Când aruncăm un ochi către arta romanilor, este important să nu facem acest lucru cu ochii secolului XXI. Cupa Warren (Fig. 1) este un exemplu bun: observăm doi tineri având aproximativ aceeaşi vârstă, deşi pentru romani – şi cu atât mai mult grecilor le-ar fi fost posibilă vederea acestei cupe – similitudinea vârstelor este de o raritate apreciabilă. Faptul că cei doi fac dragoste este o privelişte neobișnuită pentru noi (înafara pornografiei prea lesne folosita pe Internet).

Cineva dinafara cercului de percepție ar privi imaginea ca pe un act de sodomie, însă pentru romani adevărata problemă ar fi fost statutul relației tinerilor. În cazul în care unul a fost sclavul celuilalt sau vreun străin Cetății, nicio problemă; dacă el ar fi fost, la rândul lui, un cetăţean roman, atunci acest lucru ar fi fost unul într-adevăr șocant…

    Asa ceva s-ar fi numit „stuprum„, lucru dificil de tradus: Bryan Fone explică aceasta astfel:
    În textele romane timpurii, stuprum se poate referi la o varietate largă de activităţi sexuale, de la prostituție generală la destrăbălare în bordeluri, iar în cele din urmă consimte ceea ce semnifica pentru romani cea mai rușinoasă considerație: încălcarea, în unele sensuri a libertății. Stuprum nu condamnă relaţiile homosexuale sau heterosexuale, cât încălcarea sexuală a statutului. Stuprum ar putea implica orice, de la sex cu un liberi (chiar dacă de comun acord sau nu), în scopul penetrării anale cu un om de un alt liberi. Din nou, la originea stuprum-ului stă încălcarea statutului de romani liberi sau încălcarea statutului sexual al unui bărbat roman, denumit și „vir„, omul real, care pătrunde, dar nu este penetrat.

    Fig. 1 – Cupa Warren este un skyphos roman unic oferind două scene de acte sexuale homoerotice. A primit numele deținătorului modern, colecționarul și scriitorul Edward Perry Warren și a fost adusa în British Museum din 1999. In anii ’50, U.S. Customs a refuzat oficializarea obiectului și o serie de muzee (incluzând British Museum) au refuzat cumpărarea lui, gândind ca nu vor putea convinge trusturile, înscăunate de arhiepiscopul de Canterbury. Cupa a fost achiziționată de proprietarul actual, British Museum pentru 1.8 milioane £, pentru a nu putea fi vreodată înstrăinat. La vremea respectivă a fost cel mai scump artefact vreodată cumpărat de The British Museum, la suprapreț fata de oferta anilor ’50.

    În teorie, a existat o lege care ar putea să fi pedepsit stuprum. Aceasta este o lege numită Lex Scantinia şi a fost adoptată în circa 226 AD. Acesta este menţionat destul de des în diverse texte, dar până acum nici o copie a legii nu a fost găsită, iar istoricii nici nu au descoperit vreo dovadă a unei urmări în condiţiile prezentei legi. Nu există nicio evidenta, fie din Republică sau Imperiul timpuriu, de pedepsire pentru comportament homosexual. Astfel s-a conchis, către oamenii de știință, că Lex Scantinia a fost cel mai probabil, îndreptate mai specific, către infracţiuni împotriva minorilor, atât bărbați cât și femei, şi nu a existat, probabil, o lege anti-homosexuală, cel putin introdusă pana în 149 AD, în timpul Republicii romane. Legea reglementa comportamentul sexual, inclusiv pederastia, adulterul şi pasivitatea, cu potenţial pentru legiferarea pedepsei cu moartea în cazul unui comportament de acelaşi sex din rândul cetățenilor. Acuzaţiile că au existat, chiar înainte de Lex Scantinia, astfel de legi, sunt pur și simplu nefondate.

    Toate legile romane, inclusiv Lex Scantinia, reglementează comportamentul sexual numai cu privire la cetăţenii liber-născuţi. Sclavii erau considerați ca fiind buni de judecata, putând fi folosiți deliberat pentru orice soi de activitate ilegală. Altele decât activităţile de sex opus, activităţi de acelaşi sex cu sclavi au fost, totuşi, neîncurajate ca o forma de plăcere sexuală. De fapt, activităţi de acelaşi sex au fost considerate mai degrabă, ca pedeapsa pentru sclavi neascultători, în mod inerent identic aplicării de bătăi.

    În secolul al II-lea AD, Clement din Alexandria afirma că actele homosexuale n-au fost interpelate juridic în Roma, în timpul vieţii sale şi nu au fost, până când Philip împăratul a încercat să scoată în ilegalitate prostituția homosexuală, din secolul al III-lea PD; nu există nici măcar o atestare a legii care limitează exprimarea homosexuală.

    Desigur, dacă aveți norocul să citiți poezie romană (în limba latină), veţi şti foarte bine concesiile de dragoste romantica între bărbaţi sau femei şi tineri, deşi făcând parte din sfera oamenilor educați, au fost literă de lege. Printre altii, Catullus, Virgil, Horațiu, Tibullus, Ovidiu, Juvenal și Marțial , toti au scris poezie homoerotică, chiar dacă – la fel ca în caz evident la Juvenal – homosexualii au fost deseori pamfletizati. Eneida lui Vergiliu, „best-seller”-ul despre întemeierea Romei, include povestea lui Nissus şi Euryalus, iubitorii de greci care au murit eroi pe câmpiile din Troia.

    Băieţii frumoşi erau numiți „puer„/ „delicatus puer” sau, pentru cei cărora le plăceau să-și etaleze cunoştinţele de limbă greacă, „ephebos” (june). Ocazional, în timpul unei relații, puer şi iubitul său erau numiți chiar „frater„, literalmente „frate”, dar implicând o uniune sexuală.

    În timp ce vârsta în sine nu a fost o problemă în Roma, într-adevăr ceea ce conta era cine, ce a făcut şi statutul părţilor la eveniment. Fone a rezumat situatia astfel: Pentru un vir, era considerat adecvat să penetreze sau să conducă sexul oral. Marțial contrastează adesea „viro” cu „cinaedus” (/ kinaidos: slab şi demn de o femeie), descriind un efeminat de sex masculin care se angajează în comportament homosexual pasiv. Pentru a face trimitere la penetrarea anala, echivalentul pedepsei nu era renunțarea atât la umanitate, ci şi moralitatea (dacă nu legal) dreptului de a fi cetățean al statului roman. Pentru un adult de sex masculin, sexul oral premeditat este atât de reprobabil şi impur, condamnabil datorită faptului că, în actul sexual anal pasiv, individul indică dorinţa de a domina sexual.

    Alte cuvinte des folosite au fost pathicus („poponarul” folosit astăzi) şi fallator, un om care, în jargonul american curent, descrie „jigodia”. Pathici şi fellatores erau numiți prestatorii de serviciilor ai altor oameni, dar cuvintele au fost, de asemenea, utilizate frecvent, nu numai în satiră, cât şi în Senat de altfel, pentru a denigra.

    Romanii cinaedi erau mollis (moale) şi tener (delicat sau plin de graţie).
    Împreună cu effeminatus, mollis şi tener sunt adjectivele cele mai frecvent utilizate pentru a descrie oamenii deviați sexual. Ocazional apar sensurile care exprima slăbiciunea sau sugerează că actele homosexuale sunt conectate cu boli: debilis şi debilitas (slab, slăbiciune); tremulus (tremurind, moale); inbellis ( nerăzbunător , deci pasiv). Morbosus (bolnav, pervertit) şi morbus (viciu sau perversiune) se aplică şi la pathici cinaedi, deși rar, făcând apel la homosexualitatea activă.

    Juvenal, ca multi din Antichitatea târzie, gândeşte în termeni două tipuri distincții, vis-a-vis de preferinţele sexuale şi două tipuri distincte de oameni. Bărbaţii adevărați întrețin relații sexuale cu femei şi, în mod activ, cu băieții – dar cinaedi nu sunt bărbați adevărați. Sâsâit, parfumat și machiat, neted și epilat, mersul pe jos, seducător, pe străzile Romei, sunt caracteristici care denota indignarea lui Juvenal pentru promiscuitatea celor care-și doresc un moment de sex.

    În 50 AD, Marcus Livius Drusus Claudianus (fiind în acelaşi timp pretor) a prezidat o instanţă de judecată in care declara că a încălcat cazuri demne de Lex Scantinia. Astfel, putem spune că Lex Scantinia legifera și la un secol după ce a fost aprobata. În 17 AD, Lex Scantinia a fost completată de către Iulia Lex de Adulteriis Coercendis, consfințită de împăratul Augustus ca interzicând adulterul sui generis. A treia modificare ulterioară a Lex Iulia include sententiae de Julius Paulus, care reînființat pedeapsa cu moartea pentru asemenea comportamente în cadrul aceluiași sex. Sententiae au fost suficient de influente, acestea fiind considerate veritabile şi în fapt, parte integrantă din Lex Iulia poate de la prima lor apariție, pana în timpul lui Iustinian I, când le-a lăudat efectul asupra moravurilor romane.

    Lex Scantinia, prin urmare, nu este doar primul document de drept roman ce destituie (sau nu) un comportament sexual, dar este cel care a început, de asemenea, o istorie neîntreruptă a reglementărilor juridice romane asupra sexualității, război care durează de mult mai multa vreme decât legislațiile iustiniene…


Alte articole scrise de același autor (Peter):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Peter

Se spune că regretele în viață sunt neajunsuri menite să te tragă înapoi. Cu fiecare pas făcut, presărat de întrebări cu bună știință, nu ezit să reflectez că a mai trecut o zi, să compar greșeala cu o victorie. Cel mai bun prieten al istoriei (și cel mai de temut inamic), este puterea omului (deștept sau prost), de a specula.

Comments

  1. Essentials    

    Am vrut să-ţi scriu în privat dar îmi spune că e destinatar invalid 😯

  2. Peter    

    Habar n-am. Oi fi. 😆
    „Roackere, scopul și durata vizitei, repede!”

  3. Essentials    

    Ma gandeam sa nu spam-uiesc aici cu dialogul meu cu tine.
    Atâta tot. Iar durata: atât a fost – scurt :)

  4. paul-adrian    

    Păi bine ,măi, Essentials draga! Eu am avut o părere atât de bună despre tine şi acum mă dezamăgeşti… Hotărăşte-te! Eşti bărbat sau şoarece? Nu aşa se procedează, dom-le! Acu când ne-am luat şi noi seminţe şi ne-am pus curul in şanţ sa citim mesajul misterios tu faci dinastea? La sufleţelul nostru nu te gândeşti? Vrei să facem infarct la comoţie? Zi dom-le mai repede, că mi se termină punga de seminţe şi n-am ce broadcastuii mai departe. 😛

  5. Essentials    

    Mult prea stimabile :P,

    Păi dacă tehnologia nu ajută eu ce să fac? Ş-apăi să primesc bulină neagră de la Robert cum că mă conversez offtopic (sau prea pe topic)?
    Şi dacă aşa stau lucrurile cu seminţele, termină-le pe alea, cumpar eu un alt rând de ele şi hai la un film de duminică şi toată lumea e hepi 😛

  6. Peter    

    S-o mutat piața la mine în articol……
    Essentials, sper ca ai remarcat ca mi-am schimbat nickname-ul (vechiul Petrus Christus). Daca e ceva important, scrie-mi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *