shadow

Un documentar excepțional recent difuzat la TV (sau, poate, redifuzat?) – și despre existența căruia nu știam – stă mărturie despre cele câteva calități esențiale pe care trebuie să le aibă orice luptător împotriva prejudecăților sociale: curajul, ingeniozitatea, seriozitatea, spiritul de echipă și, mai ales… lipsa de prejudecăți!

Cu toate că filmul ne oferă strict o perspectivă unilaterală din culisele unui proces celebru, povestea este de fapt despre determinarea și încrederea cu care trebuie pornită și purtată o luptă cinstită în justiție. Teatrul de operațiuni se identifică cu viețile a două cupluri (unul gay, celălalt de lesbiene), petrecute prin birouri, săli de repetiții (pentru proces) și săli de tribunal. Rezultatul este o piesă cu destulă dramă, evoluând în acte succesive, toate acestea constituind istoria juridică a respingerii de către Curtea Supremă a S.U.A. a Propunerii 8 (inițiativă prin care Statul California, printr-un referendum, înțelegea să revină asupra legalizării căsătoriilor gay, decise deja în 2008), oprind – după numai 6 luni și 18.000 de cupluri LGBT deja căsătorite – oficierea altora noi și anulându-le – printr-o procedură incredibilă – pe cele deja încheiate,

Deși fără o legătură directă, filmul mi-a readus în minte efortul BOR (despre care, apropo, nu se mai aude nimic!) în sensul modificării Constituției. Păi, dacă tot avem noi o Constituție democratică, de ce nu se găsește nimeni (ca parte într-un proces) să conteste la CCR prevederile discriminatorii (și contradictorii) ale Noului Cod Civil în materie de căsătorie? Restrângerea unui drept constituțional al oricărui cetățean – căsătoria – numai pe baza sexului / genului acestuia nu este cumva neconstituțională? Nu există nici o interdicție expresă și explicită, ci doar o permisiune restrictivă, respectiv acordarea arbitrară a unui drept (cu condiția găsirii unui partener de un anumit sex – respectiv, de sex opus).

De asemenea, obligativitatea celebrării religioase a căsătoriei numai după încheierea căsătoriei civile nu contravine oare dreptului la credință al fiecăruia?

Justiția o fi oarbă, dar nu cumva tocmai asta e garanția că nu poate fi dusă de nas? Trebuie doar să ai sentimentul și convingerea că ai dreptate ca să te poți apăra așa cum trebuie…

 

The Case Against 8 / Dosarul contra (Inițiativei) 8
(un singur link despre film e de ajuns, deocamdată)

California Ballot Proposition
(câteva clarificări privitoare la sistemul legislativ californian)

😎


Alte articole scrise de același autor (grid):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

grid

Mă captivează frumuseţea care nu sare în ochi, ci se cere descoperită - mai ales dacă nu se lasă descoperită. Mă atrage scânteierea adevărului învelit în minciună. Mă frământă binele pe care îl poate face răul. Îmi place să testez limitele suportabilului şi să iau pulsul câte unei iluzii. Nimic nu e mai fascinant decât să dai piept cu iluzia numită realitate şi să guşti, zi de zi, câte puţin din misterul de nepătruns al fiinţei. Atât cât îţi este dat... Sau atât cât rezişti să-ţi pui şi tu la bătaie propriul tău mister. E doar un joc - între mine şi cel care cred eu că sunt. Miza vieţii este jocul, iar jocul în sine nu are altă miză decât aceea de a fi jucat până la capăt. Adică până acolo unde începe să devină un lucru serios, căci seriozitatea e întotdeauna un lucru funest. Doar copiii se pot juca. Dar astăzi nu mai există copii; există doar adulţi în devenire. Iar adulţii nu se joacă niciodată - ei doar construiesc jocuri. Jocuri cu miză, în care miza e controlul asupra jocului însuşi. Ce uşurare că m-am născut bătrân! Cel puţin am scăpat de grija de a creşte mare. Maturizarea trebuie să fie un lucru extrem de plicticos...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *