shadow

The Falls este un film cu tematică gay din 2012, care prezintă relația dintre doi misionari mormoni din Statele Unite ale Americii, din momentul în care se întâlnesc, ca parteneri în activitatea de prozelitism, și până când se îndrăgostesc și sunt descoperiți împreună în pat, accidental, de către un reprezentat al Bisericii Sfinților de pe Urmă.

Filmul, produs de Jon Garcia, descrie clasica întâmplare în care doi bărbați ascunși în dulap, dar care lucrează și trăiesc împreună aproape tot timpul, ajung să fie atrași unul de celălalt și să dezvolte sentimente de afecțiune și iubire. Încadrat în lunga dezbatere cu privire la rolul homosexualității în biserica LDS, filmul reușește să prezinte situația persoanelor gay care sunt si mormone, cult cunoscut pentru conservatorismul și rigiditatea dogmatică, fără a pierde din relativa obiectivitate, în special prin faptul că cei doi protagoniști nu își pierd credința religioasă, având parte de o luptă interioară între propria homosexualitate și apartenența la o biserică care consideră homosexualitatea ca fiind inacceptabilă și bolnăvicioasă. Deși este un film low-budget, iar asta se vede deseori în modul cum sunt realizate unele cadre, filmul este extrem de interesant și emoționant.

 

The Falls: Testament of Love este continuarea primului film, realizat la un an după prima parte, prezintă continuarea relației dintre cei doi la cinci ani după întâmplările prezentate în primul film. Mai bine realizat, din punct de vedere a calității producției, filmul este și mai emoționant, deși cu anumite momente negre, prezentând poetic lupta lui RJ Smith, acum ieșit din Biserica LSD dar încă credincios și purtând în continuare lenjeria religioasă, pentru iubirea lui Chris, care, de dragul stabilității, a preferat să întrerupă relația cu RJ și să urmeze un „tratament de corecție” a homosexualității, ajungând să se căsătorească cu o fată și să aibă o viață extrem de prosperă, cu un job bine plătit la o companie aflată sub controlul mormonilor. Totuși, atracția sentimentală dintre cei doi nu vrea să dispară, iar povestea noastră duce la o revenire. Atracția lui Chris revine, iar sexualitatea își joacă din nou rolul, prezentând momente pasionante între cei doi protagoniști, adulteră și liberatoare.

Sfârșitul celui de-al doilea film dezamăgește din nou, lăsând un final deschis, dar cu speranțe. Poate o să avem și un alt treilea film… cine știe

Recomand! (4 stele din 5)


Alte articole scrise de același autor (MarioG):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

MarioG

Mario G este un tânăr entuziast, pasionat de tot ce ține de „social”. Pe DarkQ publică articole despre discriminare, normativitate, legislație și politici queer, precum și despre construcția socială a identității de gen și a orientărilor sexuale.

Comments

  1. max24    

    Interesant articolul, am vazut doar prima parte a filmului din 2012 si daca ar fi sa dau o nota de la 1 la 10 cred ca ar fi 8,5. Acum ca stiu ca exista si partea a doua a filmului sunt curios sa vad cum evolueaza. Fain articol, Respecte!

  2. grid    

    Nu știu cum se face, dar poveștile în care dragostea se împletește cu credința au un farmec aparte. Nu e vorba aici nici de a investi sexualitatea cu valențe spirituale, nici de a găsi temei pentru credință undeva în domeniul carnalității. Am face un imens deserviciu iubirii dacă am încerca să dezlegăm misterul acestui paralelism fecund. Însă nu se poate să nu observăm că există o febră a cunoașterii de care nici iubirea de Dumnezeu, nici iubirea pentru oameni nu e străină.

    Nu-i de mirare, în acest context, că religia mormonă (The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, LDS, respectiv Biserica lui Isus Hristos a sfinților din zilele din urmă), a cărei credință pare să fie centrată pe mitul masculinității mai mult decât orice altă confesiune creștină, reprezintă un material inepuizabil pentru scenarii care parcă vin gata turnate în ceea ce numim queer cinema, mai precis pentru filmele cu tematică gay.

    Titlul identic al celor două filme (primul din 2012, iar al doilea – cel cu subtitlu – din 2013) pare să fie legat de un joc al sensurilor, «Falls» însemnând atât «căderi» (în sens religios, ca păcat sau izgonire), cât și «cascade» (simbolul căderii de apă având trimitere directă la taina botezului și la virtuțile purificatoare ale apei care spălă toate păcatele).

    Un tânăr atlet mormon din statul american Idaho pleacă din orașul natal Idaho Falls, ID să-și îndeplinească atribuțiile de misionar mormon, spre nemulțumirea sa nu foarte departe de casă, în statul vecin Oregon, într-o localitate purtând tot nume de cascade, „Clackamas Falls”, OR.

    Nu putem decât bănui că râul Clackamas are cascade la fel de frumoase precum cele de pe râul Idaho dar, curios lucru, la o căutare după zip code-ul 97214 ne dăm seama că locația misiunii din statul OR pare să fie, în fapt, una fictivă. De ce ar fi important, scenaristic vorbind, ca tocmai o localitate imaginară să fie locul unde începe o tumultuoasă poveste de dragoste? Fără îndoială, nu putem ști cu certitudine, însă cert e că protagonistul favorit, cel care nu dă credința pe cutume și care pare mai cu picioarele pe pământ avea totuși nevoie de un loc familiar ființei sale pentru trezirea la realitate, un loc în care «căderile» lui să fie totodată și prilejuri de regăsire.

    N-o să fac acum o analiză pe film, deși în ambele producții sunt suficient de multe ocazii de a pune pe pauză, de a relua anumite momente și de a rămâne puțin pe gânduri. Recomand însă și eu, cu multă căldură, ambele filme tuturor celor interesați să găsească o cât de mică congruență sau reconciliere între religie și sexualitate.

    Vizavi de entuziasmul unora și dezamăgirea altora, o atenționare privitoare la existența prejudecăților poate că se impune: oriunde există prejudecăți într-un sens, acestea nu trebuie acoperite de prejudecăți în sens opus. Pentru cei care, eventual, ar spune că religia este o prostie, aceste filme sunt un îndemn la reflecția necesară asupra faptului că negarea dimensiunii religioase a omului face tot atât de mult rău cât și negarea iubirii.

    Dușmani, țineți aproape!
    😎

  3. FireMan    

    mi se pare destul de fad filmul, în afară de ideea împăcării cu lumea spirituală, de care amintea Grid. Pe pârâcioasa aia mică cu ochelari negri grosolani ce i-a prins în pat goi, aș bate-o totuși puțin cu niște puli de fier peste bot și i-aș turna niște smoală încinsă în cur. Pofticioasa draq!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *