shadow

Ideea de a scrie acest articol mi-a venit în urma intervenţiei lui alexu, care spunea despre homosexuali: “din orice unghi heterosexual as privi lucrurile, nu vad decat prost gust, topaiala, scandaluri pedofile, prostitutie”. Hotărârea a venit din faptul că, de obicei, astfel de articole sunt închinate unor personalităţi din mediul artistic- muzicieni, dansatori, scriitori.

Alan Mathison Turing s-a născut în Londra pe 23 iunie 1912. În acel an Bertrand Russell publica Principia Mathematica- era o perioadă în care fundamentele matematicii erau reevaluate, iar limitele îi erau testate.

La 14 ani a fost înscris la şcoala pentru băieţi Sherborne, unde a dovedit aptitudini ieşite din comun pentru matematici şi ştiinţe exacte. Tot acolo a cunoscut şi prima dragoste în persoana unui coleg şi prieten apropiat. Acesta era puţin mai în vârstă decât Alan şi a murit în 1930 de tuberculoză, fapt ce a zguduit credinţa lui Turing. Ca ateu, Turing considera că toate lucrurile observabile sunt materiale (materie sau energie), însă păstra credinţa că spiritul îşi continuă existenţa şi după moarte.

A absolvit în 1934 secţia de matematică a Universităţii Cambridge, iar în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, a lucrat la conceptul de “maşină automată”- numită ulterior Maşină Turing. Aceasta reprezintă o descriere formală a modului în care o maşină de calcul rezolvă o problemă (pe baza unui algoritm). Deşi una din primele „puneri în practică” ale Maşinii Turing a fost o maşină construită de Turing, care făcea înmulţiri folosind relee electromecanice (câtă bătaie de cap pentru nişte înmulţiri banale!), chiar şi cele mai performante calculatoare de astăzi sunt echivalente ca funcţionalitate cu o Maşină Turing.
După război, Turing a lucrat în cadrul Laboratorului Naţional de Fizică şi al Universităţii din Manchester la primele calculatoare din lume cu un program înregistrat electronic.

Un alt domeniu în care Turing a avut contribuţii importante este criptanaliza (spargerea codurilor). Când a izbucnit Al Doilea Război Mondial, Şcoala Britanică a cifrului era dominată de clasicişti şi lingvişti, însă Serviciile Secrete au realizat rapid că specialiştii în teoria numerelor aveau o şansă mai bună de a sparge noile coduri germane (maşinile Enigma). Astfel Turing a ajuns să lucreze alături de alte minţi strălucite la Şcoala Guvernamentală de Coduri şi Cifruri, munca lui fiind descrisă ulterior de colegi ca indispensabilă. Spargerea codurilor Enigma, realizată de echipa lui Turing, a avut o influenţă majoră asupra rezultatului războiului, fiind cheia rezistenţei Angliei. Fără Turing probabil tot am fi avut calculatoare astăzi, însă am fi vorbit germană, iar blogul ar fi fost o fiţuică într-un lagăr.

În ’41, Turing a cerut-o în căsătorie pe Joan Clarke, o colegă criptanalist, însă logodna a fost de scurtă durată. După ce şi-a mărturisit homosexualitatea iubitei (care nu a fost foarte surprinsă), Turing a anulat nunta.

În domeniul inteligenţei artificiale, Turing a conceput un test pentru a determina dacă o maşină poate fi considerată “inteligentă”, test care ulterior îi va purta numele. Procedura de testare, pe scurt, constă într-o conversaţie în limbaj natural cu o maşină; dacă răspunsurile date de aceasta nu pot fi deosebite de răspunsurile pe care le-ar da un om, maşina e considerată inteligentă.  În plus, a sugerat ca direcţie de dezvoltare, pornirea de la o “minte” simplă şi crearea unor modalităţi de învăţare prin care aceasta să se dezvolte.

Din 1952, şi-a extins aria preocupărilor spre domeniul biologiei (mai exact morfogeneza), încercând să explice existenţa „raportului de aur” în structura organismelor vii.

În anii de după război, Turing a fost urmărit de Serviciile Secrete, care erau la curent cu practicile sale homosexuale, considerate o vulnerabilitate la şantaj. În ianuarie 1952, amantul lui Turing (Arnold Murray) împreună cu un complice i-au spart casa acestuia. Turing a reclamat incidentul la poliţie şi în timpul anchetei a recunoscut faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu Arnold. Deoarece relaţiile homosexuale erau ilegale la acea vreme, Alan Turing a avut de ales între încarcerare şi castrarea chimică. A ales-o pe cea din urmă. Ca urmare a condamnării, pe lângă tratamentul hormonal, Turing a fost exclus din agenţiile guvernamentale cu care colabora ca criptanalist.

Aceste umilinţe au dus la sinuciderea părintelui informaticii şi al inteligenţei artificiale. Pe 8 iunie 1954, Alan Turing a fost găsit acasă, mort prin otrăvire.

Pe 10 septembrie 2009, ca rezultat al unei petiţii, premierul Marii Britanii şi-a cerut scuze în numele Guvernului pentru tratamentul “îngrozitor” aplicat lui Alan Turing.

Voi încheia cu declaraţia dată de oficialul britanic care a respins petiţia pentru graţierea postumă a lui Turing:

Este tragică sancţionarea lui Alan Turing, care acum pare atât crudă cât şi absurdă- mai ales dacă luăm în considerare remarcabila sa contribuţie la câştigarea războiului. Totuşi, legea vremii respective o cerea, iar politica noastră este de a accepta că astfel de condamnări au existat şi în loc să încercăm să modificăm contextul istoric şi să îndreptăm ceea ce nu poate fi îndreptat, mai bine ne asigurăm că nu ne vom întoarce niciodată în acele vremuri.

Scopul acestui articol nu este de a susţine faptul că pentru personalităţi trebuie să se facă excepţii de la lege, ci de a pune lucrurile în perspectivă. Chiar atât de importantă este orientarea sexuală a cuiva încât să-l ostracizăm, limitând beneficiile pe care acel individ le poate aduce întregii comunităţi?


Alte articole scrise de același autor (Alex P):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Alex P

Parerile exprimate sunt cele ale unui amator. Va rog, contestati!

Comments

  1. alexu    

    Alex P
    Banuiam ce vrei sa zici cu masina asta, acum m-am lamurit.
    Asta inseamna comunicare eficienta.

  2. alexu    

    AlexP
    Totusi nu renunt la a-mi arata ceva la fel, aici la romani, pe locul acesta geografic.

  3. Alex P    

    Imi pare bine ca am ajuns la intelegere, inseamna ca a meritat efortul.

    Pfff, sincer sa fiu nu-mi vine in minte vreun exemplu autohton. De un calibru asemanator mi-e destul de greu sa enumar si cativa romani ne-gay… Totusi pot sa-ti recomand brosura scrisa de Buhuceanu, „Homoistorii”, care vbeste destul de bine despre viata gay din romania (atat a personalitatilor, cat si a unor oameni de rand). http://www.ecpi.ro/wp-content/uploads/2012/01/Homoistorii-72-ebook.pdf

    Intrebarea mea e de ce este atat de relevanta pozitionarea geografica? Acolo oamenii nu-s tot oameni? Gay-ii nu-s gay? Panaramele panarame si oamenii buni tot oameni buni? Mi se pare importanta motivatia pentru ca asa imi poti invalida si alte eventuale exemple (e.g. romanul ala nu-i bun ca a plecat din tara, ala nui bun ca-i din Banat, acum vreau unul din orasul meu etc.)

  4. Mary    

    Alan Turing este intradevar un exemplu bun ca si un homosexual poate contribuii la dezvoltarea omenirii .

    Totusi citesc si raman uimit de felul in care homosexualitatea era tratata in acea perioada. Dar totusi ma bucur ca acum nu se mai practica o astfel de lege.

    Ceea ce intr-un fel ma bucura pentru ca mentalitatea oamenilor sa schimbat si inca se schimba. Dar inca mai trebuie sa treaca multi ani, pentru ca homosexualitatea sa nu mai fie considerata ceva anormal.

    Alan, a fost o minte stralucita care intr-un fel a fost la locul potrivit la momentul potrivit dar si nepotrivit .

  5. Alex P    

    Mda, si eu am fost socat cand am aflat prima data ca asa ceva se practica in Anglia la jumatatea secolului trecut. Nah, macar nu era castrare fizica, tot e ceva.

    Daca starea lucrurilor se mentine, iar gay-ii reusesc „sa comunice eficient” cred ca nu mai putem fi deturnati de la drumul spre acceptare. „Lupta” deja curge de la sine, foarte multi oameni reusind sa inteleaga ca homosexualitatea n-are de-a face nici cu necuratul, nici cu handicapul mental. Trebuie doar sa nu ne culcam pe-o ureche. Desigur, in cazul unor turbulente sociale majore e posibil si ca lumea sa revina la politica Iranului  Evului Mediu in ce priveste homosexualitatea.

    Momentul/locul potrivit este o chestie relativa. A fost cu adevarat asa pentru britanici. Pentru el personal se putea si mai rau se putea si mai bine. Nu are rost sa ne gandim cat de potrivit este cadrul in care existam, ci la cum il putem schimba pentru a-l face mai bun.

  6. Smog    

    nu amesteca iranul cu sula. au mare dreptate in ceea ce fac. in rest, subscriu la ce ati prezentat.

  7. Mary    

    Alex … Nu era fizica era chimica … Sincer mai bine era fizica decat chimica. Mai bine te impaci cu ideea ca nu o mai ai deloc, decat sa o vezi jos acolo cum atarna si nu se mai trezeste niciodata …

  8. Schwep    

    Au fost mulți oameni de știință gay de-a lungul istoriei și mai sunt și astăzi dar în acest domeniu este mai ușor de separat viața profesională și publică de cea personală. De majoritatea nu prea se știe.
    Celebrități respectate pentru realizări științifice, filozofie, etc. de care se știe că au fost cel puțin bisexuali:

    Erasmus de Rotterdam (probabil)
    Leonardo da Vinci (cel puțin bisexual)
    Francis Bacon (cel puțin bisexual)
    Ludwig Wittgenstein
    John Maynard Keynes

  9. Rzv    

    Alex P, felicitări!

    Alexu, să-mi ierţi jocul de cuvinte, dar… citeşte un picuţ şi prin anal_ele blogului. :d
    Ma refer la „Mari personalități gay din România„, un articol mai vechi (2010) în care vei afla şi de ce în România unele chestii se ascund sub preş… că poate-poate dispar.

  10. Rzv    

    Ah… și-am mai găsit un articol interesant prin presă de prin 2008 care mi se pare rezonabil scris…. Tot vizavi de particularităţile geografice ale „ălora” :)

    Hell yeah! Şi tocmai am dat peste o bârfă juicy în „Libertatea”: nu vreau să vă stric surpriza….
    NB: nu recomand deloc ziarul… dar asta e prea juicy :p

  11. Alex P    

    Mersi pentru completari, Rzv! Foarte potrivit articolul lui Robert; uitasem de el.

  12. Pinocchio    

    Alex P., excelent articol, mulțumim! (Deși de chestia cu fițuica și lagărul m-aș fi putut lipsi bucuros, lagăre și crime în masă au fost și sînt în egală măsură de ambele părți ale frontului.)

  13. cristymaykei    

    Alex P a trebuit sa vina un heterosexual ca sa mai scri si tu un articol.
    Bai Alex ma bucur ca esti pe faza si mai mult, faci ceva concret.
    Multumesc man ca ai impacat omul{ma refer la alexu} si chiar dezvolti comunicarea.

  14. Alex P    

    Multumesc pentru aprecieri, Pinocchio! Inseamna destul de mult pentru mine. (stalker alert!)
    Intr-adevar, comentariul ala putea fi omis- e si bombastic si neobiectiv. Mi l-am permis in conditiile in care nu mi-am propus sa scriu ceva foarte serios. Totusi, consider ca tabara germana era ceva mai hotarata in ce priveste exterminarea homosexualilor (la asta ma refeream, nu la lagare in general). Posibil sa ma-nsel- nu pot spune ca am studiat problema.

    Cristy, da, si eu m-am speriat nitel cand am vazut ca ultimul articol e din ianuarie, dar dupa aia mi-am amintit ca nu-s nici foarte cult in cap, nici n-am o viata prea interesanta si m-am linistit. N-am de ce sa scriu articole prea des.
    Stai ca nu stim daca alexu s-a impacat cu ideea de homosexualitate. Si oricum n-ai de ce sa-mi multumesti (si nici el), ca eram dator cu articolul asta dupa intampinarea ironica pe care i-am facut-o.

  15. Pinocchio    

    Cu plăcere! Exterminarea homosexualilor a fost sinistră oriunde. Mă întreb ce a fost mai sinistru, camerele de gazare ale lui Hitler sau pedepsele care se practică și în ziua de azi în unele țări musulmane. Privind lucrurile din altă perspectivă, dacă homosexualitatea nu ținea de dreptul civil (cît o fi fost ăla de drept), atunci ținea de psihiatrie, iar psihiatria anilor 40-60 a fost și ea sinistră – în egală măsură în Vest și în Est. Ce a făcut Dr. Mengele s-a practicat sistematic și în USA, și în tările est-europene, mai ales în Uniunea Sovietică. (Pavlov, de exemplu, n-a făcut celebra experiență numai cu cîini, ci și cu copii orfani.) Pînă la urmă, întrebarea e cine scrie istoria.

    Azi am dat peste un posting de-al Surorilor Marx despre gafa lui Obama cu lagărele de exterminare „poloneze”. Cei de la Hotnews comentează: „Intre 1939 si 1945, germanii au ucis aproape sase milioane de cetateni polonezi, dintre care trei milioane erau evrei.” Oare ce rămîne din statistica asta dacă ne gîndim că pe’atunci Germania se întindea mai departe decît azi, pentru că linia Oder-Neisse ca graniță germano-poloneză nu e decît o găselniță a expansionismului sovietic. În lagărele naziste au fost prizonieri de toate cetățeniile (în primul rînd germană), etniile și orientările sexuale și politice imaginabile. Problema este, ca de obicei, ignoranța și goana după senzațional din mass-media, la care cine are un dram de cultură generală chiar nu cred că e cazul să participe.

    Și, ca să nu ne înțelegem greșit, departe de mine gîndul să îi reproșez ignoranță etc. lui Alex P; dimpotrivă, scrierea și publicarea articolului despre Turing mi se pare un act de cultură. Problema mea este nivelul de cultură promovat de mass-media, și susținut mai mult sau mai puțin conștient de consumatorii de mass-media.

  16. Pinocchio    

    Ah, era să uit un punct esențial: „Germanii” au ucis etc., etc.?! Adică toți germanii, de la mic la mare, cu cățel și purcel s-au dus la Auschwitz să gazeze polonezii? Și asta e o generalizare nejustificată, la care cred (sau sper) că nu s-a gîndit nimeni prea bine înainte să o publice.

  17. CM    

    @ Pinocchio
    „germanii” nu înseamnă „toţi germanii inclusiv animalele de pe lângă casă”.
    Da, germanii i-au susţinut cu mare entuziasm pe cei care au ucis, etc. Germanii au avut încredere în victoria acestora şi au alimentat-o cu voturi şi carne de tun când a fost nevoie. Germanii adică ăia 50%+1 . Aşa cum românii au acceptat comunismul, spaniolii i-au exterminat pe nativii sud americani şi americanii i-au folosit ca sclavi pe negri.Apoi fiecare dintre aceste popoare şi-a exorcizat demonii cum a ştiut mai bine

  18. Pinocchio    

    Da, „germanii” în sensul comparației cu românii, spaniolii etc. Și aici începe o discuție interminabilă și fără o concluzie clară pînă acum. Iar o agenție de știri care se vrea serioasă, pentru că de asta era vorba, își permite s-o (re-) deschidă într-un loc în care era vorba doar de știri pe scurt și nu de comentarii și discuții politice și istorice. Sau nu se vrea serioasă, agenția? :-)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *