shadow

Hello my dear ones!

Am revenit cu un subiect care imi bantuie gandurile de ceva vreme: relatia intredeschisa (cum imi place mie sa ii zic).

Traiesc intr-o perioada in care majoritatea dintre noi refuza sa se implice intr-o relatie de teama de a fi inselati. Majoritatea persoanelor gay cu care am vorbit de-a lungul timpului mi-au marturisit ca relatiile lor s-au incheiat dupa ce unul dintre ei a inselat. Si mai grav mi se pare faptul ca o mare parte din cei care au inselat, afirmau la inceput ca isi doresc o relatie serioasa, sa se iubeasca, bla bla bla (stiti si voi placa asta).

Bun…o sa spuneti ca daca se iubesc nu inseala, daca au o relatie adevarata nu inseala, bla bla bla. Asta se intampla intr-o situatie, hai sa nu zicem ideala ci mai degraba… well hell nici nu stiu cum sa ii zic… rara?

Am auzit de atatea ori in jurul meu de relatii terminate in urma unui “adulter” incat ma ingrozesc de stadiul in care a ajuns asa zisa comunitate gay din Romania. Nu imi sariti in cap caci nu generalizez! Dar, daca s-ar face un sondaj, as baga mana in foc ca cel putin 75 % dintre persoanele gay au avut la un moment dat o relatie ce s-a terminat in urma unui “adulter”.

Nu am trecut vreodata printr-o astfel de situatie, de aceea imi este foarte greu sa inteleg tot acest proces cu inselat, plans, scandaluri, batai, drame, izolare sociala, etc … Dar am observat ca toate aceste chestii duc intr-un final la refuzul de a se mai implica intr-o relatie, ceea ce mi se pare de domeniul fantasticului.

Revenind la subiectul nostru, am citit candva un articol care iti spunea clar cum trebuie sa te comporti si ce reguli trebuie sa existe daca doresti sa ai o relatie deschisa: fac sex cu altcineva doar cand celalalt este plecat din oras, isi stabilesc o zi pe saptamana/ luna cand vor face sex cu altcineva, daca iti place de cineva il anunti pe partener si daca acesta este de acord poti face sex cu acea persoana, niciodata nu faci sex cu un necunoscut in casa in care locuiti, etc etc…cam asta era ideea articolului. Desi sunt adeptul relatiilor cat mai “etans” inchise, pot spune ca am inteles si aceasta noua notiune de relatie intredeschisa.

Ideea de relatie intredeschisa nu este rea, tinand cont de teama aceasta ce pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletele ratacite din comunitate. Am intalnit cupluri care aveau peste 10 ani de relatie si care mi-au spus ca ingredientul lor este acest “bilet de voie” de la relatie (am vazut un film cu subiectul asta acum ceva vreme), si atunci ma intreb: daca majoritatea dintre noi ne temem de o relatie deoarece credem ca vom fi inselati la un moment dat… oare rezolvarea vine din aceasta noua forma de relatie?

Teama se naste din necunoscut… daca vom controla noi aceasta variabila, vom spune cand si cu cine, vom avea oare relatia dorita?


Alte articole scrise de același autor (Bogdan Bogdan):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Bogdan Bogdan

Un visator incurabil...

Comments

  1. Piersicuţă    

    Ipocritul din mine n-a rezistat sa nu adauge un comentariu.
    De ce sa te culci cu altcineva cand iubesti persoana de langa tine? De ce sa dai acordul la asa ceva? Sunteti un cuplu sau pur si simplu friends with benefits.
    Pentru mine conceptul de relatie, implica automat monogamia. Domnisoara din mine de 12 ani vrea o iubire ca in filme. Desi sunt constient ca nu exista o iubire de genul, monogamia din acea iubire fantasica…trebuie sa fie prezenta neaparat altfel e ca si cum as face sex cu colegul de apartament sau prietenul cel mai bun.

    Friends with benefits/relatie deschisa, nu vad nicio diferenta. Relatie intredeschisa? Dafuq people!? Sa-ti iubesti iubitul si sa fii de acord sa fie atins de un altul? Pe bune? Serios acum….PE BUNE!? De ce naibii mai poarta titlul de relatie daca sunteti colegi de apartament care si-o trag regulat si cand pleaca unul dintre ei, se face coada ca la shaorma.

    Stiu ca nu gasesc deloc outside the box cand vine vorba de asa ceva…asta nu inseamn ca-mi voi schimba parerea. Prefer sa mor singur avand propria arca de animale salvate de pe strada.

  2. Roy Cohn    

    Aici nu cred ca putem vorbi de alegeri. Azi am chef de relatie deschisa, maine ba. Sunt oameni si oameni pe lumea asta – unii pot inghiti un lifestyle de genu, altii nu.
    Personal, nu pot asocia sexul doar cu atractia. Si nu voi putea, probabil, niciodata crede pe nimeni ca ‘nu a insemnat nimic’, fiindca pentru mine tot timpul va insemna… ceva. Iar daca m-am simtit vreodata ranit de cineva care m-a inselat, a fost exact din acest motiv: imposibilitatea de a crede ca nu a fost ceva mai mult decat sex, dat fiind ca nu pot concepe un asemenea lucru. Desi constient de toate astea, pus in fata faptului, personal nu pot decat sa fiu afectat negativ de o astfel de experienta.

    Si ce-i mai tragic e ca nu exista obiectivitate aici. Discutam de un acord, mai mult sau mai putin tacit, intre doi oameni. Nu poti ignora sau descalifica ce simte (sau nu simte) unul dintre cei doi. Cheia e sa gasesti oameni pe aceeasi lungime de unda – deci nu cred ca relatiile deschise sunt viitorul. Cum nu cred nici ca monogamia e viitorul. Depinde totul de circumstante si de oameni.

  3. Adi    

    Practic, cand un om alege sa se gandeasca la relatii (pasagere sau nu) si cu alte persoane, in cele mai multe cazuri inseamna ca el nu are ce isi doreste in totalitate. Desigur, are barbatul langa el, dar nu se mai regasesc pe aceeasi lungime de unda. Intervine monotomia, probleme legate de aspect fizic, scaderea frecventei momentelor intime, ceva ce ai vrea sa incerci din puct de vedere sexual dar el nu doreste sau nu ii place, timpul din ce in ce mai scurt in care sunteti impreuna, etc. Diferite diferente care, oricat de mici ar fi, din moment de sunt descoperite si se acumuleaza, te pot arunca in patul altuia.

    Astfel de situatii pot fi evitate astfel incat nimeni sa nu fie ranit. Nu o face, simplu. Cantareste cum e viata ta in momentul asta, si cum poate fi odata ce inseli. Bineinteles, cand vei avea o relatie care nu se doreste „deschisa”.

    Nu sunt nici psiholog, nici sexolog, asa ca sfatul meu este oarecum comic. Simti ca vrei sa experimentezi si altceva? Fa o laba si iti trece. Si sterge aplicatiile de dating din telefon.

  4. Alex P    

    Parerea mea e ca ar trebui ca oamenii aflati in cuplu sa-si defineasca singuri relatia- mai explicit sau mai implicit- nu sa urmeze retete. Si pentru asta ajuta sa nici nu judeci modul in care altii si-au construit relatia pentru ca fiecare individ are alte nevoi, in grade diferite si impreuna se completeaza intr-un mod unic, mod care poate pe tine nu te poate satisface. Daca persoanele implicate in relatie sunt fericite nu vad nicio problema.

    Daca cei doi sunt sinceri in privinta nevoilor si dorintelor lor, deja nu mai putem vorbi de inselat. Inselatul nu inseamna sex cu alte persoane. Corpul iubitului nu-i proprietatea ta, ca nu-i vaca luata din piata, deci nu ai un drept asupra lui. Pe de alta parte, multi se simt inselati si daca flirtezi cu alta persoana, sau daca ii spui ceva intim, sau ceva ce nu i-ai spus partenerului. Deci as spune ca inselarea presupune o lipsa de deschidere si ca sinceritatea nu e un indicator suficient pentru ca relatia e ok. E posibil sa ranesti pe cineva si daca esti sincer, dar actionezi astfel incat sa-l ranesti sau sa-i arati desconsiderare.

    Un alt caz relevant sunt relatiile poliamoroase- posibilitatea de a iubi mai multe persoane concomitent. Din pacate subiectul e prea vast ca sa intru in el intr-un comment.

    Mai precizez si faptul ca sunt intr-o relatie monogama de ceva timp. Cred ca as putea accepta la un moment dat ca prietenul sa se vada si cu altii, dar trebuie sa ajung in situatia respectiva ca sa fiu sigur (prea multe variabile). Oricum, nu am iluzia ca ii indeplinesc toate nevoile. Wtf, I’m not God! Sunt fericit pentru ca momentan ne indeplinim reciproc suficiente necesitati incat sa ne simtitm bine impreuna.

    Scuze ca-s dezlanat si eliptic, dar sunt foarte nedormit. As putea rezuma toate de mai sus in „iubiti-va cum vreti, doar iubiti-va!”

  5. FireMan    

    Eu mă întreb dacă în curând vor mai exista pe lumea asta oameni care pur și simplu își acordă libertatea de a simți. Fără idei apartenență, loialitate, relație, etc. Mă întreb dacă în curând vor mai exista oameni care își vor acorda libertatea de a nu gândi, ci doar a simți. Pentru că atunci când îți pui problema dacă celălalt e sau nu fidel, deja TU nu ești fidel iubirii tale, prin faptul că înșeli propriile sentimente cu îndoială, gelozie,răutate… Și, de obicei, atunci când ajungi să îți pui întrebări, este deja prea târziu…

    Mă întreb dacă își mai dă cineva seama de gravitatea vorbelor „nu ne mai băgăm în relații de teama de a nu fi înșelați”. E ca și cum ai vrea să mori pentru că îți dai seama că nu ești singurul suflet pe pământ… Dacă există vreun scop al vieții pe pământ, atunci cred cu tărie că acela este întocmai consumul vieții, experimentarea, sub orice formă ar fi ea. Nu ai cum să ai două „relații” la fel, pentru că nu ai cum să repeți aceleași senzații, aceleași trăiri…

    Fidelitatea asta în cuplurile gay, despre care vorbești, Bogdan, mi se pare cu atât mai penibilă cu cât constat mai multă „teamă” de infidelitate, vorbind atât din perspectiva experiențelor proprii, cât și ale celorlalți… Dacă la cuplurile heterosexuale, necesitatea unei fidelități e justificată poate doar de ideea că un eventual copil are nevoie de ambii părinți biologici (idee oarecum unanim acceptată în societate, dar care idee poate fi și ea ușor combătută), în cuplurile homosexuale o văd (această disperare după fidelitate) ca pe un caraghios circ menit să mascheze doar disperarea omului de a fugi de el însuși.
    Nu poți să vorbești despre asumare de responsabilități și sentimente în același timp decât dacă vrei să te minți singur. Sentimentele nu au nimic în comun cu regulile, asumările, evaluările de riscuri, etc. La fel de penibilă mi se pare măsurarea sentimentelor, fie că e vorba de cele proprii sau de cele ale altcuiva.
    Doi oameni se pot iubi indiferent de ce reguli stabilește societatea, indiferent de câte măsurători și evaluări se fac, indiferent de ceea ce fac cei doi. Doi oameni pot simți, dând însemnătate în relația lor doar acestui lucru. Și cred că acele „cupluri” sunt cele mai reușite. Tot datul cu capul de pereți în afara simțirii este în zadar și nenecesar…

  6. Bogdan Bogdan    

    Well….ma asteptam la comentarii mai…adecvate intelectului sa zic asa si nu „inimii”…
    Toti stim cum ar trebui sa se simta dragostea, sa fie relatia, bla bla bla…
    Dar cand constat ca societatea in care traiesc obliga adolescentul sa se maturizeze, daca nu inca din pruncie atunci cel putin pe aproape, toate acele bla bla-uri sunt inlocuite cu cinism, teama, orgoliu…bla bla bla….
    Fidelitatea pentru mine este o utopie…infidel sunt si daca am o relatie si merg pe strada cu iubitul meu de mana si trecem pe langa un tip frumos si instantaneu imi trece prin minte un gand de „infidelitate”…si nu fiindca nu il iubesc pe prietenul meu ci pur si simplu pentru ca la finalul zilei, in celula mea, in ADN-ul se gasesc „urme” de animale… Nu spun ca acum trebuie sa inselam pentru ca la sfarsitul zilei ne tragem din animale, dar nici nu pot sa afirm cu atata ardoare (cum vad la altii in jurul meu) ca sunt FIDEL….
    Oare sa fim atat de ipocriti incat sa nu mai recunoastem aceasta ipocrizie nici daca ne loveste in frunte? Sau inca ne place sa ne hranim cu amintirile si povestile de mult apuse?

  7. Adi    

    Bogdan, nu e nimic iesit in comun sa admiri tipi pe strada, toata lumea o face. Nu ai cum sa fii infidel doar pentru ca admiri niste brate musculoase, un fund bombat sau ceva bulge sau daca vizionezi un film porno. Eu sunt intr-o relatie (monogama) de ceva ani si amandoi ne trezim ca admiram cate un tip p strada, pentru ca nu suntem asexuali si exista pe planeta oameni mai atractivi decat noi.

    Infidelitatea se rezuma numai la iselat. Dar nu este vorba de asta, ci despre „relatiile deschise”. Nu am experimentat asa ceva, acum cativa ani nici nu vroiam sa aud de subiect dar cu timpul, mi-am mai deschis mintea si realizez ca nu e treaba mea daca altii isi stabilesc astfel de reguli care implica terte persoane. Daca lor le e bine asa, bravo.

    Personal, cred ca o astfel de escapada mi-ar da viata sentimentala peste cap. Ceva s-ar schimba, oricat de open am fi, si nu ar mai fi la fel. Mai ales daca as „prinde gustul” aventurilor pasagere.

    Daca as dori vreodata sa experimentez, in cel mai rau caz, as face-o in trei, cu partenerul meu, intr-un viitor indepartat, cu slabe sanse de a se intampla asta.

  8. Bogdan Bogdan    

    Ok…iti inteleg punctul de vedere…dar nu a existat niciodata tentatia de a fave sex cu altcineva in toti acesti ani?
    Nu sunt adeptul relatiilor intredeschise…nu cred ca as accepta vreodata sa ne dam unul altuia „bilet de voie” de la relatie…dar asa gandesc acum la 25 de ani…nu stiu ce imi rezerva batranetea…
    Nu stiu insa ce ar fi mai dureros: sa imi zica intr-o zi, dupa ani de relatie, ca a facut sex cu cineva…sau sa imi zica intr-o zi ca s-a indragostit de un tip si ca vrea sa ne despartim…
    Este vreo diferenta intre infidelitatea trupeasca si cea emotionala, sufleteasca?

  9. Martin    

    Am avut în trecut o relație pe care am decis, cu greu să o deschidem dpdv sexual (el dorea asta, eu nu) cu scopul de a încerca să o facem să răspundă mai bine nevoilor fiecăruia.

    Deși am negociat foarte multe lucruri, în cele din urmă s-a dus totul naibii. Nu știu dacă aș mai repeta această experiență acum, deși probabil că depinde cu cine am de-a face, cum comunicăm, și cum voi evolua eu ca individ în viitor.

    În principiu am învățat că relațiile deschise nu sunt pentru oamenii slabi de înger – și asta include cam toți oamenii. La noi a durat doar câteva luni până când a intervenit gelozia și paranoia, și simt că ar fi fost totul mai civilizat și mai elegant dacă ne-am fi despărțit la început.

    Cred că cel mai destructiv a fost când am început să ne întrebăm dacă nu petrecem timp unul cu celălalt din cauza altcuiva, sau doar pentru că sutem ocupați/obosiți/deprimați/etc.

    Când intervine îndoiala, îți dai seama că stai lângă un străin, și se f**e toată intimitatea și încrederea. Iar fără intimitate și încredere, nu se cheamă relație, se cheamă „fuck buddies”.

  10. Piersicuţă    

    Imi recunosc ipocrizia la orice ora.
    Uitatul pe strada, este un reflex. Chiar n-ai cum sa mergi precum calul pe strada. Eu de obicei cand sunt pe strada cu un iubit…de multe ori ajungem sa ne dam coate si sa zicem „uite ce bun e tipul de acolo”. Atata timp cat privesti ci nu atingi, nu este nimic gresit.

    Infidelitatea peste care nu pot trece, este actual sexual in sine. Daca s-a sarutat cu X la o petrecere…sa zicem ca dupa o ora sau doua de crize, trec peste.
    La mine unul ura fata de inselat pleaca de la teama de abandon, ca ar putea exista sansa de a gasi un spark alaturi de altcineva.

  11. Onest    

    De la fidelitate la infidelitate este un continuum, iar fiecare dintre noi e dispus să accepte din partea persoanei iubite un alt nivel de infidelitate.

    Eu sînt dintre cei geloși. Am întrerupt pe loc o relație care avea deja un an vechime, cu un om pe care îl iubeam mult, în clipa cînd am aflat că din „plictiseală” s-a culcat cu altul. M-a durut enorm, am urît în zilele alea întreaga omenire, dar peste cîteva luni aveam să încep o altă relație, care continuă și azi, la mai mult de un deceniu de atunci.

    Și totuși, deși pun mare preț pe fidelitate, eu unul nu pot înțelege raționamentul „refuz implicarea într-o relație de teamă că voi fi înșelat”. Poți să refuzi implicarea în relație, de exemplu, dacă simpla idee a unei relații nu e pe gustul tău. Unii se simt mai bine singuri. Dar teama de a fi înșelat nu te poate împiedica să-ți împlinești visul de a avea o relație, dacă ai visul ăsta. E ca și cum ai refuza să trăiești de teamă că odată și odată tot o să mori.

    Important e ca viitorii parteneri de relație să-și spună unul altuia clar ce așteptări au. Dacă vor o relație deschisă, să spună. Dacă vor fidelitate de cuplu, să spună.

  12. konstanti_n    

    Bine, sa zicem ca e fidel emotinal dar infidel trupeste (te-ar incalzi cu ceva?), adica daca e sa te iubeasca atunci de ce ar simti nevoia sa o faca cu altul si mai ales ai putea sa mai faci ceva cu aceea persoana daca ai sti ca acum te saruta pe tine si apoi face acelasi lucru cu altcineva? Si e aiurea ca relatiile se incheie in special cand cineva inseala… adica ar trebui sa zica la revedere atunci cand nu mai se poate si apoi sa isi faca alta relatie asta asa din respect (pentru ca daca esti fidel si afli ca ai fost inselat doare de 1000 de ori mai mult decat daca te-ai fi despartit fara sa existe o a III-a persoana).

    Si poate ai ierta o infidelitate mai ales daca tii foarte mult la partener dar nu stiu daca ar fi acelasi lucru… adica ar fi nevoie sa vezi ca partenerul regreta si face tot posibilul sa te recastige si bineinteles sa fie fidel.

    Si da, daca esti inselat de persoana pe care o iubesti apoi ti-ar fi foarte greu sa te mai implici cu adevarat in alta relatie, asa sex poate da, dar sa te daruiesti cu totul ar fi cam greu, mai ales daca ai suferit cu adevarat din cauza persoanei iubite. Te gandesti ca daca omul in care ai avut incredere oarba a inselat, atunci un necunoscut ce e in stare sa faca, de ce nu ar insela si el?

  13. Bogdan Bogdan    

    Poi asta zic si eu…sau incerc:))
    Daca 90 % din relatii se sfarsesc in urma unui „adulter” e clar ca nu suntem chiar atat de fideli pe cat vrem sa parem…majoritatea inseala pentru sex si nu pentru alta iubire…cum am mai zis…la finalul zilei suntem tot niste „animale”…nu ar fi mai ok sa stabilim de la inceput ce si cum…ca sa nu ajungem dupa ani de relatie sa ne despartim pentru ca intr-o zi pe iubitul meu l-a mancat fundul in timp ce eu eram plecat intr-o delegatie pentru 2 saptamani?
    Adica spunem ca nu exista relatia perfecta…toti cu care am vorbit au fost inselati cel putin o data intr-o relatie….noi suntem fideli…dar iata ca 90 %din relatii se sfarsesc din cauza unui „adulter”…. Nu ar fi timpul sa acceptam ca si fidelitatea este o utopie si sa nu mai visam cu ochii larg inchisi?

  14. konstanti_n    

    Te inteleg perfect, chiar mi-ar fi placut sa fi vorbit mai mult daca voiai, stiu cat e de greu si pana nu dai de cineva in aceeasi situatie cu care sa schimbi niste impresii e cam greu… adica stai si te framanti nici nu stii ce sa faci, ce sa simti, incotro sa apuci… dar aici nu e ok sa pui chiar fiecare detaliu pe tava

  15. konstanti_n    

    Si de ce ar fi o utopie atat timp cat noi putem sa fim fideli de ce sa nu primim acelasi lucru din partea partenerului…daca si noi inselam la randul nostru (si aici ma refer la fapte nu la uitatul pe strada)atunci da nu as avea pretentia ca prietenul sa fie fidel si as considera ca fidelitatea e o utopie . Relatie perfecta nu exista asta e adevarat …parerea mea e ca o infidelitate se iarta daca circumstantele sunt favorabile dar pe urma deja nu mai exista aceeasi incredere si la a 2 a escapada e timpul sa ii zici la revedere ,in fond nu ai cerut mai mult decat ai oferit(plus ca daca ai puterea sa mai acorzi o sansa atunci macar nu ramai cu regretul ca nu ai incercat ).
    Acum daca ai patit-o ramai cu multe semne de intrebare ,cum ar fi :oare e prima data cand ma inseala ?
    ma mai iubeste sau sta cu mine din obisnuinta pentru ca ii ofer stabilitate si e si comod ?( plus multe alte intrebari pe care ajungi sa ti le pui )

  16. Alex P    

    Principiul „primesc ceea ce ofer” este totusi destul de limitat in relatie. Daca as vrea o relatia bazata pe asta as fi cu mine insumi si gata. De multe ori motivatia ascunsa sub suprafata pentru a fi cu cineva e tocmai pentru ca iti ofera ceea ce tu nu ai (si deci nici nu poti oferi).
    In schimb, majoritatea situatiilor in care am auzit replic asta au fost situatii de santaj, de invinovatire a celuilalt intr-o incercare de a obtine ceea ce-ti doresti folosind ca argument principiul corectitudinii. Corectitudine care e destul de arbitrara…

  17. Bogdan Bogdan    

    well…nu stiu ce concluzie sa trag din comentariile voastre…cert e ca si aici si pe site-urile de „socializare” toti vrem relatie, nu inselam…practic suntem perfecti…dar realitatea e alta si nu inteleg de ce daca, pana la urma, toti ne dorim acelasi lucru…

  18. Martin    

    @Bogdan Bogdan:

    Bine ai venit în lumea reală. Cred că o lectură atentă a eseului de mai jos te va ajuta în viață.

    http://www.stoa.org.uk/topics/bullshit/pdf/on-bullshit.pdf

  19. konstanti_n    

    Da, fiecare cu parerea lui, eu am privit din punctul lui de vedere care a fost inselat, daca partenerul simte ca nu i se poate oferi ce are nevoie sa se duca sa se futa ca o curva pe la toate colturile pentru ca, na, omul de langa el nu ii poate oferi ce are nevoie… hai, lasa-ma ma alex, tu judeci prin ochii celui care inseala si pe deasupra i se mai pare si normal. Si stii p**a are tot prostul, de ce sa nu o preferi pe a prietenului tau daca tii la el?

    Treaba nu e asa grea daca iubesti, esti corect (in primul rand te respecti pe tine prin treaba asta), daca nu, actionezi cum zicea Bogdan din instinct animalic si parerea mea animalele sa se f–a intre ele si astia care sunt oameni sa aiba norocul sa gaseasca tot oameni ca ei, ca nu merita sa sufere, sunt oameni care nu pot sa insele pentru ca e impotriva principiilor lor.

    Daca nu poti fi fidel nu intra intr-o relatie, ca sunt destui care vor doar sex (sau ce? voi vreti si cu p–a in c-r si cu sufletul in rai) SAU -daca relatia nu mai merge, nu mai simti ca esti satisfacut atunci da dovada de coloana vertebrala si spune la revedere si abia apoi incurca-te cu altul, macar asa, din respect (nu iubire). Pff, nu sunt de acord cu Alex nici macar 1%.

  20. Adi    

    Bogdan, nu stiu exact ce intelegi tu prin tentatie.

    Mai intai, daca doresti, implica-te intr-o relatie. Trebuie doar sa fii sincer. Daca si tipul de langa tine va fi sincer, cu atat mai bine, veti razbi prin firele incurcate care pot aparea si se va ajunge la concluzii benefice (mai devreme sau mai tarziu) pentru amandoi.

    Sinceritatea dintre doi tipi exte poate cel mai important, daca nu singurul lucru ce merita negociat la inceputul (si pe parcursul) relatiei.

  21. Bogdan Bogdan    

    Multumesc martin pentru eseu…am inteles…punctul tau de vedere 😉
    Adi sunt intr-o relatie de ceva ani… dar mai intru now and then pe aici, pe site-uri de „socializare” si ma cutremur de ceea ce se intampla in comunitatea noastra…nu sunt eu prea batran…dar acum 8 ani cand am intrat eu in „afacere” parca altfel stateau lucrurile…si ca o persoana cerebrala ce sunt (sper :D), incerc sa inteleg comportamentul actual si cred ca viitorul relatiilor gay este relatia intredeschisa…
    As putea sa combat fiecare argument legat de iubire, suflet impartit la 2, etc….dar nu are rost pentru ca la finalul zilei si eu imi doresc aceleasi lucruri…dar dimineata suna ceasul si ma trezesc 😉

  22. Adi    

    Bogdan, simt ca trebuia sa specifici de la inceput faptul ca esti intr-o relatie, acum am ramas cu impresia ca practic incerci sa obtii validare din partea altora pentru deciziile pe care ai dori sa le iei, ca incerci sa eviti judecata din partea altora. E ok dupa ceva ani de relatie sa iti pui anumite intrebari dar e si mai ok sa le pui fata in fata cu iubitul tau.

    Nu sunt in masura sa iti spun daca e bine sa ai escapade amoroase. Ai transat subiectul cu iubitul tau? El ce parere are?

  23. Bogdan Bogdan    

    Adi am specificat in multe comentarii ca nu sunt genul relatiilor intredeschise si nu cred ca voi fi vreodata capabil de asa ceva… articolul l-am scris pentru a vedea ce parere are comunitatea mea, sau macar o mica parte din ea, despre noile „trend-uri”…

  24. cristymaykei    

    Trăiește-ți viața după cum simți, prea multă agitație intelectuală dăunează grav inimii.

    Întotdeauna unii se vor simții bine monogami, alții se vor simți bine bigami, în fond care este diferența? Doar un număr, în rest dorința de-a fi fericit este aceeași.
    Ce contează că ești monogam sau bigam? Important este să ai norocul să-ți găsești fericirea în dragoste, iar dragostea înseamnă tot ce a zis AlexP și FireMan + învățămintele ce le putem trage din poveștile de viață ale lui Martin, Onest și konstanti_n.
    Până la urmă zice bine Conu Roy, viitorul nu o să fie nici relație deschisă, nici monogamie, pentru că suntem diferiți și fiecare se simte bine într-un anume fel, ceea ce mă aduce din nou la îndemnul …
    Trăiește-ți viața după cum simți, prea multă rațiune ucide dragostea.

  25. RobertG    

    La acest subiect – call me old fashion – dar sunt total de acord cu:

    „De ce sa te culci cu altcineva cand iubesti persoana de langa tine? De ce sa dai acordul la asa ceva?”

    Si… sa nu zica nimeni ca e „iubire” atunci cand iti astepti partenerul acasa de la futut. Ce ar trebui sa faca cineva? Sa il istepte cu o caramida. Bullshit. Aia e compatimire, frica de altceva, a te complace in ceva otravitor.

    Cine sccepta „felații deschise” nu cred ca intelege baza a acelui „împreună”. Cum poate cineva saruta o persoana iubind o alta!?

    Been there, done that. Ajunsesem sa cred ca as este „normal”, ca normalitatea e relativa (asta e drept) dar am realizat ca am acceptat de frica de a nu fi singur. Pana am depasit si frica aia, senzatia aia de dependenta bolnavicioasa.

    De mai bine de un an sunt cu cineva care gandeste 90% ca si mine si acum lucruri marunte… gen „te simti bine”, „tine-ma in brate”, taiatul unei bucati de carte in farfurie mi se par prea mult, ca si cum nu le-as merita. Dar le merit. Si orice chestie minuscula, un film, o inghetata, acoperit noaptea (am obiceul sa ma infasor in toata plapuna)… cafeaua de dimineata… „nu mai fuma, te rog”, stralucirea aceea din ochi cand nu mai e nevoie de cuvinte… fac infinit mai mult decat o alta… pula. Pentru ca aia e.

    Nu imi imaginez cum poate cineva sa iubeasca si sa mearga sa ofteze in pula altcuiva. E orice altceva, numai iubire nu e. Ce sa construiesti cu un om care vrea altceva? Daca chiar te iubeste… nu se gandeste ca oricat „de acord” ai fi, doar ca si-i fie lui bine, ramane in suflet frustrarea, dezorientarea, intrebari fara rapuns, etc.

    Nu ma intereseaza cuplurile deschise… e treaba fiecarui ce si cum face, dar lucrurile adevarate sunt bazate pe loialitate, incredere, rabdare, daruire si mult respect.

    De ce credeti ca majoritatea cuplurilor dupa 1-2 ani se duc pe apa sambetei? ce le scapa? Sau le place sa zboare dintr-o casa in alta?

    Am ahut si faze ca vezi doamne „nu mai e ca la inceput”. Pai normal, ca nu mai e, nu are cum sa fie. La inceput 3x/zi ca antibioticele… apoi… pentru un timp, lucrurile se schimba. Conteaza ce ramane dupa faza de atractie.

    Apoi, da, cunosc cupluri super mega open… nu e niciun Dumnezeu acolo… fiecare cu cine apuca. Nu stiu cum e acolo… isi povestesc care cum a avut scula si un pupic de noapte buna? :)

  26. cristymaykei    

    Există oameni care au o relație plecată de la o frumoasă iubire reciprocă care a durat destul timp ca să existe posibilitatea de-a se forma acea unică relaționare bazată pe legături puternice ce transcend frivolele aventuri sexuale. Acolo s-a format o puternică legătură mai durabilă și infinit mai confortabilă, pentru simplul motiv că fiecare știe despre celălalt Tot, toată frumusețea și urâțenia care se întrepătrund în fiecare dintre ei și nu încearcă să schimbe nimic la celălalt. Schimbările oricum se produc, dar se fac natural, de la sine din voia celuilalt pentru că așa vrea el, iar în acest fel relația devine și mai puternică.

  27. oscar.w    

    Bogdanel, eu am o relatie de aproape 4 ani (adica facem in ianuarie 2016 4 anisori).
    Nu neg ca a fost usor, si desi Ametitul meu de pe deal nu mi-a dat niciodata „senzatii” ca m-ar insela, ca m-a inselat sau ca are gandiri sa ma insele, eu am facut-o. Din cretinism si de prost ce sunt, am intrat si eu pe situri de profil pentru a mai conversa cu unul si cu altul si uite asa ca boul am dat nr de telefon si am schimbat cateva mesaje. Din fericire pe cat de prost sunt pe atat de precaut si am avut norocul sa nu am curajul sa ma intalnesc cu nimeni ca sa zic asa. Ne-am certat usor, nu cu batai, scos de dinti si alte chestii, insa ne-am zis of-ul, si am trecut peste.
    Eu cred asa ca exista relatii inchise etans asa cum ai spus tu, insa totul din de pilonii ce o sustin. Eu ca pilon am avut tentativa sa cad, insa a fost el langa mine si m-a sustinut si ajutat. Tine de noi cat de mult ne dorim o relatie si cat de mult tinem la ea. Ideea e ca daca vrem sa „gustam” si alte aventuri e indicat sa o facem cand suntem singuri, si cand suntem intr-o relatie sa ne vedem de ale noastre, si atata timp cat imaginatia, vointa si putina nebunie e, sexul si nu numai este fenomenal si ajungi sa descoperi in cel de langa tine lucruri wow.

  28. cristymaykei    

    Oscar.W tu ai parte de o dragoste rară de care puțini alți muritori au parte și pe care toți acești muritori o caută necontenit, pe care și-o doresc din adâncul inimii până la moarte.

  29. John    

    Salut,

    Am trecut printr-o relatie distructiva timp de 10 ani. Acum vad lucrurile altfel la cei 40 de ani ai mei. Daca acceptam ca partenerul sa aibe mici aventuri & escapade, totul era ok. Cu el am pus punct cand la ultimul revelion petrecut impreuna, s-a cuplat cu un pustiulica de vreo 20 ani.

    Norocul a facut ca atunci in acea primavara sa ma intalnesc cu cel cu care anul asta am implinit 11 ani de relatie. Un tip atent, sincer si care nu prea m-a suparat deloc timp de 10 ani. Cam de un an il vad ca tot ii place sa interactioneze cu mediul gay. A avut 2 relatii scurte in timpul asta, iar acum e la al treilea inceput de relatie. Da, imi spune tot chiar daca eu sufar si nu sunt de acord. Mentionez ca nu am convenit sa avem relatii deschise sau ceva asemanator.
    Nu pot spune ca sufar… timpul m-a intarit, numai ca nici bine nu-mi e. Ma mai gandesc si eu cum si de ce am ajuns asa.

    Mie lumea gay mi-a adus numai neajunsuri. De la inceput am intalnit oameni lipsiti de caracter ce faceau orice ca sa-si atinga scopurile. Oameni ce in prezenta mea imi abordau prietenul cu toate ca stiam ca suntem impreuna. Cand spun lucrurile astea ma refer la prima relatie 1994-2004.
    In lumea gay bucuresteana nu am intalnit decat oameni perfizi lipsiti de caracter. Nu neg, nu toti sunt asa dar a fost de ajuns incat sa nu-mi doresc sa frecventez medii gay.
    Ca exemplu acum, un vechi amic gay al nostru mi-a abordat prietenul si i-a facut avansuri sexuale, lucru ce m-a deranjat si m-a umplut de scarba.
    In incheiere va spun ca nu accept promiscuitatea: asta inseamna pentru mine relatie deschisa. Poate eu sunt de moda veche

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *