shadow

Azi am fost tentat să sărut pe cineva în plină stradă, în văzul lumii. M-am abținut, desigur. Nu se cade ca un bărbat să sărute – pe buze – un alt bărbat, ca o expresie a unei afecțiuni reciproce. Nu într-o societate conservator-arhaică ca cea românească, mai ales în public. Nici măcar în societățile „dezvoltate,” unde drepturile legale și politice ale persoanelor LGBTQIA+ sunt susținute și apărate de largi segmente ale populației heterosexuale, unde exprimarea afecțiunii non-heterosexuale în public este încă considerată de o proporție semnificativă ca fiind cel puțin de evitat, dacă nu chiar indezirabilă.

Asociația Sociologică Americană publica anul trecut un studiu care arăta, printre altele, că doar 55% dintre americani sunt de acord cu exprimarea publică a afecțiunii între bărbații gay, procent ce crește la 95% când vine vorba de persoane heterosexuale de sex opus. Asta în condițiile în care, conform aceluiași studiu, peste 70% dintre aceiași americani susțin egalitatea de în drepturi legale și politice a persoanelor LGBT. Totodată, probabil din motive de siguranță publică, un procent similar de persoane LGBT se opun exprimării publice a afecțiunii între persoane de același sex.

Această stigmatizare a afecțiunii publice între persoanele de același sex reprezintă una dintre principalele modalități de control social a persoanelor LGBT, o formă de constrângere care este impusă prin socializare încă din pruncie, când copiii învață regulile societății în care trăiesc. Lipsa exprimării afecțiunii publice, în condițiile în care cea heterosexuală este permisă și încurajată, anonimizează persoanele gay, le aruncă din sfera publică în cea privată, unde controlul încă există, dar este mai subtil, cel puțin în societățile democratice. Atunci când are loc, afecțiunea publică între persoanele de același sex, constituie un mesaj politic, o contestare a structurii normative, a autorității publice, o respingere a unui status quo care inferiorizează și limitează capacitatea de exprimare emoțională. Este și un instrument prin care se realizează marginalizarea.

La nivel individual, persoana trebuie să se gândească constant dacă este bine sau nu să își exprime afecțiunea în public, chiar dacă este doar o simplă ținere de mână sau un sărut. Aceasta creează o presiune cognitivă, duce la o stare în care individul se simte străin societății în care trăiește, duce la teamă constantă de ridiculizare, de ostracizare.

Așadar, un simplu sărut pe stradă transmite un mesaj puternic și cu înțeles intersubiectiv evident politic. O acțiune atât de simplă, comună, poate ajunge să transmită un mesaj atât de impregnat de contestare a heteronormativității încât reprezintă o amenințare pentru autoritate. Poate ar trebui să ne sărutăm mai des!


Alte articole scrise de același autor (MarioG):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

MarioG

Mario G este un tânăr entuziast, pasionat de tot ce ține de „social”. Pe DarkQ publică articole despre discriminare, normativitate, legislație și politici queer, precum și despre construcția socială a identității de gen și a orientărilor sexuale.

Comments

  1. David_88    

    Da, da! Ar trebui sa ne sarutam mai des. Tot incerc sa-l conving pe prietenul meu sa facem asta mai des si il tot iau de mana pe strada dar el rareori cedeaza. Si nu vorbesc de Romania. Se vad atat de putine cupluri same-sex tinandu-se de mana ca e normal ca lumea sa se uite mai ciudat. Daca incepand de maine toti am face asta, peste ceva timp nici nu ne-ar mai baga de seama. Sigur ca in Romania e mai complicat dar nu imposibil. Depinde mult de context.

  2. Martin    

    În România nu știu dacă aș îndrăzni în afara Bucureștiului, dar în UK sărut pe stradă fără nici o problemă.

    Până acum nu am avut nici o experiență negativă din partea publicului, dar am avut prieteni care s-au opus (Chris, de exemplu, care încă nu se acomodase cu statutul de „out” când ne-am cunoscut noi). Cred că ține mai mult de mediu (rural/urban, cât și nivelul general de educație în rândul oamenilor de acolo) mai mult decât de țară.

    De exemplu, în București am văzut doi bărbați sărutându-se în Herăstrău la un moment dat. Și chiar dacă nu se țin de mână, de obicei îmi dau seama repede dacă toi tipi ce merg pe stradă sunt împreună, sau doar prieteni. Am început să văd cupluri prin București.

  3. Sasha    

    Atunci cand vad o persoana homofobica mereu adresez aceeasi intrebare: „Cu ce te deranjeaza pe tine?”. Ei bine in mare parte nu a stiut nimeni sa raspunda, faptul ca vezi doi barbati sarutandu-se nu este un deranj direct. Cui nu-i place sa nu se uite, parerea mea… In teorie, societatea nostra devine mai deschisa la minte, in practica nu, senzatia ca se uita lumea cu ura la tine nu este cea mai placuta, dar cine sunt oamenii care se holbeaza sa steie in calea fericirii noastre? Consider ca oamenii ar trebui sa fie interesati in primul rand de ei insisi, apoi de altii…

  4. mihai    

    a sosit vremea cand trebuie sa intram si noi in randul oamenilor civilizati si educati si sa acceptam si alta orientare sexuala a semenilor nostri.. la urma urmei este strict problema lor cum simt ei dragostea si implinirea.. punct!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *