Manierele, cum le cunoastem toti, si-au facut aparitia pe inceputul secolului XII in Franta, cand Eleanor de Aquitaine s-a saturat de badarania celor din jurul ei. Dupa cateva secole, un castelan italian si-a scris toate invatamintele cu privire la eticheta intr-o carte.
Pana la secolul XVIII, manierele au fost pentru aristocrati si cei din anumite paturi sociale, si asta i-a diferentiat pe acestia de “multime”. La mijlocul secolului XIX, toti isi puteau da seama exact de pozitia sociala a unui barbat sau a unei femeie dupa manierele lor sau dupa accent. In prima treime a secolului XX, manierele au continuat sa delimiteze scarile sociale care de cele mai multe ori pareau imposibil de diferentiat.
Ce rol are eticheta in viata gay?
Unui barbat nu ii este foarte usor sa fie manierat. Insa se stie ca barbatii homosexuali de multe ori imprumuta un comportament usor feminin. Astfel, barbatul gay (nu oricare) este mereu ingrijit, curat, parfumat, cu unghiile taiate (si uneori lacuite), buzele necrapate, parul aranjat… si la fel ii este si comportamentul.
Putem avea grija cum vorbim intr-un cerc de prieten, sa incercam sa nu fim penibili, sa stim cand sa vorbim, ce sa vorbim.
Ce rol are eticheta in viata gay, si in special cand vine vorba de sex? O gramada de roluti, cu toate ca nu chiar cele sugerate de Amy Vanderbilt. Din fericire, abordarea ei conservativa a fost data la o parte de Miss Manners, care era gay friendly. Manierele incep in locurile publice. Sa presupunem ca esti intr-un bar sau intr-un restaurant, iti vezi de treburile tale si te bucuri de muzica. Cineva se apropie si te invita la dans. Te uiti o data la el, nu-ti place ce vezi si ii replici “N-am de-a face cu trolii”? Sau, in schimb, ii raspunzi “Multumesc, dar mi-e mai bine singur”? Ambele raspunsuri sunt bune. Ceea ce conteaza este modul tau de a te comporta intr-o situatie neplacuta. Aici isi fac aparitia manierele.
Tot ce ai nevoie e un pic de empatie. Recunoaste ca el poate fi la fel de usor ranit ca tine. Un zambet, un “multumesc” si o minciuna alba gen “sunt cu un prieten, tocmai se intoarce de la baie” ar trebui sa fie ok. Un alt exemplu: te-ai dus acasa cu cineva pe care abia l-ai cunoscut, dar din pacate sexul nu a fost deosebit. De fapt, a fost oribil. Poate chimia dintre voi n-a fost asa puternica, sau poate ca ai interpretat tu gresit. Dar ti-ai dat drumul, si tot ce vrei sa faci e sa uiti aceasta experienta. In timp ce tu te imbraci, el iti da numarul lui de telefon si ti-l cere pe al tau, spunandu-ti “data viitoare vor iesi artificii!”. E dragut, nu?
De fapt, el e posibil sa fie la fel de dezamagit si suparat ca tine, dar tu stii cu siguranta ca nu veti avea niciodata o partida beton. Ce e de facut? II spui “Nu e cazul, nu va merge, esti jalnic la sex”? Sau faceti frumos schimb de numere si ii spui “nu totul tine e sex, daca insa vom realiza ca suntem buni la asta, poate vom merge sa si dansam sau sa vedem un film impreuna”.
A doua varianta e un semn ca esti in stare sa iti dai seama de adevar, insa ramai si deschis la posibilitati: posibilitatea unei prietenii frumoase, sau cel putin o companie placuta. Folosindu-te de maniere nu inseamna ca esti pompos, chiar daca intelesul cuvantului s-a schimbat in timp.
Faptul ca te folosesti de maniere spune despre tine ca esti calm, increzator, barbatos, matur si constient ca in viata, nu totul merge cum planuiesti si ca trebuie sa te comporti ca atare. Chinezii din antichitate aveau “gratie”, si spuneau ca asa se comporta un barbat superior altuia tot timpul, indiferent de unde e sau cu cine.
Manierele se refera de asemenea la igiena corporala, in special cand faci sex. Inseamna sa fii safe, si sa nu-ti fortezi partenerul sa faca ceva ce nu vrea sau de care nu e sigur
Frumoasa adresare și plina de înțelegere.
Insa am impresia ca ceva nu suna cum trebuie; articolul parca ar sublinia nevoia de maniere ale unui tip gay, nu al unei lesbiene sau chiar al unui heterosexual. Maniera de a face lucruri nu trebuie sa fie specifica unei categorii, asa cum nici eticheta nu e buna. Contează foarte mult și pătura societății care te acoperă…
As fi ales un titlu mai neutru. Am citit din curiozitate, dar eu unul nu ma simt “doamnă” și nici “domnișoară”, cu toată caterinca pe care o mai fac cu prietenii care ma știu gay – și asta nu înseamnă ca ma desconsider.
In același timp, poate sunt persoane care gândesc ca e bine sa spui verde în fata, lucrurilor pe nume, în loc sa voalezi o situație în ceva fără ieșire, o minciuna delicata și nevinovata. Nu suntem nici în Marea Britanie, unde sunt cluburi de ceai sau organizații care piperează pana și cel mai neesențial detaliu al vieții într-o adevărată drama de gestionat și nici nu facem parte din vreo casta.
Cine vrea sa fie om nu trebuie sa citească vreun codex ori sa copieze caracterul frumos al cuiva… altfel apare alt soi de discriminare și nu rezolvam problema, ci o amplificam. Deunăzi discutam cu cineva despre faptul ca noi ne complicam singuri viata ori la vie en rose nu e pentru cei prezenți în realitatea imediata.
Fain ca ai ridicat aceasta tema!