2002_the_hours_wallpaper_001

Frunzărind lista de filme de aici, am observat că nu s-a scris încă nimic despre acest film. Fiind 3 dimineaţa şi neavând multe motive de a rămâne treaz, am zis să o fac eu.

 

The Hours e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată. Şi probabil că l-am văzut de mult prea multe zeci de ori până în momentul de faţă. E o poveste extraordinară centrată asupra a trei femei, fiecare trăind în vremuri diferite, fiecare o întruchipare a celeilalte, într-un oarecare fel. Prima, Virginia Woolf (Nicole Kidman într-un rol de milioane), se chinuia cu demonii proprii prin 1923, prinsă între condeiul ce aşternea „Mrs. Dalloway” pe pagină şi viaţa personală. Laura Brown, în 1949, (Julianne Moore) trăieşte o viaţă monotonă, lipsită de pasiune şi motivaţie. Şi apoi, Clarissa Vaughan (Meryl Streep), in 2001, care plănuieşte o petrecere pentru un fost iubit de-al ei, poetul Richard (Ed Harris). Clarissa e o lesbiană, pe când Richard e homosexual, pe moarte din cauza complicaţiilor asociate cu SIDA.

 

Toate aceste poveşti se împletesc cu o naturaleţe pe care rar o mai găseşti prin filme ori cărţi. Cu atât mai mult când vine vorba de literatură, respectiv film considerat modern. Michael Cunningham e un autor extraordinar de bun, responsabil pentru cartea omonimă după care a fost făcut filmul. Acelaşi autor a scris şi „A home at the end of the world” – o carte transpusă în film, recenzia căruia o găsiţi aici.

 

Muzica (compusă de Philip Glass), cinematografia, scenariul – toate se îmbină atât de bine în filmul acesta încât, chiar şi acum, la 3 şi un sfert dimineaţa, duc o luptă crâncenă de a mă convinge că nu e cazul să-l văd chiar azi din nou. O luptă care, din fericire, o pierd.

Înainte totuşi, vă las cu un pasaj din film care pe mine m-a marcat şi m-a înverşunat şi mai mult în a depune eforturi înspre a deveni un scriitor:

 

Richard: I wanted to be a writer, that’s all. I wanted to write about it all. Everything that happens in a moment. The way the flowers looked when you carried them in your arms. This towel, how it smells, how it feels, this thread. All our feelings, yours and mine. The history of it, who we once were. Everything in the world. Everything all mixed up, like it’s all mixed up now. And I failed. I failed. No matter what you start with it ends up being so much less. Sheer fucking pride and stupidity.

 


Alte articole scrise de același autor (Roy Cohn):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Roy Cohn

So come, my friends, be not afraid - we are so lightly here. It is in love that we are made; in love we disappear.

Comments

  1. whiteemperor    

    Tocmai am vazut filmul sugerat de tine si m-a impresionat intr-un mod foarte placut. Meryl Streep e actrita mea preferata, mai ales in Iron Lady, iar aici face un rol minunat. Acest film este intr-adevar unul emotionant.

  2. RobertG    

    O sa ma uit. Sau, aduc popcorn. :)

  3. Adi    

    Robert, ai lasat comentariu la ora la care eu am terminat de vazut filmul 😛
    A fost superb, ma bucur ca l-am vazut. Rar mai gasesc cate un film care sa-mi placa.

  4. itsfriday    

    Unul dintre cele mai misto cadre vazute de mine in filme: dormitorul in care navaleste apa. Mi s-a parut o idee super. 😉

  5. Free Willy    

    „Dear Leonard…
    to look life in the face,
    always… to look life in the face…
    and to know it… for what it is…
    at last to know it…
    to love it… for what it is…
    and then…
    to put it away.

    Leonard…

    always the years between us
    always the years…
    always the love…

    always THE HOURS…”

    La filmul asta mi-am invitat bf-ul acasa cand l-am cunoscut (acum 4 ani) si din cand in cand il revedem cu aceeasi placere si emotie.

    Toate trei actritele sunt extraordinare.

  6. didi    

    itsfriday, tot cadrul ala e preferatul mamei mele din toate filmele …cred. Which reminds me… inca nu am citit Mrs Dalloway pentru ca mereu imi spunea ca sunt inca prea mica si nu am s-o inteleg. Ma intreb daca acum pot sa o citesc?

    Apropo, in carte, cand Clarissa merge de dimineata spre florarie, pe strada pe care trecea ea tocmai se filma o scena dintr-un film. Are impresia ca vede o actrita celebra intrand in rulota ei. Nu stie sigur daca fusese Meryl Streep sau Susan Sarandon, dar inclina sa creada ca era prima. Continua sa reflecteze la cat de ciudat si marcant e pentru un om obisnuit sa intalneasca un om celebru. Asta din cate imi amintesc, am citit cartea acum cativa ani, so…
    Vazusem deja filmul cand am citit cartea si mi s-a parut amuzant, avand in vedere ca in film Clarissa e jucata chiar de Meryl Streep. Ma gandeam la sarmanii oameni care ar fi vrut sa ecranizeze cartea cuvant cu cuvant.

    PS: am vazut acum cateva zile Angels in America a ţşpemia oara si ca de fiecare data am inteles alte si alte lucruri si ma gandeam ca fiecare fraza din filmul ala ar merita luata si …nu stiu, scrisa pe ziduri! habar n-am.

  7. Domyno    

    Filmul e pur simplu mirobolant! Excelent realizata tranzitia intre cele trei povesti.

  8. Smog    

    A fost ok, dar in viziunea mea toata „arta” asta a afectiunilor psihice este putin fortata. Imi este greu sa empatizez cu distrugerea, voita pana la urma, genrrata de aceste „tragedii”.

    Arta tinde cumva sa distruga ideea de calitate a vietii, cel putin cand este prezentata intr-un mod atat de SF.

    Chiar si arta are niste limite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *