Este trist insa adevarat. In ultimele zile am realizat ca NU marile corporatii sau organizatii oculte si “super” secrete macina societatea (defap nu am crezut niciodata insa acum am fost calcat pe pula). M-am saturat sa vad cum vina este gestionata spre niste logouri. Singura molima din sistem este, a fost si categoric va fi omul.

Omul… robotizat si animat dupa perfectiune crede ca daca renunta la echilibrul firesc specific umanitatii si se aliaza cu te miri ce idee generata de un cretin realizeaza ceva viata asta. Nu, nici macar bani de ceara pentru cur. Pervertirea asta gen “abuzeaza-ma si maltrateaza-ma ca sunt complet de fara pret daca nu am o eticheta in frunte” este aur pentru cei care au ceva mai mult in cap decat vointa prosteasca.

E atat de simplu, cel putin in teorie. Un mecanism atat de amplu nu functioneaza fara angajati sau sclavi. Doar ca toti se supun de dragul acceptarii, supravieturii. Conceptului de gratificare intarziata, de treapta cu treapta, de “eligibilitate” (slash exclusivism) par sa fie noua cale in viata. Cea dreapta!
Trist este ca acest sistem prostesc de peste ocean a inceput sa macine si ieftineasca cultura europeana.

Oamenii se gandesc numai la drepturi si realizari cand defapt si-au pierdut orice forma de libertate. Pervertiti de la adanci radacini, cu un trecut comercializat si vizualizat doar prin prisma unor publicisti constant pe droguri nu mai au capacitatea de a implementa distingerea dintre bine si rau. Dintre drept si gresit. Dintre etic si imoral. Si mai ales dintre superficial si esential. Dezamagitor.

Am zis “fute-o” o fac pentru bani insa realizez ca viata nu e asa de gasca precum pare. Nu e ca si cand un mic buton inchide ce esti si ce faci. Gandurile mele ofera mai mult respect celor care au supravietuit altfel indiferent cat de mult au avut de sacrificat. Macar nu si-au pervertit libertatea cugetului.

Ce imi place cel mai mult este cand primesc ordine si comenzi de la un om care nu deosebeste pizda de gaura curului. Care crede ca Wagner a fost un model de Skoda iar filosofia este pentru cei care trebuiau sa fie sclavi. Nu am ezitat sa confrut si ridiculizez astfel de ordine, inclusiv pe cel emitent insa nu mi-a fost usor. Deloc chiar.

Inca nu am renuntat la acest stil de viata ieftin insa sunt pe calea cea buna. Am de tras tare insa ce frumoasa o sa fie ziua in care o sa demisionez in stil… european.

Ce ma deranjeaza in toata faza este ca… acest stil de viata ieftin a monopolizat si homosexualitatea.

Fuck it! God Save The Queen!

Smog
EU


Alte articole scrise de același autor (Smog):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Smog

Comments

  1. cristymaykei    

    Smog esti destul de inteligent pentru a realiza ca prostii sunt primi alesi ca sefi pentru simplul motiv ca sunt prea prosti pentru a lua locul superiorului lor prea prost pentru a mai capata alt post de conducere. Inevitabil asta se intampla in orice multinationala, ect.

    Asta este si scopul, omul robot bun numai de munca, dar mai ales de consum.
    De fapt cred ca acesta-i si motivul pentru care cei din varf ne lasa sa traim, sa consumam cat mai mult pentru umplerea bancilor lor cu acei bani instrument necesar pentru a ne conduce.
    Si mai este un motiv, ii facem sa se simta zei.

  2. sergiu    

    Smog si Cristymaykei
    Dure cuvinte..
    Uni sefi poate nu au calitatile pe care le doresc toti angajati si intr-o companie imensa nu poti multumi pe toata lumea egal cum incerci sau iti dai silinta..
    In primul rind si un manager sau director are un sef sau un consiliu in fata caruia trebuie sa raspunda.
    Apoi adevarul este ca nu angajatii conteaza ci compania, castigul si multumirea actionarilor..
    Un „muncitor” este extrem de usor de inlocuit, are si mai putina responsabilitate decit unul de sus..
    Smog
    Poate tipul pe care esti suparat e incompetent in a deosebi intre Skoda si Wagner, insa se pricepe in munca lui si cifrele vorbesc in favoarea lui si asta e cel mai important..
    Am avut un caz asemanator, cineva si-a dat demisia urlind ca sint tiran si dictator…
    Ce a rezolvat?
    Absolut nimic…
    El e somer, eu in continuare in postul meu si intregul consiliu de administratie ma sustine..
    Accepta situatia sau da-ti silinta sa ajungi si tu sef..

  3. Idei de Gay (S.A)    

    Smog, homosexualitatea a fost tot timpul acea pată de culoare care făcea diferența, care deschidea noi trenduri, noi modalități de face lucrurile, de cele mai multe ori spre bine. Astăzi nu asistăm decât la o îndepărtare de la valorile pe care a fost construită, iar despre asta aș putea să vorbesc zile întregi, cum mulți dintre voi ați putea s-0 faceți, de asemenea.

    Nu rămâne decât noi să ne păstrăm, în mod individual, dacă altfel nu se poate, anti-monopolizarea, chiar dacă riscul să schimbăm ceva e minim.

  4. FireMan    

    @Smog

    Am trecut aproape prin toate ipostazele într-o companie cu capital privat și am ajuns la concluzia că cea mai mare greșeală a mecanismului unei companii (corporații) stă tocmai în proasta evaluare a capitalului uman. Întotdeauna omul – angajatul este considerat o marfă care are un preț. Eficiența managerială cere ca evaluarea unui angajat să țină seama de limitele profitabilității. Așa se face că un angajat care nu își îndeplinește atribuțiile să fie considerat ne-profitabil pentru companie. Ironia face ca șefii să fie și ei oameni, la rândul lor evaluați de către superiorii lor direcți ca profitabili sau nu. Însă problema intervine atunci când evaluarea ține cont și de alte aspecte, mai puțin obiective, astfel că majoritatea șefilor sunt „sensibili” la nesupunere, injurii, respect.

    Am fost și eu pus cu diferite ocazii în situația de a concedia oameni care nu pricepeau că le toleram absolut orice derapaj de personalitate atât timp cât își asigurau profitabillitatea în fața companiei și numai după ce le explicam în prealabil și punctul de vedere al companiei la care eram angajați împreună. În marea majoritate a cazurilor am fost înțeles, în foarte puține cazuri am fost nevoit să fiu nesimțit și să concediez „cu japca” oameni care aveau impresia că totul începe și se termină cu ei.

    Un alt astpect pe care vreau să îl subliniez este acela că cei mai mulți angajați ai unei companii privesc numai din punctul lor de vedere (la nivel de unitate comercială sau la nivel de departament), pe când un șef are o răspundere mult mai mare, acesta fiind nevoit să aibă în vedere… mai multe puncte de vedere. :) Nu este ușor să ai răspundere și să fii nevoit să iei decizii care poate nici nu te caracterizează, atrăgând astfel și ura celor din subordine. În cazul meu, am făcut în așa fel încât angajații din subordinea mea să știe în orice moment motivul oricărei decizii pe care o luam asupra lor sau a activităților pe care le desfășuram. Și fără nici o urmă de modestie, eram considerat de către mulți din cei care aveau ceva experiență și la alte firme un șef super „cool” :) Am rămas bun prieten cu foștii angajați chiar dacă nu mai lucrăm împreună și mulți din ei mă sună pentru că le e dor de mine. :)

    Sistemul capitalist și mediul corporatist nu este un mediu uman, în care se plătesc caracteristicile umane ale angajaților, ci este un mediu comercial, în care se plătește activitatea celor care acceptă să își vândă timpul (sub forma muncii) la angajare. Nimeni nu obligă pe nimeni să se angajeze, iar odată ce o faci, trebuie să ai în vedere faptul că îți oferi serviciile spre vânzare, ca un fel de prostituată. Cel mai bine este să te vinzi cât mai scump și să oferi servicii de calitate fără prea multe implicații sentimentale adiacente.

  5. Smog    

    @ cristymaykei cam asa ceva. ce ma deranjeaza pe mine la ei este ca sunt atat de ieftini. gen ieftin de taraba.

    @ sergiu – nu e vorba de numbere aici. stiu ca un fact ca numerele nu sunt deloc bune. e vorba de ego. iar cand egoul este mai mare decat ecuatia e timpu sa demisionezi. sau, sa ii futi pe toti si sa ramai cu cine trebuie.

    @ Idee – nu stiu daca e vorba de schimbare. Insa da, cred ca e important sa fim proprii barbati – macar profesional.

    @ FireMan – Da, insa tie iti place sa te imprietensti cu „personalul”. Personalul meu este o alura de glamur ieftin cu bijuterii de smoala.

  6. Alex P    

    Inainte de toate, felul in care ai amestecat/alternat planul personal cu cel general m-a zapacit putin, deci unele lucruri e posibil sa le fi inteles gresit. Scuze pentru asta.

    Nu cred ca oamenii respectivi nu fac distinctia intre drept si gresit. Daca iau decizii, automat fac si separarea asta necesara actiunii. Problema e ca sistemele voastre etice nu coincid.

    Cand spui ca omul si-a pierdut orice forma de libertate, imi suna ca si cum incerci sa te absolvi de vina de a face compromisul de a lucra in mediul respectiv. La urma urmei, esti liber sa pleci in alta parte sau sa mori de foame (lucruri, ce-i drept, descurajate, dar care nu pot fi interzise oricat s-ar incerca). Eu, cel putin, vad libertatea ca pe o stare de spirit (care poate fi alterata). Si asa imi rezolv momentan si dilema daca exista libertate. Ea exista in masura in care exista oricare alt sentiment. Pot spune „ma simt liber”, dar nu „sunt liber”.

    Mi se pare intr-adevar trist cand se incearca aplicarea unui mecanism corporatist si intr-un mediu cultural. De exemplu, incercarea de a transforma facultati (nu tehnice) in fabrici, sau incercarea de coborare a matematicii (poate si a altor domenii teoretice de cercetare) de la un demers artistic/intelectual la unul pragmatic.

    In privinta homosexualitatii, pierderea de libertate este un efect previzibil al iesirii la lumina. Odata ce vrei sa te integrezi in societate e inevitabil sa-ti pierzi din autonomie. Insa discutia asta mai ampla am impresia ca s-a mai purtat.

    Cu ocazia asta am gasit si o urare de sarbatori pentru tine. Iti doresc sa reusesti sa-ti impaci aspiratiile cu viata pe care o duci!

  7. Smog    

    Alex P – Inteleg punctul de vedere insa un lucrcu e cert – ma indoiesc ca o sa-mi impac aspiratiile cu viata pe care o duc. Pentru ca, ca sa ajung sa fiu ce-mi doresc trebuie mai intai sa-mi schimb viata.

    Insa viata e una singura si nu vine cu eticheta. Trebuie taiata, recroita si etichetata. Cu putin noroc, paote devine intradevar ceva mai mult decat o alta carpa dintr-un sifonier social abandonat.

  8. Alex P    

    Pai ai doua variante. Fie iti schimbi viata pentru a se potrivi aspiratiilor, fie iti schimbi idealurile. Partea buna e ca, dupa cum suntem construiti, cele doua au o tendinta naturala de a se apropia.

  9. FireMan    

    @Smog

    Totul stă în posibilitatea noastră de a-l înțelege pe cel de lângă noi. Atâta vreme cât putem face exercițiul de ne pune în locul celui cu care interacționăm, fie că este vorba de muncă, sau de prietenie, etc, nu vom avea probleme în acceptarea lui într-o formă sau alta. Cu alte cuvinte, ca să putem avea pretenții de la cei din jurul nostru, ar trebui să ne putem scufunda în punctul lor de vedere și abia când reușim să înțelegem motivul acțiunilor lor, atunci se creează o conexiune care nu mai are nevoie de impunerea anumitor standarde sau restricții și care prilejuiește și o mulțumire personală (mult mai mare decât în cazul „cererii” și impunerii respectului) a celui care încearcă să vadă din celălalt punct de vedere.

    Totul este înțelegere. ai o problemă cu șeful tău? Încearcă să înțelegi punctul lui de vedere. Ai o problemă cu iubitul? Încearcă să vezi lucrurile prin ochii lui. Ai să fii uimit de câte lucruri, neînțelese până atunci, vei descoperi. Dacă cerem sau impunem respectul, nu vom face altceva decât să activăm sistemul de apărare al celuilalt, care funcționează pe aceleași principii de impunere a respectului. Și bineânțeles că cineva tot va ieși șifonat din toată povestea. E adevărat că orgoliul este acela care nu ne permite să ieșim prea mult din sfera „eu”-lui, însă treptat vom realiza că orgoliul nu face alceva decât să ne izoleze treptat de alte ființe, și din păcate, de multe ori ne izolează de ființe umane pe care spunem că le iubim sau care chiar merită a fi explorate ca și minele de aur.

    Succes acolo!

    P.S. Dacă aș fi șeful tău, cu siguranță că nu m-ai mai privi cu ochi buni, pentru că nu am confundat niciodată prietenia cu munca  :)

  10. Smog    

    Daca ai fi seful meu te-as da in judecata FireMan 😀

  11. Smog    

    @ Alex P – corect

  12. Alex P    

    @Fireman

    Nu zic ca nu este un efort nobil cel de a te pune in pielea altuia/ a privi prin ochi lui. Dar asta nu poate fi o solutie pentru orice problema pentru ca nu te poti pune niciodata cu totul in pielea altuia. Si nu este doar o problema de orgoliu inutil, caci daca am privi perfect prin ochii altuia am pierde perspectiva noastra. Sunt unele situatii cand existenta ta intra in conflict cu existenta altuia (din nou, da, stiu ca exista prea multe astfel de conflicte inchipuite).
    Egoul nu ar trebui demonizat. Deoarece intr-o anumita masura chiar suntem izolati de alte fiinte. Iar egoul are rolul de a ne proteja fiinta. Relatia dintre cele doua componente ale binelui, binele individual si binele social, trebuie permanent renegociata.

  13. FireMan    

    :)

    @Smog

    Un șef bun își ia întotdeauna măsurile de precauție pentru a nu putea fi dat în judecată de către orice puțică supărată pe viață. Și dacă nu cunoaște Codul Muncii mai bine decât orice alt angajat al său, atunci rușine să îi fie. :)

    @Alex P

    „Demonizez ego-ul” doar în aparență. Toate cele descrise mai sus au ca scop final o mai bună înțelegere a realității în care trăiesc, a oamenilor lângă care trăiesc și acest lucru duce la beneficii importante pentru mine. Smog este ca un fel de frățior mai mic și mai agitat pentru mine și tot ceea ce fac aici este să încerc să îl ajut încercând să îi ofer și altă perspectivă de a privi lucrurile. Dacă pentru mine funcționează sau au funcționat ideile de mai sus, înseamnă că și lui îi pot folosi.

    Pentru mine altruismul este, prin definiție, un fel de perversitate emoțională. Dar voi vorbi despre asta poate într-un alt articol.

  14. Smog    

    @FireMan – da. este psihologul de garda. :))

  15. sergiu    

    Smog
    Nu tare am inteles ce ai vrut sa ai spui lui Fireman cu:
    Da, insa tie iti place sa te imprietensti cu “personalul”. Personalul meu este o alura de glamur ieftin cu bijuterii de smoala
    Adica vrei ca sa fie toata lumea amici si prieteni?
    Nene, nu vad de ce sa ma imprietenesc cu toti angajati si nici macar cu cei din management nu vad de ce trebuie sa fie amic..
    Am respect ca oameni dar nu ai vreau in cercul meu de prieteni..
    AlexP(oker):-))
    Interesant mod de a vedea lucrurile
    Mi-am adus aminte de un banc:
    Se face un concurs intre un German,un Rus si un roman care minca o paine,fute o femeie si calca o camasa in 7 minute..
    Germanul,calca meticulos camasa si ciuguleste putina paine si ai expria timpul
    Rusul, fute gajica si manca painea
    Romanul pune femeia sa calce camasa,o fute si mainca painea
    La accordarea premiilor Germanul explica:
    La noi pe primul loc e munca,mincam putin si ne distram cind avem vreme
    Rusul zice:
    La noi distractia e pe primul loc,restul timpului mincam si daca ramine timp lucram
    Romanul:
    Daca nu il futi pe cel ce lucreaza nu poti minca o paine

  16. cristymaykei    

    EU am ajns sa urasc sa mi se spuna … sefu, sunt atati tampiti care tind si ar fute si pe mama si pe tata ca sa fie sef acolo macar peste un angajat, incat ma prinde dispretul pentru titulatura asta.

  17. Smog    

    Multi dintre sefii romani sunt niste frustrati traumatizati de viata. Mai ales femeiile.

    Iar daca ceilalti angajati nu ar fi prieteni si ar reusii sa aranjeze asa vestitele „rapoarte” incat sa existe o justificare fiscala ca sa nu se piarda zeci de locuri de munca, kaput sef.

    @ maykei – da – dispretul este cea mai inalta forma de parvenire

    @ sergiu – mai lasa-ma si cu germania ca nu e numai etica muncii. Este un fapt cunoscut ca succesul acestei tari consta in subdominarea economica a mulor altora. iar asta defapt se numeste „controlul pietelor emergente”. inteleg ca dpdv corporatist este raiul insa mai departe ciocul mic.

  18. itsfriday    

    intr-o anumita masura postul asta ma inspira … 😀

  19. Smog    

    @ maykei sefii degeaba se pricep la numere. sunt zero fara angajati, mai ales cei care fac adjustariile. si mai ales ca intr-o firma mereu apar prietenii. iar oamenii incep sa se acopere.

    @ sergiu nu e chiar asa sa fi „sef” cand armura ta de cavaler se numeste e-klass.

    @ itsfriday – ei bine, asta este ideea. nu caut raspunsuri. astea vin odata cu viata. ideea e ca din cacaturile mele descrise intr-un mod vag, sa inteleaga cineva incat sa evite anumite chestiuni. gen nu iti da foc – omul e inflamabil.

  20. sergiu    

    Smog
    E klassu e una din vreo 9 masini ce le am…masini personale….
    La job eram plimbat cu sofer si A8….
    Fara sefi angajati sint ca o turma de oi pierdute…

  21. Smog    

    Yet here you are talkin to le pauvre chores. Cause all the money in the world still didn’t bring you a dime of happiness.

    Assets are great but if used with no resepect towards them, they are only ass.

    Happy x-mas 2 u too.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *