No menu items!

Japonia antică și homosexualitatea

Acelasi autor

Crăci cu gânduri

M-ai căutat la cimitir, printre mormane de cadavre. Zgurmai nebun printre mormane de oase jilave, neobosit să mă aduni dintre valuri de glie. Și...

Pe cărările „civilizației”

Nu am fost un „umblat” la viața mea. Dar pe unde m-au purtat pașii, am încercat să miros cărările, să simt oamenii, să mă...

Logica unui sinucigaș (plătit) de Ego-uri

Într-o epocă în care dezvoltarea tehnologiei, a comunicațiilor și a individului, în general, atinge viteze amețitoare, sinuciderea e la modă. Oameni picați ca muștele...

Spiritual gifts (3) – Life like a swinging vine

„Vița noastre de vie întortocheată din momentul în care iese la lumină din butucul gros, din rădăcinile familiei și grupului de cunoștințe și influențe...

Spiritual gifts (2): Focul – hipnoză de grup

Mă trezesc din visare, lângă un foc improvizat, cu metale bine forjate care să îl susțină, ca, Doamne ferește, să nu se întâmple ceva...
FireMan
FireManhttps://www.facebook.com/IulianIanis
Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

Cineva a propus spre vizionare un film despre un tânăr din Japonia pe la sfârșitul erei samurailor. Nu m-a impresionat cu nimic acel film, însă mi-am adus aminte de „Shogun”, de James Clavell, pe care o citisem prin liceu. Și mi-am adus aminte de pasajele în care se vorbea despre relațiile homosexuale la japonezi în perioada shogunatelor.  Am revăzut filmul (care are o grămadă de ore) și m-am documentat pe Wikipedia. Am vrut să scriu un comentariu la post-ul respectiv, însă am renunțat nu știu de ce. Un_tip mi-a redeschis apetitul pentru acest subiect, și iată-mă scriind aceste fragmente.

Înainte de epoca modernă (după industrializarea ce s-a petrecut la nivel global) existau foarte puține legi care să restricționeze comportamentul sexual sau atracțiile sexuale ale japonezilor de rând. Abia în 1873 a fost promulgată o lege care condamna sodomia, însă aceasta a fost aprobată abia 7 ani mai târziu, în cadrul noului pachet de legi (Codul penal, după modelul napoleonic).

Termenii folosiți în timpurile vechi de către japonezi pentru a desemna o persoană cu preferințe homosexuale erau „shudo”, „wakashudo” și „nanshoku”. Termenul „nanshoku” este împrumutat din scrierea chineză și se traduce prin „culori masculine”, prin culoare înțelegându-se chiar și în ziua de astăzi în Japonia „preferiță sexuală”. Termenul „shudo” (prescurtare de la „wakashudo”) semnifică expresia „calea (vieții) pentru adolescenți”.

Relațiile homosexuale erau cultivate încă din cele mai vechi timpuri în Japonia chiar în interiorul mănăstirilor shintoiste (budismul japonez). Astfel, în interiorul mănăstirilor, majoritatea relațiilor sexuale erau de natură homosexuală. structurate pe categorii de vârstă, în care unul din parteneri era adolescent (non-adult), iar celălalt era adult. Cel adult, numit „nenja” (=iubit, admirator) era un călugăr, preot sau stareț (sau abate, conducătorul mănăstirii), pe când tânărul era ucenicul acestuia, având vârsta adolescenței sau pre-adolescentină. Relația acestora se încheia odată ce tânărul atingea vârsta maturității sau părăsea mănăstirea. Cei doi parteneri erau încurajați să trateze relația lor cu mare seriozitate și angajament, să își rezolve problemele în mod onorabil, iar „nenja” era obligat să semneze un jurământ de fidelitate partenerului său mai tânăr. Se cunoaște faptul că odată ce părăseau mănăstirea, călugării aveau o atracție deosebită pentru prostituații de sex masculin care existau la acea vreme (era chiar o industrie foarte bine organizată și tratată cu deosebit respect de către orice cetățean japonez) în orașele din Japonia.

Nu exista nici o opoziție religioasă împotriva relațiilor homosexuale în tradiția japoneză (kami), veche de mii de ani. Cei care au ilustrat cartea care cuprinde tradiția japoneză (Kami) desenau în carte scene din viața lor sexuală nu aveau nici o reținere din a zugrăvi scene homosexuale la care participau ei înșiși. Chiar și unele zeități din religia shintoistă erau zugrăvite în ipostaze de participanți la scene de sex de natură homosexuală.

Din rândurile cercurilor religioase, homosexualitatea a început să se răspândească și în viața clasei militare japoneze, a samurai-lor. În rândul acestora, băiatul care se afla la vârsta adolescenței și dorea instruire militară, pentru a deveni samurai, acesta devenea ucenicul unui samurai, aflat la vârsta maturității. Bărbatului adult i se permitea, dacă și băiatul dorea acest lucru, să ia pe ucenicul său drept iubit/ucenic, până ce acesta împlinea vârsta maturității. Această relație între cei doi era de așteptat să fie una exclusivistă, ambii parteneri jurându-și unul altuia să nu aibă nici un fel de relații cu alți bărbați pe perioada relației lor.

Aceste două conduite de morală religioasă și militară s-au concretizat mai târziu printr-un Cod al purtării sexuale de tip homosexual, cunoscut sub numele de Shudo (de la „wakashudo” – calea (do) unui „wakashu” – homosexual, ucenic, învățăcel ). Se presupunea că partenerul adult, având rolul de „nenja”, îl instruia pe „wakashu” (tânărul) pentru a deprinde artele marțiale, Codul onoarei de samurai și etica lor, în timp ce dorința sa de a fi un model cât mai bun tânărului său ucenic făcea ca purtarea sa însăși să devină demnă de onoare. De aceea, această relație homosexuală era considerată a fi o înnobilare pentru ambele părți și era foarte respectată și apreciată. Mai mult decât atât, ambii parteneri își erau loiali până la moarte și erau datori să se ajute reciproc în treburile feudale și în acțiunile legate de onoarea lor, precum ar fi duelurile și răzbunările sângeroase.

Deși era de așteptat ca relațiile sexuale dintre cei doi parteneri să se încheie odată cu maturizarea tânărului, totuși relația lor sufletească se continua de regulă sub forma unor legături strânse și prietenii pe viață, care ar fi de invidiat în zilele noastre. Nu exista pentru cei doi parteneri nici o restricție legată de sexul cu femeile, iar odată ajuns la maturitate, cei doi aveau libertatea de a-și găsi fiecare un „wakashu” al său, cu toate că de regulă nu se întâmpla acest lucru.

La fel ca și practicile homosexuale din orașele mari, conduita Shudo a samurai-lor era foarte strictă în ceea ce privește rolul sexual pe care îl avea fiecare din cei doi parteneri. „Nenja” era partenerul activ, care penetra, plin de dorință, pe când tânărul era receptorul sexual, partenerul pasiv, care trebuia să se îngrijească de satisfacerea  instructorului său, de nevoile sale de afecțiune, iubire, și pasiune  sexuală. Unui samurai adult nu i se permitea prin definiția de „samurai” a-și asuma rolul de „wakashu”, de partener sexual pasiv, considerându-se că numai băieții tineri pot fi ținta dorinței sexuale masculine. Uneori, se înfiripa această relație homosexuală și între doi băieți adolescenți, însă la fel ca și în celelalte cazuri, fiecare din cei doi avea un rol asumat, de „nenja” sau „wakashu”, neputându-se plasa aceste roluri de la unul la celălalt.

Pe măsură ce epoca războaielor a început să se apropie de final, clasa de mijloc ce s-a format, cea a negustorilor, a început să adopte multe din obiceiurile luptătorilor samurai, punându-se accentul pe comercializarea serviciilor ce pot deriva din aceste obiceiuri și practici. S-a pus bazele prostituției masculine, care prin membri săi („kagema”-prostituat de sex masculin), a reușit să scoată profituri uriașe oferind serviciile lor atât clienților-bărbați, cât și clienților-femei. Foarte mulți dintre acești prostituați fuseseră vânduți sau închiriați încă de mici copii bordelurilor și teatrelor din marile orașe japoneze, cu contracte pe termen de 10 ani, cel mai adesea. Existau numeroase povești despre comercianții din marile orașe care se îndrăgosteau de câte un angajat tânăr al magazinului său, povești atât umoristice cât și povești siropoase depre peripețiile lor  sexuale. Mulți dintre tinerii actori din teatre erau și prostituați, iar ei erau cinstiți la fel cum cinstim în zilele noastre marile staruri ale lumii. Cu alte cuvinte, prostituția la japonezii antici, atât de natură masculină, cât și feminină, era ridicată la rang de artă. La fel cum ar fi ca în zilele noastre să cinstim cei mai frumoși și cuceritori prostituați adolescenți ca și pe actorii precum Johny Depp, Tom Cruise, Brad Pitt, Susan Sarandon, Penelope Cruz, Whoopi Goldberg, etc. Imaginați-vă că luăm acum un puștan prostituat frumușel și isteț de pe stradă sau din parc, îl punem pe o scenă să danseze, să ne cânte, apoi îl închiriem cu ora (ca să ne ofere și plăceri sexuale în privat) și îl apoi îl încărcăm de bani, aprecieri și urale dacă a „prestat bine”, asta la nivel național. Cam așa ar fi.

Inițial, actorii (și prostituați în același timp) destinați clientelei masculine aveau o restricție de vârstă similară cu cea a unui „wakashu”, însă cu timpul, această vârstă „adolescentină” avea să fie prelungită spre 30 de ani chiar. Aceasta a dus uneori la situații în care clientul era mai mic în vârstă decât prostituatul pentru care a plătit. Aceste situații înmulțindu-se, s-a ajuns în Japonia secolului al 17-lea să se ridice restricțiile pe motiv de vârstă pentru oricare din cei doi parteneri, astfel comportamentul homosexual devenind în întregime liber. Liber până în 1880, când s-a publicat Codul Penal în Japonia, întocmit pe baza codului de legi ale lui Napoleon, cod de legi de la care derivă și Codul nostru Penal.

Cu alte cuvinte, Japonia antică a fost mult mai deschisă la minte în privința homosexualității decât sunt astăzi majoritatea statelor lumii și a populației Terrei.

Sper că v-a plăcut articolul, este preluat (interpretat si adaptat) de pe pagina Wikipedia în limba engleză. Aștept și alți autori să ne aducă ceva nou, de oriunde și din orice surse de inspirație.

17 COMMENTS

  1. ma bucur ca zgandarelile mele duc si la rezultate bune; multumesc fireman probabil ca as fi gasit si eu cu un google; dar poate asa se va imbunatati cu detalii din partea cunoscatorilor sau fanilor culturii nipone

  2. Fireman,
    Interesant articol,
    Deci pe linga Egiptul antic,Imperiul Roman,Imperiul Elen si in Japonia a fi gay era “firesc” cel putin in anumite cercuri si pentru cine isi permitea sa fie gay :-))
    Stiu ca in Roma era extrem de scump sa iti intretii un iubit tinar..
    Ca in ziu3a de azi de fapt :-))
    Am mai invatat ceva

  3. Un_tip, cred că locul articolului este aici, nu numai pe Wikipedia, cu atât mai mult cu cât am folosit propriile cuvinte, adaptând textul din engleză.

  4. nu era acuzatie de plagiat 🙂 ma bucur ca e aici; cred ca e un bun loc in care informatia se poate imbunatati si din alte surse

  5. plus ca si reflecatrea moderna in manga si anime ar putea fi asa explicata pe scurt pentru TOnTI, sunt curios de ce genul a aparut in japonia .. am inteles ca sunt si curente diferite functie de scenaristi de cartoonisti..

  6. imi cer scuze pentru japonoromana pe care o folosesc din cand in cand pe blog dar de cele mai multe ori ajung sa comentez rupt de oboseala si aproape adormit dupa 12 ore de muncit la pibu romanesc si nu prea nimer tastele

  7. Aha! Deci ideile de parteneriat, fidelitate si respect profund exista inca din vremurile acelea! Good to be known!

  8. Da, și căsătoriile cu femeile nu îi împiedicau să aibe relații cu băieți, asta mi se pare mult mai interesant. Și altceva interesant, că relațiile între bărbați nu erau de natură sexuală decât o perioadă de timp, după care se transformau într-o strânsă legătură de prietenie care se desfășura de-a lungul întregii vieți. Altă chestiune, căsătoria între doi bărbați nu exista, pentru că legătura lor nu trebuia oficializată în nici un fel, fiind una LIBERĂ.

  9. Subiectul pe care l-ai dezbatut tu este mult prea vast pentru a putea fi cuprins indoar cateva cuvinte, insa ceea ce e regretabil e faptul ca in zilele noastre in Japonia homosexualitatea a devenit un subiect tabu. Desi gasesti, in randul adolescentilor in general, un adevarat cult pentru manga si anime, ce au ca obiect sau subiect homosexualitatea, si, desi ofera impresia unei societati deschise, totusi aceia care fac parte din aceasta breasla nu o recunosc deschis pentru ca in societatea nipona amprenta vechii culturi conform careia familia este unitatea de baza a societatii, salasluieste cu prisosinta.

  10. Pe mine m-ar interesa cum era la daci tratat homosexalul.
    Nu am gasit nicaieri informatii despre acest subiect si tare sunt dornic de a afla ce si cum, in fond sunt stramosii nostri.

  11. Cristymaykei, dacii nu aveau homosexuali, doar varză, viezure şi mânz.
    Noi suntem urmaşii Romei…

  12. Hai mai nu cred ca eram asa de inapoiati sa nu fi fost ceva acolo.
    Laso-n pana mea toate civilizatiile au avut o forma sau alta, numai dacii sa nu fi avut?

  13. Simpatic articolul, imi place;).
    Ceva pe lăngă subiect:D. Sunt simpatici ursuletzi japonezi :”>. Hehehe

  14. Hai ma, sunt sigur ca existau si ceva homosexuali la pachet, printre varza, viezure si manz. E imposibil sa nu. Trebuie cercetat mai in amanuntit. Vezi sa nu ii fi uitat pe la hipermarket. 😛

Comments are closed.

Vezi si...

Ai putea fi tu fantoma mea iubita?

De unde să te iau? Iar încep cu întrebările. Parcă aş fi în perioda "De ce?"-ului. Numai că uneori mă opresc brusc din ceea ce făceam, pentru că efectiv am nevoie de o pauză. Şi cumva ştiu că exişti, că eşti undeva acolo, că mă veghezi chiar de nu...

Articole din aceeasi categorie