big bang

Asta ar fi trebuit sa fie ultimul articol din colectia pe care am inceput-o timid acum ceva timp, dar m-am gandit ca din moment ce e o intamplare recenta e mai relevant sa apara prima, mai ales pentru ca e si o povestioara destul de optimista si o pot incadra usor in experientele placute de pana acum, cam putine la numar, dar asta e… ca sa mergem inainte ne mai trebuie si cate un sut in cur. Sunt nou pe site si e prima chestie pe care o public vreodata undeva, asa ca orice sfat, critica etc. sunt bine venite, dar incercati sa transmiteti si voi putina incurajare, va rog.  Multumesc!

Bineinteles ca sunt pe cale sa relatez o intamplare ce are legatura cu tematica blogului, intamplare ce nu ar fi fost posibila fara ajutorul minunatul site albastru caruia nici nu cred ca mai e nevoie sa-i scriu numele si fara de care vietile noastre ar fi mult mai ”blue” sa recunoastem :)) si mult mai linistite, dar pana la urma ce rost are o viata monotona?.. de altfel toate experientele mele au inceput pe ”planeta albastra” (măi… totusi sa nu credeti ca vorbesc de facebook) si oricat de putin placute s-au dovedit a fi unele, ideea e sa rememorezi si sa incerci sa scoti in evidenta lucrurile bune ce ti le-a adus intamplarea respectiva, chit ca nu ti-a adus decat un dram de experienta (asta asa ca o morala de introducere).

Dar destul cu partea introductiva, sa trecem la povestit…

Intr-o seara din vacanta de iarna care este in plina desfasurare, dupa ce un tip cu care chat-uiam a reusit sa-mi strice din nou buna dispozitie, nu din vina lui ci din cauza ca din nou n-am gasit ce cautam… trebuia sa am peste 25 ca sa ajungem sa ne cunoastem mai bine… na, o sa am si 25 peste vreo 4 ani si ceva, dar el ii voia acum 🙂 asa ca am inchis laptopul si m-am pus la somn. Nereusind sa adorm am hotarat sa mai deschid putin aparatul ca sa mai treaca timpul si asa ma gasesc dupa vreo ora de la conversatia cu domnul inginer,  navigand din nou pe ”planeta albastra” unde imi atrage atentia un profil la fel de sarac in informatii ca al meu…. intram in discutii si aflam ca amandoi avem ganduri ”mai serioase”, el din punct de vedere al varstei incadrandu-se perfect in limita de varsta ceruta de tipul de mai devreme.

Urmeaza 2 seri in timpul carora am petrecut vreo 4 ore la telefon, discutii in urma carora si eu si el ne-am dat seama ca trebuie sa ne vedem cat mai curand posibil ca altfel degeaba am supravietuit sfarsitului lunii ca pana in noul an curiozitatea ne-ar fi venit de hac amandurora (berbeci fiind amandoi, asta nu ca as crede prea tare in zodiac, dar cateodata fac asocieri). Numai bine ca eu in penultima zi din an trebuia sa vin in Bucuresti sa-mi aduc niste lucruri la camin si propunerea berbecului pur bucurestean a sosit la momentul potrivit pentru a stabili o intalnire rapida in insorita dimineata a ultimei duminici din anul 2012. Ne-am cunoscut, asadar, de dimineata si astfel s-a intamplat ca 2 oameni total necunoscuti cu cateva zile inainte au intampinat noul an mult mai fericiti, la o distanta de cateva sute de kilometri ce-i drept, dar… fericiti !

A trecut si revelionul si intamplarea a facut ca eu sa trebuiasca sa raman in Bucuresti imediat dupa ce m-am intors din locatia in care am petrecut trecerea dintre ani si astfel sa grabim a doua intalnire cu o zi. Ne-am revazut, am petrecut o noapte frumoasa in minunata mea camera si s-a facut dimineata, chiar pranz ca altfel nu ar fi vacanta! Chiar daca am sosit cu o zi mai devreme in Bucuresti ne-am pastrat planurile facute pentru ”ziua reintalnirii” si anume o iesire la un ceai cald, bun intr-un local mai intim.

Trebuie sa mentionez faptul ca in timpul zilei, berbecul de mine, mi-am dat seama ca o relatie(cu tot ce implica ea) nu e de mine momentan, mai ales cu un tip cu care am atat de multe chestii in comun si asa ca ceaiul de la ora 7 s-a dovedit a fi un lucru mai dificil decat ar parea pentru un om obisnuit, dar dupa ce ne-am comandat ceaiurile si am inceput sa discutam despre ”ciucalate” fine si intamplari din viata fiecaruia totul a devenit calm si confortabil si a fost momentul in care mi-am dat seama ca a nu avea o relatie cu cineva nu insemana a inceta orice fel de contact. Si iata ca s-au terminat si ceaiurile si a sosit momentul sa ne mutam la el in apartament pentru a discuta mai liber si implicit si momentul in care trebuia sa impartasesc intr-un fel concluzia la care am ajuns in urma ceaiului, asta pentru a evita momentele stanjenitoare de genul celor pe care le traisem de dimineata cand deja primeam semne ”interioare” ca nu e momentul pentru o sa-i zicem ”iubire serioasa”.

Asa ca mi-am luat inima in dinti, ne-am asezat intr-o pozitie confortabila pe pat, cu ochii tintiti spre tavanul camerei aproape fara lumina si am inceput sa discutam si sa explic cum stau lucrurile din punctul meu de vedere si de ce ar fi mai bine sa punem capat scurtei relatii incepute cu un an in urma :D. Si cum altfel ar fi putut reactiona o persoana cu care stiam ca am atatea in comun daca nu total ok si deschis, ba chiar m-am ales si cu o serie de ceaiuri dintre cele mai interesante ca sa mearga mai usor invatatul din sesiune. (asa prietenii doresc tuturor… la prieteni si la dusmani :P)
Imediat am trait o usurare de genul celei pe care o ai cand scapi de cel mai naspa examen din sesiune, care pentru cine nu stie e o senzatie al naibii de placuta si astfel am pus, de comun acord, punct micii noastre chestii si am dat nastere unei prietenii ce sunt sigur ca va dura mult mai mult decat ar fi durat o relatie intre doi berbeci.

Apoi ne-am mutat la o masa intr-o camera luminata si am inceput sa avem conversatii si mai placute decat cele de mai devreme, inconjurati de o punga plina cu cele mai tari ceaiuri pe care le-am vazut vreodata pe care abia astept sa le gust si 2 felii din cele mai delicioase torturi pe care le-am gustat pana acum. Asa m-am ales eu intr-o seara si cu un super prieten si cu o super experienta pentru papilele mele gustative!

Cam asta e mica istorioara pe care trebuia neaparat sa o impartasesc pe blog si care a pus capat unui an plin de realizari si care a reusit sa ma faca sa vad numai lucrurile bune din experientele anteriore, care nu au fost chiar nefericite cu exceptia uneia si alteia, dar chiar si acelea au avut ceva bun in ele :).

Si sper ca aceasta experienta  a dat startul unui an cel putin la fel de bun ca cel pe care l-am incheiat.

Totodata trebuie sa multumesc unuia dintre membrii mai vechi ai blogului, pe care l-am intalnit cu ceva timp in urma, ei unde credeti?… pe ”planeta albastra” bineinteles si fara ajutorul caruia nu as fi redescoperit blogul demult ratacit in mintea mea. (dupa ce primesc acordul sau am sa il si mentionez)

Si iubiti, radeti, fiti fericiti!! mai si mancati, ca niciuna nu tine de foame 🙂

later edit: revin cu mentionarea membrului mai vechi despre care vorbeam cand am creat articolul…. rediam e faptasul.  din cauza lui acum pierd timpul mai cu folos 🙂