No menu items!

Il y a tout juste un an

Acelasi autor

Presque Rien

Voiam să scriu un eseu despre thrillerul Prayers for Bobby, care este atât de intens, lacrimogen, o terapie de şoc contra homofobiei de factură...

De te-ai da pe brazdă

Să ne imaginăm un individ invertit, cu anumite caracteristici emoţionale: temperament melancolic moderat, viziune introspectivă, imaginaţie creatoare accentuată, consecvenţă nemarcantă şi  relativ nealiniată standardelor...

Eşec, Punct, De la Capăt

Furie, agitaţie, ruşine, deznădejde. Încercarea mea de a intra la una dintre facultăţile de tradiţie ale capitalei s-a soldat cu un eşec. Deşi nu...

In principio erat Freud

Recitind pasaje din opera freudiană  „Trei Eseuri privind Teoria Sexualităţii”, exemple emerite de sondare psihanalitică, normative pentru cercetarea secolului XX, simt nevoia de analiză...

Taubira 6 fevrier 2013 mariage pour tous

A trecut un an de la adoptarea, în primă lectură, de către Adunarea Națională și de Senat a legii care dă dreptul cuplurilor formate din persoane de același sex să se căsătorească.
Adoptarea de către Adunarea Națională din Franța, a legii care a dat dreptul la căsătorie cuplurilor formate din persoane de același sex, sau le mariage pour tous, așa cum au reușit socialiștii să impună în dezbaterea publică, a fost un eveniment pe care l-am urmărit cu interes, fără să pierd vreun moment.

Ședințele au durat zece zile, din care opt zile succesive, iar votul a avut loc pe 12 februarie. Opoziția a depus peste 3000 de amendamente la proiectul de lege. Celor care cunoașteți câte ceva despre parlamentarism, vă este mai ușor să înțelegeți ce înseamnă, cum se desfășuară un asemenea proces legislativ. Opt zile, cu două sau trei ședințe pe zi, moțiuni, amendamente depuse, pe care fiecare semnatar are voie să le susțină individual, mult prea multă demagogie, sunt câteva din însușirile acestei tradiți parlamentare.
Inevitabil ajung să fac comparații. Oare la noi se mai vede așa ceva? Parlamentul, care ajunge să fie o mașină de tocat oameni. Să stai o săptămână în dezbateri, până la ora unu sau două după miezul nopții, ori chiar până la patru, trebuie să fie ceva excepțional. Desigur, numai unii deputați sunt dispuși să întrețină o asemenea reprezentație, devenind obsedanți, prin obstinația cu care amintesc așa zisele pericole ce ar viza societatea, prin permiterea căsătoriei și mai ales a adopției pentru cuplurile homosexuale. Un lucru care ne diferențiază pe noi, românii, de ei: cutumele, mecanismele și tradiția republicană. Le vezi în toate, pornind de la intervențiile și contrele dintre deputați, respectând regulamentul, până la sala de plen, în care fiecare are locul său. Cert este că nu au rușine să își dea coate unul cu altul în sala de plen, care nu este uriașă, ci este dimensionată după nevoile omului. Dar dacă se creează un curent de nemulțumire, atunci să te ții bine, ca să nu te ia uraganul!

Mi-au rămas în minte momentele de înverșunare, dar și persoanele grupate pro și contra. Prima este Christiane Taubira, ministrul justiției, nelipsită din plen, cu o voce jucăușă, ușor comică, dar cu accente dramatice, prin cuvântul ei reușind să entuziasmeze, sau să irite parlamentarii, dar fără să ezite să se lase purtată de un râs contagios.
Prestația ei a fost remarcabilă, orice s-ar spune, chiar și când le indica cu emfază deputaților din opoziție: ”Puteți să vă păstrați privirea întoarsă cu obstinație spre trecut. Noi suntem mândri de ceea ce facem”.

Apoi este Erwann Binet, raportor al legii, nevoit să recurgă la un exemplu bazat pe bunul simț, pentru a demonta un pretext homofob: ”Dacă niște vecini noi se mută lângă voi, un cuplu homosexual; ei respiră același aer ca voi, asta nu înseamnă că vă îmbâcsesc aerul. Nu ați spune că vă poluează aerul. Este același lucru în privința Codului Civil. Nu înseamnă că dacă cuplurilor homosexuale li se vor aplica aceleași drepturi din Codul Civil, că l-ar întina, că l-ar jupui, sau că l-ar mistifica, desigur că nu”.

În concluzie, ipocrizia unor deputați din opoziție, precum: Mariton, Gosselin, Poisson, Le Fur, dar și a altor personalități, m-au indispus, dar diferența de mentalitate, stadiul de dezvoltare a societății, în raport cu a noastră, au compensat prima părere. Mai mult de atât, cadrul instituțional, cu limitele sale, care a reușit să depășească piedicile, să împingă cauza egalității în drepturi și să asigure progresul societății, acestea sunt lucrurile ce merită reținute.

Previous article
Next article

5 COMMENTS

  1. Să ştii că am citit articolul imediat ce l-ai publicat şi mi-a plăcut enorm analiza ta dar nu am apucat să comentez. Am urmărit şi eu discursul ministrului justiţiei din Franţa care a fost excepţional de frumos – NU cred, chiar nu cred că la noi există un politician, unul singur, care să fie capabil să vorbească aşa. Este diferenţa dintre a avea valori şi a mima valori.

    Aici este înregistrarea discursului (e şi subtitrare în engleză): https://www.youtube.com/watch?v=-8rmnsqyTkQ

    Visez şi eu la aceea zi în care voi urmări cu emoţie pe DIGI24 cum se transmite din Parlamentul României votul final pentru permiterea căsătoriilor gay. O să vreau şi eu să fiu asigurat de un politician român de faptul că el se preocupă de fericirea tuturor şi de stabilirea adevărului în toate spaţiile societăţii.

  2. @ Tudor, am urmărit în paralel și situația de ”peste Mânecă”, care acolo a fost promovată de Cameron și parte din conservatori. Faptul că au mers mai lent dar cu mai puțină ipocrizie și aparent fără falii în societate în UK, este dovada avansului britanicilor.
    În Franța opoziția a tot ”rumegat” chestiuni ca uniunea civilă în locul căsătoriei, falsul drept al copilului în raport cu dreptul la un copil, supunerea la referendum, chestiuni de filiație și termeni, etc. De ex Herve Mariton, un obstinat:
    https://www.youtube.com/watch?v=6VcxtHd7N7Q

    Totuși opoziția din Marea Britanie își punea întrebări în legătură cu costurile financiare ale acestei legi, la care susținătorii răspundeau că se vor acoperi din cheltuielile de nuntă ale mirilor! Mi se pare că sunt mai germanici, mai calculați, interesele poată haină pecuniară. Ce crezi?

  3. Interesele financiare sunt singurele care pot motiva amânarea unei legi la care cetăţenii au dreptul. Da, ar fi minunat să facem legea care spune că fiecare cetăţean are dreptul la conexiune de internet gratuită,numai că nu este posibil să punem în aplicare legea, nu ne permitem, dar suntem total de acord ca în momentul în care se va putea şi vor exista fonduri la buget o vom vota.

    Perspectiva din care opoziţia britanică şi-a prezentat punctul de vedere a fost pe înţelesul tuturor cetăţenilor şi nu a implicat dezbateri pe partea religioasă, de moralitate, care înverşunează populaţia foarte mult, cum s-a întâmplat în Franţa. Ei au avut înainte de toate o dezbatere despre oportunitatea legii, nu despre moralitatea ei sau definiţia căsătoriei. Au spus prin asta: nu suntem homofobi, nu suntem fanatici, nu vă urâm, nu credem că Marriage Equality “infestează” codul civil, pur şi simplu legea nu este oportună dpdv al costurilor, nu poate fi implementată aşa cum se doreşte acum, urmând să revenim în viitor asupra ei.

    Am înţeles bine? NU am urmărit aşa atent dezbaterile şi am mers cu ideea pe informaţia ta.

  4. @Tudor, am comparat cele două exemple fiindcă sunt sincronice și reprezentative. Dar ele sunt amândouă ipocrite.
    Dacă în Franța opoziția s-a bazat pe chestiuni de morală și moravuri, că ar fi o sciziune a societății,desființarea familiei, compromiterea filiației, în Marea Britanie au existat voci care au spus că Starea Civilă ar fi pusă la cheltuială, ca și cum implementarea oricărei legi din lumea asta s-ar putea face fără niciun cost. Desigur, în cazul de față nu erau semnificative.
    Acesta nu este însă un exemplu singular, in privința traducerii în bani a drepturilor și nu numai. Tot pe subiect, de exemplu, Ricky Martin întreabă retoric, de ce nu se poate căsători cu partenerul său: ”îmi plătesc taxele, de ce nu pot avea acest drept?”.
    http://www.pinkisthenewblog.com/2011-11-06/ricky-martin-gets-spanish-citizenship-in-order-to-marry-his-partner
    Încă o dată, amândouă abordările sunt ipocrite, când este vorba de dreptul de a accede la o instituție fundamnetală.

  5. Da, ai dreptate, numai că opoziţia britanică iese cu o imagine mai bună, ei nu sunt oameni care urăsc, ci oameni excesiv de responsabili, atenţi la cheltuielile bugetare ale regatului. E o foarte bună mişcare de imagine şi potrivită pt UK unde corectitudinea politică este la ea acasă.

Comments are closed.

Vezi si...

PE declară căsătoriile între persoane de același sex drept fundamental

Breitbart informează că Parlamentul European a adoptat Raportul Anual privind Drepturile Omului în Lume pentru anul 2013. În raport, dreptul egal de căsătorie al persoanelor de același sex și avortul sunt declarate drept drepturi fundamentale ale omului. Textul Raportului declară că Comisia Europeană ar trebuie să „ridice subiectul drepturilor LGBTI...

Articole din aceeasi categorie