shadow

vh

Am citit un articol de curand in care se spunea :

 

Un grup de cercetatori de la Universitatea NorthShore din Chicago intreprind o ampla cercetare care va demonstra odata pentru totdeauna daca homosexualitatea se transmite genetic sau nu.

Echipa condusa de doctorul Alan Sanders a recrutat pentru studiu 700 de voluntari gay. Acestia au fost chestionati cu privire la modul in care si-au descoperit sexualitatea, marimea si structura familiilor din care provin si, de asemenea, le-au fost prelevate mostre de ADN. Dupa ce datele vor fi analizate si coroborate, cercetatorii cred ca vom avea un raspuns final la dilema daca exista o asa-numita „gena gay” sau nu.

Cautarea „genei gay” dateaza inca din 1993, cand o echipa americana condusa de doctorul Dean Hamer a descoperit o regiune ADN localizata pe cromozomul X denumita Xq28. Aceasta regiunea a ajuns sa fie cunoscuta si drept GAY-1, un marker genetic legat de homosexualitatea masculina – studii ulterioare aratand ca, in vreme ce la populatia cu o orientare sexuala obisnuita identificatorul GAY-1 nu a fost niciodata intalnit, la o parte semnificativa, dar nu majoritara, a populatiei homosexuale masculine acesta este prezent.

La vremea respectiva, descoperirea a declansat atacuri furibunde asupra echipei lui Hamer din toate partile. „Persoanele conservatoare si de dreapta au urat acest marker, intrucat cu ajutorul lui se putea demonstra ca a fi homosexual este la fel cu a fi negru, e ceva innascut, programat genetic, iar asta ar servi intr-un fel ca o « scuza » pentru homosexuali, pentru a capata si mai multe drepturi”, marturiseste, astazi, doctorul Hamer. „Pe de alta parte, nici oamenii gay nu au fost incantati de descoperire, intrucat se temea184987_487517777946826_2104641513_nu ca aceasta va fi folosita in scopuri malefice, cum ar fi avortarea copiilor homosexuali si eradicarea homosexualitatii de pe fata Pamantului”, mai spune Hamer.

Cu toate ca aceste temeri au ramas, in ultimii ani, cautarea genei homosexualitatii a inceput sa fie mai acceptata – cel putin de homosexuali, deoarece o astfel de descoperire ar demonstra ca a fi gay nu este o alegere sociala sau de lifestyle. Cu toate acestea, ultraconservatorii nu si-au schimbat pozitia. In ciuda obiectiilor lor, exista totusi suficiente date care sa indice ca ipoteza homosexualitatii innascute ar putea fi adevarata. De exemplu, doi gemeni identici (nascuti din acelasi ovul) sunt mult mai susceptibili sa devina amandoi homosexuali decat doi gemeni nascuti din ovule diferite.

Pana in prezent, inca nu s-au facut multe cercetari de acest gen asupra lesbienelor, insa noul studiu al Universitatii NorthShore promite sa cuprinda intreaga populatie homosexuala si sa elucideze inclusiv acest aspect.

Eu am mai citit undeva ca atractia sexuala se fixeaza in primele luni de sarcina prin eliminarea testosteronului de catre organismul mamei,iar modul in care hipotalamusul fatului preia acesti hormoni stabileste atractia sexuala.

Voi ce stiti/credeti referitor la acest subiect,e genetica sau nu homosexualitatea?


Alte articole scrise de același autor (whiteemperor):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

whiteemperor

Dupa ce se aseaza negura peste tot, ramane amintirea vaga aproape devenita legenda a unei vieti care nu se mai identifica cu tine dar care a intrat in panteonul universal al existentei umane

Comments

  1. Trevor    

    Sunt multe ipoteze. Oricine mai rasarit poate sa lanseze una. Mai greu e de argumentat.
    Au dat-o cu gena aia, apoi cu viata intrauterina.. medicina din ziua de azi se practica pe baza de dovezi.
    Si pana la urma ce-si doresc? Sa prespunem ca intr-adevar exista gena aia. Chiar credeti ca o sa se urmareasca eradicarea homosexualitatii prin screening fetal? Pai daca ar fi asa, putem sa vorbim despre drepturile omului si discriminare. Probleme sensibile, de altfel.
    Cred ca sunt niste unii care-si doresc un premiu Nobel.. ca de castigat, nu vad cine ar avea intr-adevar un beneficiu real. Cat despre mine, marturisesc ca nu prea ma intereseaza ce m-a determinat sa fiu asa.

  2. Martin    

    Cromozomul Y, împreună cu toate genele de pe el, se moștenește exclusiv din partea tatălui. Din acest motiv, numărul de „versiuni” ale acestuia în populația umană contemporană nu este chiar atât de mare. Aici [0] găsești un punct de pornire OK pentru a citi mai multe despre haplogrupuri.

    În altă ordine de idei, dacă ar fi adevărat că vreo genă de pe cromozomul Y cauzează homosexualitatea, cred că procentajul de bărbați atrași de același sex ar fi mult mai mare de 5-7% (la cât este estimat în prezent).

    Din experiența de viață personală, sunt convins că este ceva organic înnăscut, dar cred determinismul este mult mai complicat decât culoarea ochilor sau grupa de sânge, din cauza rarității relative.

    Nu am pregătire în medicină, și chiar aș ruga pe cineva care a făcut medicina să ne ajute în discuție.

    [0] – https://en.wikipedia.org/wiki/Y-chromosome_haplogroup

  3. Trevor    

    Martin, articolul ala e foarte amanuntit. Poti sa-ti faci doctoratul in haplotipurile cromozomului Y.

    Intervin si in genetica tulburarile de sexualizare, dar altele – intersexualitatea. Aici e vorba despre hermafroditism sau pseudohermafroditism, in cazul in care exista ambele gonade la un fat si se secreta hormoni androgeni si estrogeni deopotriva, cauzand ambiguitate sexuala pentru ca organele genitale externe sunt incerte – ori clitorisul are aspect peniform si labiile aspect scrotal, ori invers. Dar asta tine de morfologie mai mult decat de orientare.

    Cred ca exista o predispozitie, de orice natura ar fi ea (genetica, daca asta e trendul actual), si niste factori-trigger – educatie, deprivare de afectiune in cadrul familiei, lipsa unui parinte.. chestii care nu tin atat de medicina, ci sunt apanajul neuropsihiatriei infantile si al psihologiei, la varste mai mari.

  4. itsfriday    

    sa inteleg ca pentru moment: we’re here, we’re queer, deal with it?! 😉

    … urmeaza sa se efectueze cercetari ulterioare.

  5. grid    

    E destul de amuzant faptul că, la atâtea decenii de la descoperirea genelor, încă mai există cercetători care-și imaginează că genele ar putea codifica nu numai trăsături fizice, ci și aspecte ale comportamentului, ba chiar tipuri de dorințe umane. E ca și cum ar exista o genă pentru picioare lungi, dar noi am denumi-o gena pentru mersul rapid. Nu mai contează că ăia mici pot da mai repede din picioare, după cum cei cu picioare lungi se prea poate să-și tragă picioarele după ei…

    Nu știu dacă există anumite caracteristici fizice care predispun o persoană la orientarea homosexuală, dar e cert că această căutare a unui marker fizic (respectiv, genetic) al homosexualității se face numai atâta vreme cât se presupune că homosexualitatea e anormală. Nu studiază nimeni normalitatea; doar anormalul devine obiect de studiu. În aceste condiții, mă îndoiesc că există premizele unei cercetări cât de cât oneste în domeniu. La orice concluzii s-ar ajunge, prejudecățile de la care s-a pornit vor prima întotdeauna.

  6. Martin    

    @grid:

    Cum adică nimeni nu studiază normalul? 50% din medicină, și aproape toate celelalte științe studiază normalul.

    Nu concep să aibe cineva prejudecăți împotriva celor care percep gustativ Feniltiocarbamida, și totuși s-a studiat mult din ce cauză unii oameni nu pot gusta această substanță, în timp ce alții o percep extrem de amară. La fel și cu tipul de ceară din urechi, sau cu forma lobului urechi (liber sau atașat). La [0] sunt explicate o grămadă de astfel de exemple foarte simple.

    Desigur, dacă lași descoperirile să treacă prin filtrul unor jurnaliști de doi bani care își câștigă existența din speculații, și iarba din fața casei mele devine subiect politic. But that is not _REAL_ science.

    [0] – http://udel.edu/~mcdonald/mythptc.html

  7. Adi    

    @Trevor, daca s-ar descoperi ca homosexualitatea se dobandeste genetic, sunt curios daca asociatiile homofobe isi dau acordul pentru avort, se stie ca ele sunt impotriva. Ar fi interesant sa le afli reactiile ulterior.

  8. Trevor    

    Dezbaterea pro-choice vs. pro-life e inca o mare problema a bioeticii. Daca-s asociatii homofobe, probabil ca vor trece din tabara pro-life in cea pro-choice… Adica, personal, nu m-ar surprinde sa fie asa.

  9. CM    

    ochii albaştri sunt normali? Pentru că precis au o genă care îi … generează.

  10. grid    

    Martin ~ (re: #6)

    Medicina nu studiază normalul de dragul normalului, ci pentru a înțelege patologia, deci anormalul. Fiziologia e importantă doar ca fundament al fiziopatologiei.

    Dacă distincția normal / anormal e de natură a da frisoane, atunci reformulez: doar aspectele particulare, minoritare prezintă interes pentru cercetare. Oamenii au o anumită fascinație și predilecție pentru chestiile rare sau neobișnuite. Orice iese din tipare (respectiv, tot ce nu respectă modul tradițional de gândire) devine subiect de cercetare și de investigație. Așa se explică faptul că sume enorme de bani sunt alocate unor cercetări fără miză, de-a dreptul ridicole, menite doar să satisfacă orgolii mărunte și ambiții  personale, producând „dovezi” care nu sevesc nimănui.

    😎

  11. Smog    

    Abordarea „genetica” este o cale gresita. Cand se ajunge la discutia despre gene, cu foarte putine exceptii, se distruge conceptul de liber arbitru si importanta puterii de a exercita o alegere.

    Genele nu pot predetermina actiunile unui om ci in cel mai rau caz afectiunile.

    Homosexualitatea nu este o afectiune, sau o alegere – este o circumstanta periodica ce se repeta la un numar de nasteri. Daca se cerceteaza istoria, homosexualitatea a „existat” inca din primele atestari iar in functie de cat de evoluata era o societate, era si acceptata sau nu.

    Balacareala a aparut cand s-au format asa zisele religii. Marea drama, marea controversa. Primele corporatii. Iar in lumea asta, interesul poarta fesul.

    Asadar, daca vreti sa cautati si izolati o gena benefica, cautati gena secularista. Un vaccin anti bigotism, al prostiei, al extremismului si mai ales al fudulismului. Ah, si un vaccin anti-Putin.

  12. grid    

    Niște link-uri utile:

    Mitul homosexualității înnăscute: demistificarea unor studii (Born Gay Hoax: Studies Debunked) – chiar dacă e un website al conservatorilor, precaritatea studiilor care încearcă să stabilească o legătură între fizic (anatomic, hormonal sau genetic) și funcțional (recte, homosexualitate) este bine pusă în evidență, ca și partizanatul autorilor, sau lor agenda ascunsă implicită (asumată sau nu). Primatul structurii sau funcției nu reprezintă altceva decât vechea dilemă falsă a întâietății mult-disputate dintre ou și găină. Astfel de orbecăieli filozofice nu se pot rezolva prin studii științifice, iar pretenția de a tranșa problema o dată pentru totdeauna duce în mod inevitabil la relevarea unor proiecții mentale care parazitează gândirea.

    Dean Hamer , coautor (împreună cu Peter Copeland) al cărții The Science of Desire: The Search for the Gay Gene and the Biology of Behavior (și autorul studiului privind legătura dintre markerii genetici ADN de pe cromozomul X și orientarea homosexuală masculină, studiu care precede și pe care se bazează cartea) a încercat mai apoi să găsească o legătură între profilul genetic și tulburările anxioase (!), crezând că gena care codifică transportatorul serotoninei trebuie să fie cauza anxietății. Nu s-a cumințit nici după aceea, încercând să găsească gena care controlează experiența religioasă (The God gene) .

    Dumnezeu știe ce poate urma, poate căutarea unui profil genetic al prostiei, sau gena infracționalității?! Dacă n-ar fi costisitoare, cercetările astea făcute numai pentru amuzamentul și orgoliul cercetătorului ar putea trece drept plăceri nevinovate. Însă cred că folosirea științei ca mijloc de validare a prejudecăților cercetătorilor (dintre care unii cu reputație) nu poate duce la nimic bun. Știința modernă are toate ingredientele succesului de public pe care religia le-a avut, din cele mai vechi timpuri – o mână de oameni „cu viziune”  ajung să prostească în față miliarde de persoane pentru care discernământul fie nu valorează mare lucru, fie se măsoară prin credința oarbă în lucrurile pe care nu le pricep și de care se lasă fascinați.

    😎

  13. sicmarin    

    @grid (5)

    Ai mare dreptate. Nici comportamentul şi nici sentimentele n-au nimic codificat în gene. Uite ce am păţit eu.

    Mi-a născut pisica!

    Primul pui l-a născut pe gresie. Cum l-am auzit scâncind am pregătit un lighean mare şi un prosop aşezat în el. Am mutat puiul în lighean. Din fericire dusesem pisica la şcoală, ca să înveţe ce-i cu instincul matern şi, ca dovadă că a fost elevă silitoare, a alergat după mine, mieunând disperată, şi apoi s-a aşezat cuminte lângă pui, în lighean.

    Tot pentru că fusese elevă silitoare a ştiut ce trebuie să facă: să lingă puiul, să-l cureţe, să ajute circulaţia sanguină etc.

    Dacă nu duceam pisica la şcoală nu ştia nici ce comportament să adopte faţă de pui, nici să-i iubească pentru că în codificarea genetică nu avea nici o informaţie despre comportament sau despre iubirea maternă.

    Imediat după naştere, instructorul pisicii a venit să facă şi instructajul puilor. I-a învăţat repede, repede, pentru că sunt pui deştepţi, ce au de făcut. În câteva minute s-au conformat învăţăturii date de instructor, au căutat mamelele şi au început să sugă.

    Norocul meu este că era acasă instructorul şi a putut veni la timp. Altfel, puii, neavând codificat comportamentul în gene, n-ar fi ştiut ce să facă.

    *

    Îmi povestea instructorul că are mari probleme cu cucii! Ai naibii cuci, în loc să depună ouă în cuiburile altor păsări, pentru că n-au în gene codificat comportamentul ăsta, trebuie instruiţi mereu, mereu. Sunt şi grei de cap.

    :)

  14. grid    

    sicmarin ~

    Nu știu de unde ai dedus că, dacă sentimentele și comportamentul nu sunt codificate genetic atunci ele trebuie să fie învățate. N-am spus așa ceva, dar sunt totuși mulțumit că măcar nu mă acuzi că le neg existența! :)

    Nu toate lucrurile care există se explică prin alte lucruri care există. Structura nu explică funcția. Deși nu subzistă în absența structurii, funcția nu e nici un efect al acesteia și nici nu o precede. Cu atât mai puțin putem spune că funcția ar fi codificată undeva în structură. Mai mult decât atât, deși fiecare din elementele structurii în sine (care alcătuiesc fenotipul) sunt rezultatul expresiei genice, nu putem totuși spune nici măcar despre structură în ansamblu că ar fi codificată în genom, pentru că atunci ne putem foarte bine întreba ce anume codifică… codificarea. Există vreo genă, în vreun super-ADN paralel care să codifice organizarea și funcționarea genetică a organismului ca întreg?

    Or fi destui care cred că ADN-ul e sufletul vieții, dar eu nu mă număr printre ei. Până la urmă, diferența între un organism viu și unul mort nu stă nici în gene, nici în structură, ci în ceea ce mortul nu poate să facă. Nu mă îndoiesc că-s destui oameni care mor cu genomul intact, că doar n-o fi și moartea tot un defect genetic?!

    Faptul că nou-născutul caută instinctiv țâța mamei nu văd de ce ar trebui să fie codificat genetic. Spre deosebire de natura umană, care aspiră să copieze natura la indigo, natura nu e atât de meschină și de nevolnică încât să recurgă la mizeria orientării pruncului către sân cu ajutorul vreunui GPS biologic, că altfel nici din uter n-am mai ieși fără ajutor specializat. Viața nu e un mecanism de ceasornic, oricât ne-ar aminti ticăitul ceasului de bătăile inimii. Dacă tot copiem lucruri de la viață, măcar să nu ridicăm pretenții de orginalitate. Deși mă îndoiesc că sunt mulți oameni de știință care înțeleg menirea și limitele științei, sper ca măcar geneticienii să nu-și închipuie că l-au prins pe dumnezeu de picior atribuind geneticii sarcini și puteri care nu-s de nasul ei.

    Din păcate însă, obscurantismul științific face legea, azi mai mult decât oricând înainte. Omul se teme de ceea ce nu poate controla, venerând și curtând cu asiduitate orice resursă de putere. Odată ce capătă însă un anumit grad de control asupra obiectului de interes, teama se transformă în îngâmfare, iar neștiința în prostie. Cunoașterea incompletă, superficială sau unilaterală e cu mult mai rea decât neștiința, pentru că e o formă de cunoaștere speculativă și interesată, orientată numai spre obținerea unor efecte de putere.

    Ideea că genele sunt cărămizile vieții a prins foarte bine la public, cu toate că e o comparație inadecvată în foarte multe privințe. Genele nu reprezintă propriu-zis elemente de structură, materialul genetic cromozomial conținând doar „rețeta de compoziție” a materialelor care intră în structurile biologice, tiparul genic funcționând ca un plan general ce detaliază pași, instrucțiuni și reguli pentru o corectă asamblare a acestora. Dincolo de gene e tărâmul (bio)chimiei, al (bio)fizicii și, în general, al celorlalte lucruri care nu numai că nu necesită codificare , dar subordonează însuși procesul de codificare genică. Însă lumea (nu numai cea vie) nu începe nici măcar de la chimie și fizică, ci vine de dincolo de ele, cu mult mai de departe. Ce anume guvernează legile fizicii și chimiei și de ce universul e așa cum e nu știm și nici n-ar trebui să ne intereseze, dacă nu vrem să-l schimbăm (ceea ce nu cred c-ar fi de dorit).

    Universul nu-i scris în stele și nici comportamentul în gene.

    Dixit,
    😎

  15. mariusandreig@yahoo.com    

    Eu unul stiu ca sunt ceva studii facute in domeniul asta care indica faptul ca homosexualitatea ar putea fi ceva genetic, care nu tine de controlul nostru.

  16. BAGBOY    

    De acord cu Trevor, probabil este vorba de o predispoziție genetică (cu diverse grade de intensitate) plus câțiva factori-trigger (printre care inclusiv gradul de toleranță existent în societate, obiceiurile, etc).

  17. cristymaykei    

    (whiteemperor), ești tare Domnule, ai avut comentarii interesante din partea unor oameni de valoare, chiar de la primul tău articol.
    Cred că pot să spun fără să greșesc că este un debut exploziv.
    Faza cea mai tare mi se pare combaterea dintre grid și sicmarin, cea cu pisica. Așa argument năstrușnic gasit de sicmarin, mai rar.
    Iar să-l văd pe grid folosind fraza … Dumnezeu știe ce poate urma … e hilar rău, chiar dacă sunt sigur că a folosit fraza ca pe un automatism, dar tocmai asta demonstrează căt de prinși suntem noi oamenii in automatisme, chiar și atunci când ești om de stiință.
    M-a amuzat aruncatul pisicii de la sicmarin la grid teribil, păcat că sicmarin a incetat să mai scrie pe blog, eu unul îi simt lipsa, poate începe să ne încănte din nou.

    Subiectul este interesant, prea complex, iar părerea mea este că implică mult mai multe domenii decât doar genetica.
    Observ cum fiecare individ vine cu acea teorie la care el rezonează, de regulă o teorie dintr-un singur domeniu, maxim două, uitând, neluând în seamă voit ori nu și alte teorii. De aici si disputa fără sfărșit, începută chiar de la acei oameni de stiință, exact așa cum a precizat gridu.

    Așa că noi ăștia, muritorii de rând nu putem cu adevărat să facem, decât să ne informăm luând in calcul toate studiile, insă afirm categoric … tot nu vom ajunge să Știm, pentru simplul motiv de capacitate mintală, nici unul dintre noi nu este om de știință în domeniu ca să aprofundeze subiectul. Mai ales că la tema homosexualității trebuie să conlucreze oameni de știință din multe domenii, să conlucreze cu adevărat, nu fiecare pe domeniul lui să afirme că teoria lui e cea corectă, fără să țină seamă de celelate teorii, decât dacă se intâmplă să-i confirme propia teorie.

    Așa că ceea ce știm sigur până acum despre subiect este că nu știm îndeajuns și nici nu cred că vom afla prea curând.

  18. grid    

    cristymaykei (re: #17) ~

    Cum știi tu să dezgropi morții :smile:

    Doamne-ajută,
    😎

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *