De ce nu plang brazii sub greutatea zapezii?
18 comentarii
Scris de Robert G., Saturday, November 17, 2007 – 2:29 pm
Azi nopate a nins usor. Mi-a fost dor de acest alb, de aceasta putirate care acopera orice culoare, noroiul, cladirile si umbrelele oamenilor. Imi aduc aminte de iernile de acum cativa ani, cand ma puneam la somn si dimineata totul era acoperit de un alb, atat de alb incat trebuia sa tin ochii intredeschisi asemeni unui orb care printr-o minune incepe sa vada. Totul era de un alb cristalin, doar pe alocuri, din cosurile unor case fumul cenusiu si gros era cel care soptea ca ceva exista. Mi-as dori sa pot iesi, sa merg agale, sa aud scrasnetul zapezii sub picioare, sa vad oameni bagati in hainele lor.
Iarna si zapada pentru mine sunt elemente de aducere aminte de locuri, oameni si intamplari. In pragul sarbatorilor, cand aveam doar cativa anisori parintii mei ma puneau la culcare, apoi ei se trezeau si impodobeau bradul si dimineata se mirau impreuna cu mine. Oricat de mare ar fi fost mirajul, toate bomboanele dispareau in maxim doua zile. Scoteam bomboana din ambalaj, si hartia o puneam la loc, ca si cum ar fi fost o bomboana fara… bomboana. Cand mama deschidea cate un geam toate psudobomboanele se miscau si eu faceam pe prostul si ii spuneam mamei ca asa cum a venit bradul, asa se si duce. Pe nesimtite si nevazute.
Imi aduc aminte cum mergeam cu copii la sanius, inghetati, cu manusile si bocancii plini de zapada, fetele rosii… dar parca era mai cald decat a fost in aceasta vara. Parca nu mai doream sa ma intorc acasa. Si cand o faceam, aveam grija sa imi pun hainele la uscat ca in dimineata urmatoare sa ies dinou. Era totul atat de simplu si frumos.
O alta intamplare frumoasa a fost cand intr-o iarna eram la Zalau si nu mai puteam de dorul unui prieten care era in Sibiu. Nu aveam destui bani pentru tren si am mers doar cu autostopul. Am ajuns si afara era un frig cumplit. Am ascultat toata noaptea povesti (erau placi de vinil) si ne-am tinut in brate ca doi nebuni, fara cuvinte, ca si cum aceea ar fi fost ultima zi din viata noastra.
Iernile erau superbe cu Ramona, o foarte buna prietena de-a mea. Cititorii fideli o stiu pe Ramona. Intr-o noapte, pe un ger cumplit, ne-am luat o vodka si tigari si am mers la marginea unei paduri de langa Zalau. Am stat acolo pana aproape de zori, povestind despre trecut. Era superb peisajul… te simteai atat de mic printre brazii aceia imensi, aproape inexistent, asemeni unui fir de nisip din desert.
Din pacate iernile nu sunt ierni fara zapada. Trebuie sa ajung la munte, vreau undeva unde nu exista pasi in zapada, undeva unde nu se aud masini, nu sunt strazi… fara GSM, GPS, 3G+ … sa fie totul primitiv si simplu sa pot privi, sa pot simti frigul autentic, sa tip si sa urlu, sa stau culcat in zapada nemiscat ore in sir si sa privesc cum cate un fulg se indreapta catre ochi mei, sa tin in palme cate un bulgare de zapada si sa astept pana ce acestia se vor fi topit. Vreau sa privesc ramurile brazilor batrani care gem sub greutatea zapezii si totusi nu lacrimeaza…
Va sarut!
Robert
nationale si internationale 
imediat plang… e f frumos
un bulgare de la mine pt u
Copilul din tine a vazut totusi o lacrima a unui brad care nu a mai putut ascunde greutatea zapezii. E frumos….
Acu sorry ca o sa dau si eu un comentariu dar nu se incadreaza in tema articolui :De dimineaţă (pentru mine şi Chris care ne trezim cam pe la 12:00) ca de obicei, ne punem la computer să vedem ce mai e nou pe site-uri, pe blog-ul nostru şi pe cel al bunului nostru prieten Robert. Acolo am văzut ceva în unele comentarii, care ma deranjat, sau mai bine zis nu am inţeles . Un anumit user al acelui blog de fiecare dată îi da dreptate lui Robert (chiar dacă are sau nu) , doar in speranţa că aşa îşi va atrage simpatia lui. Eu unu nu înţeleg asfel de gândire, …de ce un om nu poate exprima fix ce gândeşte şi ce simte fără ca sa fie “pupincurist”?
Sau poate eu am o părere prea bună despre mine, că am calitaţi pe care ceilalţi le pot remarca şi nu trebuie să “ling” pe cineva …ca doar aşa m-ar baga şi pe mine in seama cineva.
Dar noahh … fiecare cu gandirea lui.
Pupici (celor care merita :P)CotyPostEdit: Acest comment nu are ce cauta ca acest topic. Autorul a fost rugat sa rescrie ideea intr-un articol.
la Ar a fost lapovita … mi-am facut ca naiba pantalonii … pana la serviciu eram plin de noroi … apoi injuram in gand fiecare masina care trecea pe langa mine … mici stropi de noroi …
asta ca sa va scoata Himera din melancolie 
HIMERA, te musc…
uuuu
FireMan, ai vazut ceva??!..??
nimic, doar… linii
Lolz Paul … ma musthi ? …. wow … i am glad
oaky ..acuum explica-mi si de ce ma musti
, dar fa-o intr-o varianta literara ca sa pastram tematica articolului …
Ninge ninge , ninge iara …
Am plecat la sanius …
Vrabiute ratacite
Zboara printre fulgi.
Opincutele-s murdare …
La Arad a nins putin ,
O himera ma-nconjoara
Zgribulit incerc sa-o uit .
As veni la Timisoara …
Dar acum e prea tarziu …
Cred ca-mi fac “om de zapada”
Si ma joc ca un copil
inca un geniu creator!!! caldele mele felicitari !
Dragul meu Robert, nu te opreste nimeni sa te deplasezi vreo 200-300 km si iti garantez ca in orice sat din zona Apusenilor vei gasi ceea ce iti doresti: nu masini, nu 3G, nu GSM … In schimb vei avea parte de ospitalitatea specifica, in oricare din pensiunile din zona. Contra unei sume destul de rezonabile… Totul e sa vrei sa lasi acasa telefonul, laptopul si alte accesorii de acest gen … Dar sunt curios cum vei rezista fara toate astea … Remember, totul e sa vrei. Restul vine de la sine! Bafta!
Propun infiintare unei noi categorii: “Poeti care si-au gresit cariera”
Vad ca sunt deja destui candidati 
Bafta fratilor! PS: pupici himerei!
aham …Tomy dear ..poppo si eu … am auzit ca mi-ai trimis pupici si …telefonic ..prin M….L :O
..dap le-am primis si le-am pus la pastrare …. stiiiiiii doar , lucrurile pretioase le tin in jurnal 
lol …Jurnalul Himerei sau “Cutia Pandorei ”
Romert ma intrebai aseara ca mai bradul de Craciun imi lipseste in casa
…eheheh … avem ..in beci … deja cu globuri pe el si toate alea 
…
Robert am pus un “m” in loc de “b” la numele tau in postul anterior…scuze..eram atent la Coana Marin Banica …deh…oamenii casnici se uita la Surprize ….
Nu traim decat pentru a descoperi Frumusetea, restul este doar asteptarea , spuna cineva …
Lasa-ti sa ninga in sufletul vostru ! Lin , ca intr-o poveste nemuritoare…si marmota…
O seara frumoasa dragilor !
Mereu ,
Himera
Tomcat_tm, Himera nu e poet, doar scriitor de poezii.
Mda … tot asa cum exista o diferentza ca de la cer la pamant intre muzicieni si muzicanti
… pai sa-l numim “poetant”, zic eu. Oricum, noi tot il iubim :-*
Himera, nu te musc!
Linistea este pe langa tine.
Frunza ce se misca ,
La a ta trecere pe langa mine,
Tace,
ca sa lase linistea sa se auda.
Da e linistea.
Linistea este in tine.
Inima ce iti bate. cand lasi capul
Pe piept la mine,
Bate,
Totusi, sa lase linistea peste mine.
Sigur e linistea.
Linistea este langa noi.
Bratele ce ne cuprind pe amandoi,
Strang,
Si se ating decat intre ele,
Pentru ca linistea e pentru ele.
Sunt convins ca e linistea.
Linistea este in noi
Si incepe sa faca zgomot
Striga,
Si-ti spune tie ca sunt eu
Si-mi spune mie ca esti tu.
Da , e linistea din noi.
Da! Zapada da! Muuultaaaa, munti, troiene. Si sa ninga incontinuuuuu cu fulgi mari cat … prepelitza. Si bataie cu bulgari si tavaleala si “spalat” si tot tacamul.
Iar daca e la munte cu atat mai bine, brazii gemand de omat si cineva care sa ii scuture cand treci pe langa ei si sa-ti pice o bucata sanatoasa de zapada rrrreceeee dupa gat