităţile.
Te pup cu dor şi mult drag!
Si mie mi-e dor… Tu de ce crezi c-am intrat pe net? Chiar NU AM MAI AVUT TIMP in ultimele luni, nu am mai urmarit deloc blog-ul, Anca, insa, da. Si mi-a zis c-ai inceput sa scrii, si ca acu’ esti tare suparat, si-am intrat sa vad “cum” esti.
Si, iacata-ma-s! Da’ stii si tu, “nu mor caii cand vor cainii!”
Mim, ştiu asta, că practic sportul ăsta dintotdeauna. Sunt boarfe de familie şi de final de facultate, care se cer spălate ca atare.
Te rog din suflet, trimite-mi pozele alea de la Bran. Pup-o şi pe Anca din partea mea.
“Efectiv toată ziua asta a fost un noian de gânduri despre viaţa mea, despre prietenii mei, despre lucru, despre mine…”
lumea nu e frumoasa dar e plina de adevaruri asa cum e cel din penultima fraza.:)
Ba eu cred cu ardoare că e frumoasă!
io STIU ca e frumoasa! Pentru ca STIU oameni FRUMOSI!
In legatura cu pozele, te sun maine! Nu am uitat, dar m-a furat timpul asta ca nisipul.
O să mă bucure apelul tău.
Mi-am amintit că mai avem şi poze de la Revelion.
Aceasta lume poate fi frumoasa, atat de frumoasa cat isi permite fiecare sa o vada. Prin niste ochi incetosati, murdari sau larg inchisi nu prea avem ce frumusete sa descoperim, nici iubire, nici detalii placute. Sta in puterea, dar mai ales in dorinta fiecaruia dintre noi sa percepem frumusetea propriei lumi, si sa o tratam cu cele mai bune produse cosmetice pentru a o mentine atat de frumoasa (daca nu chiar, sa o imbunatatim); sau, dimpotriva, incet, incet si cu buna credinta, sa o transformam in cinism, neincredere, cioburi, imposibil de reciclat. Prietenia, bunatatea si iubirea nu sunt stari trecatoare, sunt definitii ale fiintei.