No menu items!

Rolul subversiv al filmelor cu tematica gay

Acelasi autor

Mi-as fi dorit sa fiu hetero ?

Cred ca foarte multi adolescenti gay s-au gandit cel putin o data in viata ca si-ar fi dorit sa fie straight. S-au gandit ca poate...

Prea multa intoleranta in comunitate

Heterosexualii nu au nevoie de o comunitate. Nu exista pentru ca nu-si are rostul. Comunitatea LGBT exista pentru ca are un scop, pentru ca...
AdyAlexander
AdyAlexander
Sunt un tip gay caruia ii place muzica si literatura sf.

Cred ca foarte multe, daca nu majoritatea filmelor cu tematica gay si ma refer in special la cele care apar in prim plan in industria cinematografica, au mai curand un scop subversiv decat unul autentic artistic. Mai exact, cred ca in mod intentionat subiectele tratate, impreuna cu toate cliseele si stereotipurile aferente, doresc intr-un fel sa submineze imaginea comunitatii LGBT si in special a comunitatii gay. Probabil ca multi nu vor fi de acord cu mine dar as vrea sa va ganditi de doua ori inainte de a emite o opinie categorica.

In 2014 inca se trateaza in filme cu succes de box office subiectul SIDA, mai exact izbucnirea epidemiei in anii 80. Cu siguranta nu e prima oara cand acest eveniment devine subiect de film. “The normal heart” avandu-l ca protagonist pe Mark Ruffalo si Julia Roberts impacheteaza subiectul in aura si prestanta celor doi actori fara de care cu siguranta n-ar mai fi avut nici un impact. Barbati mor pe capete de teribila boala, se plange…dar se face si dragoste. Mai curand cred ca filmul are in subsidiar dorinta perversa a regizorului de a-l vedea pe Ruffalo in ipostaze intime cu un alt barbat. Iertati-ma daca eu unul nu am astfel de fantezii.

Filmele cu aceasta tema repeta pana la urma in mod obsesiv ideea ca homosexualii sunt cei vinovati pentru declansarea acestui flagel. Eu unul n-am vazut vreun film cu protagonisti heterosexuali in care sa se moara de SIDA.

O alta tema uzata si mai frecvent in filmele cu tematica gay este respingerea sociala a aceste orientari. De foarte multe ori aceasta respingere se manifesta violent sau chiar se termina tragic. Avem pana la urma, noi cei din comunitate, un interes real in a viziona astfel de drame in care barbati gay sunt batuti, mutilati sau chiar ucisi? Eu nu cred.

Sa ne amintim de “Brokeback Mountain”. Desigur, un mare succes box office, probabil ca exista foarte putine persoane cu acces la mass-media care sa nu fi auzit de acest film. Jack moare ucis chipurile intr-un accident cand schimba o roata. Asta nu-i impiedica insa pe scenaristi sa filmeze o scena in care Ennis sa-si imagineze cum Jack e ucis de fapt de o gloata homofoba.

Un alt film recent, “Behind the candelabra” trateaza iar subiectul HIV. Ba mai mult, se pune accent pe promiscuitate, droguri, alcool…Inca o ocazie pentru vreun scenarist de a vedea doi actori foarte cunoscuti in ipostaze gay. Hai sa zicem ca exista scuza ca subiectul inspirat din viata reala.

Poate ca cel mai violent film care a rulat destul de recent pe Cinemax este “Bent”, un film despre dragostea dintre doi detinuti ai unui lagar de concentrare nazist. Unul dintre ei neaga faptul ca este gay si i se atribuie o eticheta galbena, ca pentru evrei, in loc de cea roz atribuita homosexualilor. Cel de care se indragosteste cand ajunge in lagar, isi poarta insa cu demnitate eticheta roz. Chinuri, umilinte si in final moarte.

Pot enumera: “Philladelphia”, “Maurice”, “A single man”, “Angels in America” si lista poate continua cu destul de multe drame pline de maladie, violenta si homofobie.

Daca tot am trecut in revista aceste filme, n-as vrea sa trec prea usor peste unul din filmele vedeta recente – “Kill your darlings”. Ok, alti oameni care si-au facut pofta de a-l vedea pe Daniel Radcliffe facand sex cu un alt barbat. N-as crede insa ca lui Daniel nu i-a placut ipostaza, omul are o apetenta cronica pentru exhibitionism.

Am parcurs vreo 8 pagini pe IMDB de filme cu tematica gay. Sunt foarte multe titluri acolo care n-au avut noroc nici de mediatizare si nici de retransmitere pe televiziunile de profil. Cateva dintre ele par sa aiba o tenta mai umana, ba chiar am reusit sa descopar unul cu un happy ending. In toata afacerea asta, ceea ce mai salveaza situatia sunt probabil cele cateva seriale de gen care nu sunt atat de fioroase. Si n-as vrea sa uitam nici, spre exemplu, de serialul Urzeala tronurilor, presarat cu destule scene gay care sunt tratate foarte natural. Mici scene de amor gay se mai gasesc de altfel si intr-unul din volumele science fiction ale autorului George R.R. Martin si zau daca nu mi-as dori sa le vad ecranizate. Daca nu ma insel, orientarea gay este complet absenta in filmele science fiction.

Isi mai aminteste cineva o comedie gay care sa fi rulat pe televiziunile de profil sau pe posturile generaliste in afara de “The bird cage”? Si asta fiind saracul doar un remake dupa “La cage aux folles” din 1978, doar pentru ca Robin Williams e un mare actor de comedie. Ei bine, departe de a fi o tragedie, exploatand insa intr-o mica masura homofobia, a existat o comedie care recent a fost retransmisa de HBO – “Kinky boots” aparuta in 2005.

Insa iata-ne in 2015 cand regizorii pun pe tapet din nou criza SIDA din anii 80, violenta, homofobia, relatiile interzise sau esuate. Ma gandesc eu ca filmele prea cuminti, de dragoste sau chiar usor erotice si cu un final fericit nu servesc atat de mult obiectivului unora de a continua sa arunce diverse anateme urate asupra comunitatii LGBT.

Si ca sa nu discriminam, fiindca discrimineaza destul scenaristii si regizorii, pana la urma stie cineva vreun film de succes care sa aiba in prim plan doua lesbiene? Am vazut cu ceva vreme in urma “Cloudburst”. Fara violenta, fara moarte, fara sida…Multiple premii castigate la festivaluri de film de profil, cateva premii la festivale internationale mai putin cunoscute, nici un premiu de marca. Probabil ca multi nici nu au auzit de acest film. La urma urmei, lesbienele nu par sa fie atat de mult in centrul unei atentii negative.

Revenind insa la ce ma doare personal si poate ca nici altii nu sunt indiferenti, as vrea totusi sa vad un film gay cu actori consacrati, cu succes in box office si care sa nu implice nici sida, nici violenta, nici un exces de homofobie si prejudecati, nici stereotipurile de care nu mai scapam. Tare mi-e teama ca inca nu se poate.

Din punctul meu de vedere pot sa-l aduca si pe Chris Hemsworth (Thor), cu pletele lui balaie, sa se pupe si sa faca amor cu zece barbati intr-un film. Daca scenaristii vor trata iar aceleasi subiecte violente si dezastruoase, zau ca eu nu vad avantajul pe care astfel de filme le mai aduc comunitatii. Daca inca mai exista oameni care considera ca sida e un flagel cauzat de homosexuali, eu cred ca filmele cu aceasta tema au o foarte mare vina. Si e usor sa spunem ca cine traieste inca impregnat cu astfel de prejudecati si de fobii nu are discernamant si nu se informeaza. Ar fi poate si mai usor ca in prim planul industriei de film sa nu se mai afle in mod obsesiv astfel de teme.

In cazul in care vad eu doar tragic si pesimist, si mi-o fi scapat vreun film cu actori cunoscuti care sa fie un love-story cu final fericit, dati-mi de stire.

 P.S.

N-am mentionat serialele aici pentru ca multe dintre cele recente par sa incerce frivol si slab sa incline balanta. Insa sunt si ele pline de drama si homofobie. 

Legat de opiniile mele relativ la comentariile de pana acum. E adevarat, pot rezona cu ideea de “raise awareness” E posibil ca prezentarea acestor drame in mod excesiv sa fie legata de ideea de a trezi simpatia si a incerca sa umanizeze, sa creasca nivelul de compasiune, sa incerce sa-i determine pe ceilalti sa ne inteleaga si sa ne trateze din ce in ce mai bine. Ok dar am totusi doua amendamente:

1. Suntem totusi in 2015. Imbunatatirea imaginii comunitatii LGBT nu se poate face decat cu drame si tragedii? Nu se poate face si intr-un mod placut in filme de staif cu actori cunoscuti? Nu? Ba…nasol, ce sa zic. Sa curga dramele atunci….

2. Sa zicem ca n-avem alta sansa de a realiza “raise awareness” decat cu drame, dezastre si hiv. Pai de ce sa sensibilizam opinia publica cu un love story cu happy ending? O fi de porc sa te destinzi la un film, sa-ti mai iei gandurile de la viata reala si asa chinuita de aceste probleme. Da de ce sa nu ne buseasca plansul la toate filmele gay? Da de ce sa nu-i vedem mereu batuti, imbolnaviti, despartiti, omorati? Chiar asa. Cine-s io sa iau foamea omului de macabru si drama. 

 

45 COMMENTS

  1. Nu sunt de acord cu cele spuse de tine dintr-o lungă listă de motive. Pentru început, subversia, ca concept, implică schimbarea modului în care un sistem funcționează prin schimbarea caracteristicilor unui subsistem în mod ascuns, ceea ce nu se prea poate spune despre filmele LGBT, care recunosc scopul educativ și de influențare a opiniei publice.

    Rolul fimelor LGBT pentru publicul general este acela de conștientizare a discriminării, „umanizarea” celor care au HIV/SIDA (mulți dintre ei aparținând comunităților LGBT, conform statisticilor) și în general oferirea de elemente imagistice și socio-cognitive care să ducă la scăderea intoleranței și creșterea acceptării. Filmele LGBT joacă un rol fundamental în creșterea acceptării și dezvoltării unui curent de expresie deschis a sexualității.

    De asemenea, pentru comunitatea LGBT, filmele joacă un rol important în creșterea încrederii de sine a celor care urmează să iasă sau nu au ieșit din dulap, precum și de a rememora trecutul urât al comunității, formând un semntiment de coeziune internă.

  2. Nu cred că ai dreptate dintr-un motiv foarte simplu: filmele LGBT sunt toate produse cu aportul masiv, direct sau indirect al comunității LGBT (de la regizor la producători, actori, figuranți etc.) Dacă stau să mă gândesc bine, nici nu cred că există filme cu tematică LGBT produse de homofobi, asta în condițiile în care astfel de filme au întotdeauna o circulație mai restrânsă și încasări mai reduse decât filmele cu audiență generală (și/sau cu rating inferior).

    Sigur că, în măsura în care gay-ii înșiși sunt homofobi (cum de altfel s-ar putea interpreta, dat fiind că în orice grup închis există nemulțumiți, bârfitori și detractori) atunci ai dreptate. Însă atunci nu ar mai fi vorba de subversiune cu adevărat (ceea ce ar presupune existența unei intenții în acest sens), ci doar de un apetit pentru spectacol gratuit și dat în stambă.

    În ceea ce privește izbucnirea epidemiei de SIDA din anii ’80, a spune că nu are legătură cu homosexualii este un nonsens. Oricâte eforturi s-au făcut de-a lungul anilor (dintr-o prost înțeleasă aplecare spre corectitudinea politică), legătura dintre homosexualitate și SIDA nu a putut fi infirmată. Epidemia a început în chiar sânul comunității gay și au trecut ani buni până când au fost identificate cazuri și la heterosexuali. Autoritățile sanitare americane au fost întotdeauna foarte scrupuloase cu documentarea statistică a cazurilor și, dacă ar fi fost altfel, în mod sigur s-ar fi semnalat acest lucru. O bună bucată de vreme cazurile apărute au fost parcă trase la indigo și au fost toate, fără excepție, apărute la homosexuali.

    Faptul că au apărut (au fost identificate) mai târziu și cazuri de SIDA la heterosexuali nu are, după mine, nici o semnificație importantă din două motive: pe de o parte comportamentul sexual declarat de o persoană poate să nu fie cel real și e oricum greu de verificat (mai ales că tendința a fost întotdeauna de a ascunde homosexualitatea), iar pe de altă parte acestea nu au pus niciodată în umbră faptul că totuși debutul epidemiei a fost în sânul comunității gay (ca și larga majoritate a cazurilor depistate ulterior), acolo unde comportamentele sexuale riscante și excesele erau regula.

    Cu toate astea, una e să spui că “homosexualii sunt cei vinovati pentru declansarea acestui flagel” și alta e să recunoști că flagelul are o mare legătură cu homosexualitatea. La boli nu se caută vinovați, ci cauze, mecanisme de apariție și dezvoltare, tratamente, mijloace de prevenire. A nu recunoaște legătura dintre SIDA și homosexualitate este ipocrit, rău-voitor, inconștient și periculos. Nu sunt oameni sau comunități de blamat aici, ci anumite comportamente de risc, de care homosexualii (mai mult cei de ieri decât cei de azi, dar parcă din ce în ce mai mult și cei de azi) nu sunt străini.

    S-a mai discutat pe blog în trecut despre “homofobia internalizată la gay”. Mie mi se pare chiar normal ca un film cu tematică gay să nu facă abstracție de temerile, fricile, obsesiile (justificate sau nu) legate de faptul de a fi, sau mai ales de a te descoperi ca homosexual. Nu cred că un film LGBT care să prezinte o imagine idilică a homosexualității ar fi în cât de mică măsură credibil sau realist. Măcar un stereotip, două, tot trebuie să apară, pentru că ne lovim de ele și în viața reală.

    Probabil singurele filme LGBT fără elementele pe care le acuzi tu sunt cele din categoria pornografiei gay. Însă, e drept, în acelea subiectul HIV / SIDA e un tabu monumental – apare chiar la disclaimer.

    😎

    • @grid

      Ba exista filme artistice cu tematica gay cu happy end, fara atata dezastru. Insa cateva si fara actori consacrati ceea ce le ingroapa bine mersi.

  3. Sunt destule exemple de marca pe care nu le precizezi fiindca nu se incadreaza tiparului expus mai sus – Cabaret, La cage aux folles (sunt de fapt 3 filme in seria originala franceza; 4 cu tot cu remake-ul), Rocky Horror Picture Show, Weekend, Hedwig and the Angry Inch, Mambo Italiano, etc. Sa nu mai vorbim de seriale: Will and Grace (recent featured aici pe blog de Tudor, daca nu ma insel), Six Feet Under, Queer as Folk, etc.

    Faptul ca tu alegi sa privesti dintr-o perspectiva filmele respective eok, e dreptul tau. Dar mie personal nu mi-au inspirat decat… ei bine, inspiratie. Bent e una din capodoperele cinemaului si nu vad sub ce circumstante ar putea fi vazut ca un afront la adresa comunitatii LGBT.

    Si filmul fara actori cunoscuti nu e film? Ai impresia ca, desi doldora de actori cunoscuti, filmul Bent a fost vazut de multa lume? Pana si Brokeback Mountain a capatat atentie doar ca a ajuns la Oscaruri, nu pentru ca ar fi atras multa lume prin cast-ul dedicat (Nici nu prea a avut relevanta la nivel de venituri la box office).

    Faptul ca poti gasi un pattern in aceste filme e irelevant. Discuti despre un film in context social, istoric, politic, etc. Evident ca filmele dedicate unei comunitati minoritare vor avea ca teme centrale cele cu care se pot identifica cei din comunitate. E ca si cum ai condamna toate filmele centrate pe Holocaust ca au ca protagonisti doar evrei si nemti.

    Mai mult, cred ca lipsa happy end-ului din filmele astea nu e pura coincidenta. Dar nicidecum nu vad sa “submineze imaginea comunitatii LGBT si in special a comunitatii gay”, considerand ca majoritatea sunt scrise, regizate si/sau jucate de actori gay exact in scopul sensibilizarii maselor sau a educarii, cum zice si MarioG mai sus.

    • @Roy. Ba am precizat La cage aux folles si remake-ul. Oricum si tu ai precizat doar cateva.
      La seriale nu ma refer fiindca intr-adevar ele sunt mai putin aducatoare de boala, moarte si ura. Am uitat sa mentionez de ce nu ma refer la ele.

      Legat de filmul cu actori necunoscuti. Da, exista astfel de filme gay. Numeste-mi tu cateva. Probabil ca le-ai vazut doar fiindca le-ai cautat in mod special pe IMDB. Nema actori cunoscuti, nema difuzare, nema nema… In plus filmele cu actori cunoscuti trateaza subiecte dezastruoase, cele cu actori necunoscuti mai putin dezastruoase. De ce oare?

      Si atunci tocmai din cauza asta eu sunt de parere ca filmele macabre si legate interminabil de hiv si agresivitate si care nu se mai termina, si musai cu actori cunoscuti, tin musai sa faca in continuare ca aspectele urate sa nu fie uitate. E parerea mea. Consideri ca e o parere slaba? Ok.

  4. 0. What they said^
    1. Un punct de vedere intr-adevar original. Nu cred ca am mai citit ceva asemanator pe interneti.
    2. De ce subversivitatea exclude autenticitatea artistica? Unele din cele mai cunoscute curente artistice din istorie au fost subversive, contestatare fata de curentul general acceptat.
    3. Dupa cum zice si grid, faptul ca epidemia HIV a afectat in primul rand comunitatea gay este o realitate. Asta nu implica vreo vina, ca si cum ar fi fost un complot gay sa se imbolnaveasca si sa raspandeasca virusul.
    Referitor la inexistenta filmelor despre hetero cu SIDA, eu n-am vazut nici filme cu gay bolnavi de cancer. Inseamna ca heterosexualii sunt raspunzatori pentru cancer? Stiu, nu-i chiar acelasi lucru din cauza diferentei de contagiozitate… Totusi, ca ne place sau nu, aceasta epidemie a marcat viata multor homosexuali si inca face probleme, deci bagatul capului in nisip nu vad cum ar ajuta.
    4. Violenta motivata de homofobie este si a fost si ea o realitate. In SUA, tara celor liberi si curajosi, sodomia era inca ilegala acum 40 de ani. Episodul cu Ennis imaginandu-si moartea violenta a lui Jack, are sens in logica filmului, frica de violenta (motivata de incidentul din copilarie) fiind ceea ce a motivat alegerile lui Ennis de-a lungul relatiei.
    5. Philadelphia, Angels in America si Behind the Candelabra sunt din nou bazate partial pe intamplari reale.
    6. Daniel Radcliffe cred ca a fost motivat in alegerea unor roluri mai “riscante” de incercarea de a se distanta de eticheta de “Harry Potter”. Iar multi actori mari cred ca aleg sa joace in drame cu subiect gay pentru nominalizari la diferite premii, acest subiect fiind in voga.
    7. Cred ca un motiv asemanator e valabil si pentru scenaristi/regizori… Subiectul e la moda, apoi istoria gay in ultimul secol (si in celelalte de altfel) a fost una dramatica, nu prea comica.
    8. E mai putin riscant sa reprezinti o drama bazata pe cazuri reale decat sa faci o comedie gay. Poti sa aluneci mult mai usor in homofobie, stereotipuri facand o comedie (chiar daca nu asta e intentia).
    137. Are you still following, cause I’m not. Ma opresc. Iata un film nesubversiv:
    http://youtu.be/n2UNcDHa5ao

    • @AlexP
      2. Nu stiu exact de ce, asta simt eu. Exact ca si propaganda care nu mi se mai pare jurnalism autentic.
      3. N-am zis ca ar fi fost un complot gay dar cred ca a fost unul anti-gay
      5. Mda sunt de acord, salvarea lor….
      6. Ete na pe romaneste, cred ca lui Daniel i-a placut si cu asta basta. Spre deosebire de nea Hulk care sincer…
      8. Poate.

  5. Dragii mei. Hai sa fim seriosi ideea era alta.

    Filmele main stream cu actori consacrati sunt aproape in totalitate niste drame si dezastre. Homofobie, hiv, agresiuni, omoruri. Si…ghinion, sunt main stream, succes de box office tocmai fiindca au actori consacrati.

    Eu vad ca exista un refuz de a produce un film de dragoste cu tema gay. Nu vad un film de dragoste cu actori consacrati si happy ending. De ce? Cine are pana la urma interesul de a face in mod constant filme doar despre cum se moare de hiv? Umanizeaza? Lumea e plina de prosti care nu fac altceva decat, da din pacate, sa ne blameze in continuare pentru acest flagel. Fie ca va place sau nu.

    Exista doar filme porno cu happy ending? Ok incerc sa trec peste aceasta mica rautate si sa va spun ca exista cel putin cateva filme care nu tin sa readuca in prim plan drama si dezastrul. Insa lipsa unor actori cunoscuti le ingroapa pe IMDB. Vorba vine, in sensul ca nu au difuzare pe televiziunile de profil. Oricum nu cele de la noi sau europene. Se fac probabil difuzari pe la cine stie ce festivale de film gay mai mult sau mai putin obscure.

    Si sincer ca sa dau doar un exemplu si sa inchei povestea. NU cred ca exista un motiv real pentru care in 2014 s-ar relua tema izbucnirii epidemiei gay in anii 80. Refuz sa cred ca motivul a fost altul decat de a-l distribui pe Ruffalo in filmul ala. De ce? Fiindca nu e prima oara cand s-a facut un film cu acest subiect. Si nu, NU e prima oara cand s-au distribuit actori cunoscuti intr-un film cu acest subiect. Deci? Care-i scopul continuarii propagarii acestor drame? Eu nu vad unul.

    Dar e posibil sa existe o optica similara filmelor legate de holocaust. Raise awareness. Ok. Admit ca poate scopul e asta si doar sunt eu satul de drame si dezastre.

  6. Acu am inteles io , e bine si cu raise awareness… o fi si asta. Chiar n-or fi unii homosexuali homofobi? Mai sa fie, deci aia care spun ca si-ar dori sa nu fie gay si se duc la preot si se trateaza la psihoterapeut sa nu mai fie gay ce-or fi?

    Si chiar toti care fac filmele astea oribile au ca scop unic acest “raise awareness”? Aratand cum mor homosexualii de sida on and on and on and on si cum sunt batuti si cum curvasaresc etc, e …de bine nu? E de un raise awareness de numa numa. Ok…fie.

    Sa zicem Dar totusi avem doua aspecte peste care n-as trece:

    1. Totusi nici in 2015 nu ne-am plictisit de chestiile astea? Cat dracu sa mai raise awareness? Nu se poate face asta intr-un mod placut? Nu? Ba, nasol…

    2. In definitiv daca vreti, va place, vi se pare cool genul asta de filme, va place sa va buseasca plansul si sa va intristati si cu filme ca doar si viata e la fel de naspa, de ce ne-am distra cu un film, e de porc sa te destinzi la un film. Nu? Ma rog…

    Asa cum am mai zis. Parerea mea.

    In definitiv regizorii Game of thrones au reusit. Cat despre serialele amintite…lasati-ma si cu dramele alea, cu urlatul si iar cu homofobia…zau si cu alea si fara alea, ma lipsesc.

  7. Întâmplător, am văzut chiar astăzi un nou film LGBT, „Is It Just Me?” (2010) care e și drăguț și cu happy ending.

    Apropo, de ce se mai fac filme despre Holocaust sau gripa spaniolă? Au avut loc acum 70 de ani.

  8. Înțeleg că picătura care a umplut paharul a fost The Normal Heart. 🙂 O să se mai facă multe filme pe acest subiect, pentru că în Statele Unite cel puțin apariția AIDS a echivalat cu un dezastru epidemiologic și emoțional de proporții nemaiîntâlnite până atunci. Viețile a mii și mii de oameni au fost date peste cap, oamenii au fost forțați de împrejurări să se revolte, să lupte și, în final, să-și reexamineze viețile. În plus, extinderea epidemiei la nivel global, caracterul atipic al bolii și misterul care înconjoară încă SIDA fac ca subiectul să nu fie nici pe departe epuizat.

    Adevăratele tragedii umane vor continua să fie o sursă de inspirație artistică, spre deosebire de episoadele pur accidentale pentru existența umană, care nu implică o participare fizică și emoțională comună. De exemplu, evenimentele din 11 septembrie 2001, nu au catalizat producții artistice pe măsura dezastrului produs, pe când Holocaustul, care nu a fost un simplu accident pe scara istoriei și care a implicat din plin milioane de oameni, cu trup și suflet, produce și astăzi comemorări și rememorări artistice. Epidemia de la începutul anilor 1980 a însemnat un efort conjugat pe atât de multe planuri încât tind să cred că nu a existat un precedent pe măsură în istoria umanității, întrucât a presupus eforturi medicale, sociale, politice, drame personale, implicări religioase, susținere psihologică, toate în condițiile unei deteriorări atât de rapide și de spectaculoase a sănătății încât până și cancerul părea a fi o soartă mai blândă.

    Mi se pare interesant ce spune Larry Kramer, autorul piesei de teatru recent ecranizate, despre propria creație:

    “After the main productions, I found it increasingly difficult to sit through the play any more. It contains too many unhappy memories. (It also contains too much clumsy writing.) I wrote it to make people cry: AIDS is the saddest thing I’ll ever have to know. I also wrote it to be a love story, in honor of a man I loved who died. I wanted people to see on stage two men who loved each other. I wanted people to see them kiss. I wanted people to see that gay men in love and gay men suffering and gay men dying are just like everyone else.”

    http://www.timelinetheatre.com/normal_heart/TimeLine_NormalHeart_StudyGuide.pdf

    Faptul că ecranizarea a survenit atât de târziu nu cred că se datorează preferinței pentru un actor anume, ci litigiilor privind drepturile de ecranizare a piesei de teatru, care au durat mai mulți ani. Inițial, Barbra Streisand, o susținătoare de cursă lungă a comunității LGBT și prima persoană care a intuit potențialul ecranizării piesei lui Kramer, a deținut aceste drepturi încercând timp de 25 de ani, după propriile-i declarații să producă filmul, fără a reuși însă. Oricum, nu cred că ea l-ar fi distribuit pe Ruffalo, dar cine știe? 🙂

    😎

    • Normal ca picatura care a umplut paharul a fost filmul ala, fiindca s-au mai facut fix pe acelasi subiect, cel putin unul e tot de succes si s-a aflat in prime-view.

      Ba eu sper sa nu se mai faca deloc. Si da, cred ca au vrut musai sa-l distribuie pe Ruffalo in film. Asta e senzatia pe care mi-o provoaca toata povestea. In fine. Si-asa n-am rezistat sa ma uit la el cum ar trebui. Mai curand trageam cu coada ochiului neavand altceva ce rula pe tv. Inceputul l-am vazut mai bine intr-o seara si apoi sfarsitul in alta seara. Sincer nici nu mi-a mai venit sa plang, am simtit un fel de ura pentru regizor si scenarist.

      Poate ca nu stiu cine stie ce subtilitati are semnificatiei cuvantului subversiv, da sa fiu al naibii daca vreodata ma mai uit la asa ceva. Ei refuza sa lase o data subiectul din mana si sa ne prezinte altfel decat o comunitate batuta si bolnava, eu refuz sa ma uit la mizeriile lor. Pentru mine atat The normal heart cat si Brokeback Mountain sunt mizerii.

  9. @AdyAlexander

    Ai precizat UN ‘La Cage Aux Folles’ alaturi de remake, cand sunt de fapt 3 + remake (deci 4) si nicicare nu are de-a face cu subiectele care se pare ca te deranjeaza atat de tare. Asta vizavi de corectarea corectarii mele – si e important fiindca discutam de numere aici, care-s mai cumva si care-s altcumva. 🙂

    Evident ca n-am sa-ti enumar TOATE filmele cu tematica pe care le-am vazut. Partial fiindca nici nu cred ca mi le-as putea aminti pe toate (si nu o spun ca sa ma mandresc – nu consider ca e un subiect de mandrie sa belesti ochii la film, dupa film, dupa film fara sa fii platit pentru asta… dar iubesc procrastinarea). Ti-am dat cateva exemple care nu apartin categoriei in care ai pretentia ca intra toate filmele ‘mari’ LGBT.

    Coincidenta face ca doua din ele sa fie foarte populare si cunoscute ‘pe dincolo’. Rocky Horror are un cult following imens, pe cand Hedwig (un success si filmul in sine, regizat si jucat de John Cameron Mitchel – acelasi care a scris si Shortbus; un alt hit care e opusul catalogarii tale) a fost pus recent in scena pe Broadway cu rolul principal jucat de Michael C. Hall (Dexter, Six Feet Under) si Neil Patrick Harris (How I Met Your Mother) – dovedindu-se a fi un foarte mare succes.
    Faptul ca nu ajungem noi din Romania foarte des la Broadway sau nu avem o cultura pop in istoria noastra scurta nu inseamna ca ele nu sunt populare in restul lumii.

    Iar serialele sunt poate lucrurile care au cea mai mare vizibilitate. Will and Grace era difuzat in prime time. Si nu l-a vazut numa SUA, l-a vazut o lume intreaga. Six Feet Under la fel (ce-i drept, pe HBO initial, dar tin minte ca a fost difuzat si pe un post romanesc la un moment dat) – care are parte de morbiditatea sa, dar nu e centrata pe rolurile gay din seria castigatoare a 3 Golden Globes, 9 Primetime Emmy Awards si multe altele. Serie regizata de Alan Ball – scriitor, regizor si creator American Beauty (film artistic de calibru) si True Blood (alt HBO special foarte popular), unde iar avem personaje gay si gay-ish care nu se incadreaza stereotipiei tale.
    Sa le ocolesti doar ca sa-ti sustii un punct de vedere imi spune ca nu esti bun prieten cu bunul simt al argumentarii.

    O parere ori o idee nu-s imuabile. Se schimba mereu, fiindca noi ne schimbam mereu, influentati de altii, de circumstante, de trecut, prezent si perspectiva viitorului. Asa ca da, poti avea o parere slaba sau o idee proasta – nu ti le-as putea critica fiindca s-ar putea schimba la un moment dat. Or at least one’s left hoping.

    Ce pot critica insa e o credinta oarba in afirmatii care-si pierd fundatia cu fiecare argument adus impotriva lor. O mantra pe care inca nu o inteleg; de ce te-a putut agata in halu asta. Desi suspectez motivul: n-ai vazut foarte multe (cel putin nu destule) filme SI seriale pe teme LGBT. Si procrastinatori amatori fiind, sa discutam la nivelul adevaratilor critici de film, mi se pare pierdere de timp. Ceea ce-i bine! Fiindca aparent, pierderea de timp ne place. 😉

    • @Roy
      Am inteles, ideile mele sunt proaste, ale tale sunt cele bune, simtul meu de argumentare e naspa, credinta mi-e oarba samd.

      Am scris cat am putut de clar ca problema mea e cu filmele si in principal cu cele care ajung succese de box office tocmai prin aportul actorilor de marca ce joaca in ele. Si care in ultimii ani sunt doar drame si tragedii. Am scris degeaba ca tu vii si-mi spui de seriale peste seriale.

      Apoi daca tu crezi ca 5 sau 6 filme arhicunoscute care n-au urmat tiparul salveaza restul de zeci si zeci de drame si tragedii…ma rog. Fiecare cu parerea lui. Comediile alea sunt vechi, Rocky Horror show ala e si mai antic. Lasa dom’le stiu sunt pe IMDB zeci de filme cu tematica gay, nici unul cu happy end nou care sa fie cu actori cunoscuti, oricum aproape toate tot drame si tragedii.

      Si stii ce ma mai deranjeaza? Ca tot vorbisi de mantra. Ca pare sa fie un fel de blasfemie sa nu-mi placa serialele astea de care vorbeste toata lumea. Da dom’le six feet under in primul rand nu e un serial cu tematica exclusiv gay si e de un prost gust suficient cat sa nu ma dea pe spate. Am vazut suficiente episoade pana cand m-a scos din sarite. True Blood iar e un serial in care aspectul gay e secundar.

      Eu vreau altceva. Cat mai multe filme de succes cu actori cunoscuti si consacrati care sa nu fie drame si tragedii. E asa greu?

  10. Eu tot nu pot sa cred motivul cu aura de complot pentru care se fac si au succes cu predilectie filmele gay triste. Motivatia principala a actorilor/regizorilor cred ca este obtinerea de premii. Nu zic ca asta ar fi un lucru in regula, dar e un defect al intregii industrii cinematografice americane.
    http://www.filmsite.org/bestpics2.html

    Apoi, despre succesul la box office, ma intreb de ce ca tip/tipa straight, eventual si putin homofob m-as duce la cinema sa vad un film romantic (cu final fericit) doar cu gay? *<>, cum ar zice cei cu seria Adam and Eve. Am impresia ca nu renteaza, sau cel putin e un risc destul de mare pentru o industrie destul de adversa riscurilor.

    Sa faci o comedie are propriile riscuri. Poti foarte usor sa aluneci spre superficial, stereotipic, ofensator si ti-ar sari in cap tabara LGBT.

    Astea banuiesc eu ca ar fi unele din motive. Desigur, n-am de unde sa stiu ce-i in capul lor cand isi selecteaza in ce filme sa joace/ ce filme sa faca. E totusi un subiect interesant, caci nu mi-a dat prin cap pana acum sa privesc filmele cu tematica LGBT dintr-o perspectiva industriala. Pana acum luam fiecare film in parte si analizam daca mi-a placut sau nu. Totusi, perceptia mea este ca odata cu trecerea timpului, productiile LGBT s-au diversificat ca ton, perspective si nuante. Suficient? Nu, dar va fi vreodata suficient?

  11. @AdyAlexander
    Yep, te-ai prins, e raise awareness. Crezi ca merge cu o comedie si happy ending? Nu merge. Omul de rand trebuie speriat, ingrijorat, scuturat, emotionat, adus la lacrimi, depresat, revoltat ca sa se trezeasca si sa zica “hmmm, nu e bine cu intolerantii astia. Ce bine ca pe mine ma doare in cot si pe ei îi doare… altundeva”
    Eu toate filmele astea care te ingrijoreaza pe tine ca arunca o imagine negativă asupra comunitatii le vad ca un serviciu adus comunitatii. Sigur ca filmulete usoare, pline de soare si fericire ar aduce o imagine idilica dar este ea reala? Intreaba persoanele care publica pe acest forum cati parteneri de sex au avut in viata lor si o sa te edifici imediat. Statistic, cei care nu mai reusesc sa tina socoteala sunt mai multi gay decat hetero.
    Si poate ar fi bine sa ai si o imagine a prezentului din alte comunitati: sexul neprotejat la Berlin a devenit o adevarata manie si clinicile nu mai prididesc cu identificarea de noi cazuri in conditiile in care oamenii sunt informati despre riscuri si acum se stiu mult mai multe lucruri decat in trecut. Inconstienta? Categoric! Insa a fi drogat, alcoolic, expus in public, sado-maso nu mai ofera suficienta adrenalina. Expunerea constienta la noi riscuri e cea care ofera senzatii noi. Tocmai de aceea, un film gen “A Normal Heart” il vad ca o aparitie salutara in peisaj. S-a facut o mica cercetare statistica la Romeo privind preferintele safe/unsafe in profile. Nu s-a dat publicitatii. De ce crezi?

    • Rolul filmelor NU trebuie sa fie exclusiv “raise awareness”. Rolul filmelor gay NU trebuie in mod exclusiv sa sperie sa te faca sa plangi si sa ii faca pe altii sa continue sa creada fix ce nu trebuie. Atat timp cat restul cinematografiei face si raise awareness cu privire la diverse teme sociale, DAR SI fictiune menita sa destinda, oare de ce filmele gay ale ultimelor decenii REFUZA sa faca si o fictiune menita sa destinda?

      Daca vrea cineva sa faca atat de mult raise awareness sa faca documentare. Nu sa faca un film in care obsedatii si fantezistii comunitatii sa-l vada in sfarsit pe Ruffalo in pat cu un alt barbat. Eu asta o numesc un fel de perversiune si o incadrez fix in categoria “gay for pay” pentru un scop nobil de care eu unul m-am cam saturat.

      Vreau un film sf cu gay in care nu se moare de nimic si nu e nimeni discriminat. Eu cred ca se poate. Vreau un film romantic gay ori cu happy end ori cu half happy end or o drama care sa n-aiba insa legatura nici cu sida nici sa-mi bata capul neincetat cu homofobia. De ce NU?

      Cinematografia gay nu trebuie sa fie doar o sperietoare sau o propaganda. Cinematografia in general trebuie sa serveasca si relaxarii si stimularii imaginatiei individului. Eu v-am mai spus. Va place sa bociti si sa va infuriati la filme desi e suficient cata drama exista in viata reala? Suit yourselves. Mie nu imi place, nu ma coafeaza, imi creeaza discomfort, nervi si un deserviciu. Si am auzit destule comentarii rautacioase in urma acestui mare film cat sa-mi ajunga un an. Credeti voi ca heterosexualii vad astfel de filme cap coada si brusc le creste simpatia. Majoritatea simt inca o scarba doar auzind care e subiectul filmului. Fiindca prea putini sunt educati si cei care-s educati n-au nevoie de un film ca sa aiba compasiune si toleranta. Si stiti bine lucrurile astea.

      • P.S. Si vreau toate genurile alea de filme CU actori cunoscuti ca altfel raman naibii ingropate in festivaluri obscure de filme lgbt. Aia e problema. Ca asa vorba aia, ici colo din 100 de filme am gasit eu pe IMDB din descrieri vreo 5 cu happy end. Si cine joaca in ele? Niste unii de n-am auzit de ei vreodata. Rezultatul? Nu da nimeni doi bani, HBO nu le redifuzeaza, lumea nu prea afla de ele, case closed.

  12. Eu nu pot să văd la faza asta, decât partea amuzantă.
    – La Alexander în loc de tenacitatea cu care își apără poziția contrându-se cu toți, eu nu pot vede acum, decât … contra asta a lui și mă gândesc ce bine mi-ar prinde un iubit contros, care la fel de înverșunat, să-mi stimuleze ciucurelul uzat de ani cu contre bine date.
    – La ceilalți mă amuză seriozitatea cu care abordează subiectul și măi să fie, este un efort inutil, Alexander tot pe poziție rămâne cu contrele lui. Și iar mă duce gândul la ciucurel zbenguit de contre.
    Dar tot a reușit ceva mișto Alexander, a scos din hibernare Barosanii de pe DarkQ, nu toți, dar tot e bine.

    Concluzia mea?
    – Alexander să traiască că a reușit să-mi stimuleze imaginația, ca să-mi excite ciucurelul cu contrele lui.

    • Eu l-am aprobat. Dupa ce m-a insultat si i-am ras un comentariu anterior, acum se amuza. Daca el se amuza, ma amuz si eu. Dar cel putin cristy nu incearca sa ma faca sa par inferior.

  13. Hey! Trecand peste ciucurelul lui Cristi, am vazut zilele trecute un film australian dragut, numit “The Sum of Us”. E o dramedie romantica (nu se poate gay fara drama, dar de data asta e fara hiv si partea dramatica nu e o consecinta directa a homosexalitatii). M-am gandit ca poate te-ar interesa. Also, e cu Russell Crowe. Ce-i drept, inainte de a deveni Gladiatorul. Si doua bonusuri: filmul e facut dupa o piesa de teatru si shorts australieni 🙂
    http://www.kookynet.net/media/k7645-9451-9595p3038-5803-9562_q.jpg
    In final, multumiri lui pederanger, fara al carui blog probabil nu as fi descoperit filmul.

  14. @AdyAlexander
    Chiar nu are rost să te superi!
    Tu pui problema „filmelor”!
    Nu e vorba de filme, ci de „Industrie Cinematografică”. Și ca orice industrie, trebuie să aducă profit. Nu are importanță cum și de ce, aceasta e regula capitalismului. Comuniștii făceau filme cu tematică propagandistică, dar urmăreau altceva decât profitul financiar. Iar aceste filme aveau foarte mulți spectatori, pentru că erau aduși încolonați.
    Revenind la „industrie”…
    „Industria Tutunului” aduce numai moarte, dar e profitabilă, nu a putut fi interzisă. De asemenea „Industria de Armament”!
    În „Industrie Cinematografică”, tematica nu contează. Faptul că mai apar și filme cu tematică gay nu ține de vreo planificare a vreunui procent, sau scop subversiv. Un astfel de film ajunge pe ecran numai dacă producătorul e convins că-și scoate banii și va avea și profit.
    Folosirea vedetelor în astfel de filme ține tot de un calcul simplu: dacă folosesc o vedetă într-un film cu tematica gay, câți hetero vor veni să-l vadă? Dacă folosesc aceeași vedetă într-un film cu o altă tematică, nu cumva vor veni mai mulți, inclusive gay?
    Observația ta că spectatorii vin la film pentru a-și vedea vedetele preferate e adevărată, dar nu e foarte corectă. Vin dacă și personajele interpretate sunt pe măsura vedetelor, și scenariul, și regia… Cu alte cuvinte, filmul crează vedeta, nu vedeta filmul!
    Filmele care spui că nu-ți plac nu fac altceva decât să prezinte realitatea. De această realitate sunt interesați spectatorii, de aceea vin, iar filmele bune sunt bune pentru că sunt convingătoare prin modul de realizare.
    Dacă subiectele sunt reluate sau au același stil de abordare și nu te mai interesează, nu te mai duci la astfel de filme. Sunt făcute pentru alții. E ca și cum un adolescent ar cere desființarea desenelor animate pentru copii!
    Eu, personal, nu consider, și nu am considerat niciodată că aceste filme ar aduce atingere comunității. Dimpotrivă! În fond, să arăți la ce atrocități au fost supuse persoanele cu altă orientare sexual este o acuză, deși nu explicit, la adresa celor care au folosit astfel de practici. Chiar și dacă fenomenul ar fi dispărut, tot mai sunt utile astfel de filme, ca să nu reapară. Cum e cazul nazismului!
    E adevărat că ai menționat că e „părerea ta”, dar se pare că ai făcut-o de prea multe ori, încât anumiți useri vor fi rămas probabil cu impresia că vrei să le-o impui.
    Părerea mea!

    • Aici poti s-o mai spui o data ca nu-i vorba de filme ci de industria din spatele lor si profitul lu’ peste prajit.

      Ok acum daca eu tot repet “parerea mea” si unii cred prin repetitia asta ca vor sa le-o impun…ce sa zic…e cam ridicol. Treaba lor, nu incerc sa impun nimic.

      Apropo de raise awareness. Cica scopul acestor filme ar fi, vezi doamne, senzibilizarea, informarea, umanizarea sentimentelor heterosexualilor fata de gay. Am facut un mic sondaj de opinie cu vreo zece persoane, fete si baieti heterosexuali, in age-range-ul 22-34 cu aproximatie si i-am intrebat doua lucruri principale avand in vedere ca filmul a fost difuzat la HBO, daca ei au auzit de filmul The normal heart, unul singur auzise dar nu l-a vazut, restul nu doar ca n-au auzit dar desi majoritatea au o atitudine foarte toleranta sau chiar au prieteni gay, nu au de gand vreodata sa priveasca un film cu tematica gay. Vreo doi parca au urmarit ceea ce credeau ei ca e o comedie gay cand de fapt era vorba de filmul I pronounce you Chuck and Larry, iar al doilea a spus ca parca s-ar uita la o comedie gay.

      Sunt extrem de convins ca cel putin la noi povestea asta cu raise awareness e inutila. Un om heterosexual are foarte rar interesul de a se uita la un film cu gay/lesbiene etc. Acceptarea, toleranta, compasiunea vin din educatia primita acasa si din intelectul poate nativ al persoanei nici intr-un caz urmarind homosexuali murind de sida intr-un film.

      Poate in tari ca Netherlands, Anglia, USA (nu peste tot) cultura cinematografica ii face pe unii sa urmareasca astfel de filme strict pentru subiect. Si tot apropo de sondajul meu, mai curand unul sau doi auzisera de Brokeback Mountain, iar o alta persoana mi-a spus ca s-ar uita la un film indiferent ca e sau nu cu gay daca e un film de calitate. Intrebata daca a vazut vreun film gay in trecut, fiind clar ca filme de calitate au fost facute pana acum, raspunsul a fost tot NU.

      Eu zic sa nu ne imbatam prea tare cu apa rece amestecata cu raise awareness ca de fapt tot comunitatea LGBT se uita la filmele astea si TOCMAI de-asta ma deranjeaza ca in ultima decada si mai bine nu reusim sa trecem peste oroare si tragedie. E chiar trist.

      Si ca sa vedeti cat de trist, una din fete mi-a zis ca a auzit de un film gay – Suicide room. Nu prea am priceput cat de gay e tematica filmului insa citind synopsis-ul mi-am dat seama ca trebuie sa-l evit si pe asta.

  15. “Revenind insa la ce ma doare personal si poate ca nici altii nu sunt indiferenti, as vrea totusi sa vad un film gay cu actori consacrati, cu succes in box office si care sa nu implice nici sida, nici violenta, nici un exces de homofobie si prejudecati, nici stereotipurile de care nu mai scapam”. – Exista cateva filme dar populare in interiorul comunitatii – fara actori neaparat consacrati. Pentru publicul larg, imi aduc aminte de serialul “The New Normal”, serial care a dovedit ca prea multa veselie strica. Trata subiectul unei familii (gay) fericite. A rezistat un sezon (ca tot vorbeai de happy endings).

    Inteleg ingrijorarea ta, cateodata si mie mi se pare ca se exagereaza in filmele cu buget mare in asa fel incat desi vizionezi un film cu tematica gay, nu te regasesti in personaje. Poate ca Hollywood-ul isi poate crea profitul numai pe baza dramelor cand vine vorba de gay. Intrebarea pe care (si) eu mi-o pun: ce invata publicul larg din aceste filme dramatice? Stereotipuri legate de promiscuitate si boli, sau empatie fata de comunitate?

    • @Adi n-am auzit de acel serial, insa serialul O familie moderna chiar a avut succes, si aia nu traiau nici un fel de drama, e o comedie cu mai multe familii printre care si una gay. Cum la fel de succes a fost si Six feet under, si nu poti spune ca aia e o mare drama, sa fim seriosi.

      “ce invata publicul larg din aceste filme dramatice? Stereotipuri legate de promiscuitate si boli, sau empatie fata de comunitate?”

      Exact. Ai spus-o mult mai scurt si la obiect decat mine. Asta e una din intrebarile majore legate de productiile de genul asta.

  16. @AdyAlexander
    Vezi tu, una e să spui că te-ai săturat de astfel de filme și că ar fi cazul să se depășească modul acesta de tratare a subiectelor cu inspirație gay, și alta e să spui că e vorba de o acțiune subversivă, se subînțelege, conștientă!
    După cum vezi, nu ai susținători. Cred că era mai corect ca titlul să fie „Rolul filmelor cu tematică gay”, nu să dai déjà un verdict că sunt subversive. Adică au un scop invers celui declarat.
    Sunt unele raționamente ale tale care trebuie duse mai departe.
    De exemplu: „ Cica scopul acestor filme ar fi, vezi doamne, senzibilizarea, informarea, umanizarea sentimentelor heterosexualilor fata de gay”.
    Oricum, un sondaj, fie el și „mic”, nu se poate limita la 10 persoane! Și fără acestea poți să-ți dai seama cam câți au văzut un film sau altul, și cât de mult i-a influențat!
    Gândește-te câtă chimie sau fizică ni se predă în școală, și cu câtă rămînem în cap. Adică într-o majoritate covârșitoare, mai cu nimic!
    Cu toate acestea, unii dintre noi ajung profesori în acest domeniu, cercetători sau genii!
    Scopurile pe care le-ai enumarat sunt corecte și reale, dar nu se adresează publicului larg, ci în primul rând sponsorilor. Astfel își justifică participarea la finanțarea unui film, în loc să dea banii direct Fiscului.
    E suficient dacă filmele respective vor sensibiliza oamenii destupați la minte din diverse domenii, respectiv educație, cultură, politică, funcții de conducere s.a.m.d.
    „Sensibilizarea” se mai face și prin lege. Dacă oamenii care aplică legea nu sunt sensibili, nu vor aplica legea corespunzător.
    Să-i sensibilizeze un astfel de film nu înseamnă să reproducă replici sau să descrie ulterior scene ample, ci să-și schimbe atitudinea.
    Sau: „Acceptarea, toleranta, compasiunea vin din educatia primita acasa…” Păi, cei de acasă de unde să aibă acea educație?!
    Sau spuneai că filmele cu sinucideri nu folosesc nimănui. Ție, poate nu! Chiar și pe acest blog, care cum apărea povestea cum a încercat cândva să se sinucidă. Până când cineva le-a spus ceva de genul: și ce pula mea, vă țin eu?! N-aveți decât! Blogul ăsta are cu totul alt scop decât să publice lamentările voastre! Rezultatul a fost că traficul a scăzut drastic. Nu știu dacă în felul acesta blocul și-a atins scopul, oricare ar fi fost el, dar povestirile respective își aveau rostul lor, mai ales pentru cei care doar citeau. Toți care povesteau arătau, fără excepție, că regretă chiar și gândul pe care l-au avut. Cititorii, dacă ar vedea doar un exemplu, ar spune că, de, e o excepție! Văzând zeci de exemple, încep să înțeleagă că, într-adevăr, siniciderea nu e o soluție și că nu rezolvă nimic.
    Sigur, se poate și invers, arătând că a fi gay nu e nicio problem, e chiar foarte bine și frumos. Dar crezi că aceste film ar fi credibile? Se întâmplă așa în realitate?
    Sau: „Un om heterosexual are foarte rar interesul de a se uita la un film cu gay…”
    Crezi că dacă subiectele ar fi altfel tratate, s-ar uita?
    Pentru că asta voiam să te întrem: Cum crezi că ar trebui să arate un film care să fie în folosul comunității și să prezinte interes pentru toată lumea?
    Evident, m-ar interesa cum și de ce vedete cunoscute ar juca în aceste filme și de ce heterosexualii ar veni să le vadă.
    Într-un studiu european se afirmă că 84% dintre români refuză să bea apă dintr-un pahar folosit de un homosexual.
    Cum crezi că poate fi micșorat acest procent? Iată un subiect cu greutate!
    Trebuie să mai spun că nu doar prin filme? Evident că nu, dar și prin filme!

    Cristymaychei a dat-o pe glumă. Nu prea i-am înțeles metafora. Din câte știu eu, „ciucurelul” e ceva moale care atârnă de se joacă mâțele cu el!

    • @AV.DV.

      Inteleg ca scopul filmelor cu tematica gay ce trateaza subiecte dramatice e acest “raise awareness”, sensibilizarea heterosexualilor etc. Daca mult prea multi dintre heterosexuali considera subiectul sida intr-un film cu gay imposibil de digerat, as spune ca aceste filme nu isi ating scopul.

      Da, sunt convins ca daca subiectele ar fi tratate altfel s-ar uita. Spre exemplu n-am prea auzit sa se scandalizeze multi in ce priveste scenele homosexuale din Game of Thrones. Serialul O familie moderna a avut si el un succes foarte bun ca de altfel si Six feet under. Cum cred ca ar trebui sa arate ca sa prezinte interes? Aproximativ in stilul filmului Kinky Boots. Ai auzit de el? Eu ti-l recomand.

      Sunteti extaziati se pare de filmul asta cu Ruffalo. Imi pare rau sa v-o spun, cei mai multi heterosexuali intrebati de un film de succes gay vor raspunde Brokeback Mountain. Desi filmul ala are o scena in care un gay e omorat prin impuscare fiindca e gay, aceea ramane doar o fictiune in fictiune, daca stii filmul intelegi la ce ma refer. Overall filmul a fost mult mai putin tragic. Apoi ai fi surprins sa vezi cum unii considera ca fiind o comedie cu gay filmul I pronounce you Chuck and Larry, cand e clar ca cele doua personaje din film nu sunt deloc gay, DAR acel film are clar un scop pro-gay, e suficient sa-l urmaresti si sa fii atent la dialog pe ici pe colo sa intelegi ca asa sta treaba, si mai mult, se achita cu brio de acel scop.

      Apoi imi spui ca n-am sustinere dar in acelasi timp imi blamezi cumva si mini-sondajul. Pai numara si tu aici – am 4 persoane total impotriva si 2 sunt mai curand nehotarate cu privire la unele aspecte, si au fost amabile sa dezbata cu mai putina adversivitate subiectul. N-am afirmat eu ca 10 persoane ale mele ar fi relevante statistic vorbind, dar nici 4 sau 6. Am facut statistica in facultate stiu bine ce e un esantion reprezentativ.

      Acum legat de rolul subversiv al filmelor cu tematica gay. Titlul unui articol trebuie sa atraga si sa contina ideea de baza exprimata in articol. Scrii un titlu chiar sub forma unei afirmatii ce poate fi luata drept “a decreta”, si apoi explici clar faptul ca e o opinie personala in cuprinsul articolului. Ceea ce am si facut. Am scris undeva ca 100% filmele cu tematica gay sunt subversive? Am spus ca eu cred ca multe dintre ele in special cele de succes cu actori cunoscuti tin musai sa propage niste aspecte urate ale comunitatii gay, sa stereotipizeze si astfel mie imi par subversive si ca nu aduc nici un serviciu de imagine. Vrei sa intelegi ca dezbatem idei bine, vrei sa crezi ca eu decretez lucruri, treaba ta.

      Multumesc insa pentru comentariu, in ciuda “contrelor” mele nu doar ca-ti respect opinia, dar e clar una valabila, n-am zis niciodata ca n-ar exista posibilitatea sa exagerez, dar asa cum am spus ramane intrebarea perfect valabila “de ce nu putem depasi macar partial dramele, tragediile, sida, bataile etc?” Indiferent de ce cred eu ca-s subversive ca nu-s subversive ca o fi c-o plesni, intrebarea aia e perfect valabila, iti zic eu.

      Adica tu chiar nu-ti doresti sa vezi decat gay bolnavi si batuti? Sincer acum!

  17. @AdyAlexander
    Nu trebuie să rămâi cu impresia că eu vreau neapărat să te contrazic.
    Nu-mi plac, însă, extremele, și dacă am posibilitatea să spun cuiva că nu e bine să le folosească, o fac. Nu este exclus ca unora să li se pară că și eu folsesc extremele. Înseamnă că, deși am avut grijă, nu m-am exprimat destul de clar.
    Tu spui că na-i spus că 100% dintre filmele cu tematica gay sunt subversive. Păi ce am spus eu că ai spus tu așa ceva?!
    Deci nu despre asta e vorba.
    Eu te înțeleg, numai că am vrut să-ți spun că nu este nicio diferență între filmele pomenite de tine și celelalte filme. Au același stil. Spre dezastru, catastrofe, crime, psihopați.
    Din păcate, eu nu am văzut filmele pomenite de tine, dar te asigur că nu există film care să prezinte „niște aspecte urâte ale comunității gay” cu scop defăimător. Asta dintr-un singur motiv. Legea nu le permite, filmul ar fi interzis. Acum depinde ce înțelegem prin „aspecte urâte”! Sunt și aspecte negative, dar nu sunt prezentate cu acest scop.
    Mi se pare important s-o iau de la început.
    Articolul tău nu a fost scris pentru a fi publicat într-o revistă, care poate că rămâne nedeschisă, ci pe un blog, și anume acesta. Scopul tău ar fi să vezi dacă și alții au aceeași părere, pentru că știi că urmează comentariile. Nu e necesar să spui în interior că-s părerile tale personale, pentru că se înțelege. Dacă încă din titlu îți spui părerea, există riscul fie să-ți răspundă doar cei care au altă părere decât tine, fie numai ceilalți, care au un anumit interes să-ți cânte în strună.
    Greșeala, s-ar putea să pară un cuvânt extrem, este că ai propus o discuție despre filmele cu tematică gay în vrac. Nu se poate face așa ceva fără să cazi în multe capcane.
    Și pe marginea unui singur film se poate discuta extrem de mult și cu eficiență.
    Din cele pomenite, nu am văzut decât „Brokeback Mountain” Concluzia ta că heterosexualii îl consideră cel mai bun film cu tematică gay, cred că e corectă. Dar asta pentru că l-au văzut totuși, mulți din întâmplare, și au văzut puține astfel de filme. În niciun caz nu-l consideră bun pentru că un gay este împușcat pentru că e gay. Rolul „educativ” este tocmai acela că, prin felul în care este realizat filmul, spectatorul va condamna gestul nejustificat și inutil al criminalului.
    Filmul nu se ocupă de crimă, abia în final se spune că s-a produs.
    Realitatea e cea mai bună ficțiune. Și invers!
    Nu este un film despre care să spui doar că e bun sau nu. Trebuie să vii și cu argumente.
    Ca film, în general, e bine realizat, profesional. Dar, din punctual meu de vedere, aș fi vrut să trateze subiectul pe înțelesul heterosexualilor. Să priceapă că cei doi bărbați se iubeau în adevăratul sens al cuvântului, dar că, în circumstanțele vremii, nu-și puteasu permite recunoașterea sentimentelor și nu aveau decât să se supună rigorilor unanim acceptate, dar de fapt impuse.
    Mai era un film, „Recviem pentru Bobby”. Nu sunt sigur că „Recviem”…
    Dar cred că e cazul să mă culc!

    • Personajul principal inteleg ca se sinucide aruncandu-se de pe un pod. Nu, multumesc, nu vreau sa vad asa ceva.

  18. @AdyAlexander, nici nu știi ce pierzi dacă nu te uiți la Prayers for Bobby. Filmul e centrat pe suferința mamei, nu pe cea a copilului gay.

  19. Mulțumesc lui Alex.P, aveam un lapsus la ora aceea!
    Din topicul respectiv se vede cât de mult a fost apreciat filmul „Prayers for Bobby”. Dar, într-adevăr, nu e pentru AdyAlexander. Lui nu i-ar folosi la nimic, dacă așa vede el lucrurile. Filmul, însă, este din categoria celor care scoate oamenii în stradă, întoarce lumea pe dos, se schimbă legi în guverne rigide. Asta pentru că se adresează tuturor! Se adresează oamenilor. Homosexualii văd în el o speranță. Speranța că vor fi cândva înțeleși, sau măcar că nu vor mai fi judecați și respinși. Numai după aceea vom putea vedea suficiente filme cu gay fericiți, cum își dorește AdyAlexander.
    Din păcate, comunitatea e comodă, așteaptă să le resolve alții problemele. Nu s-a gândit nimeni să facă în așa fel încât acest film să fie văzut și la noi de cât mai multă lume. Nu-i poți aduce pe toți la cinematograf, dar putea fi programat la tv. Nu la TVR, cum propunea cineva, că nu se uită nimeni acolo, și nici la HBO, că are circuit restrains. Pe canalele care au audiență.
    Dacă cineva ar fi insistat, ar fi reușit, pentru că ar fi avut și rating. Dacă s-ar fi împiedicat de capete pătrate, ar fi trebuit să se meargă până acolo încât să se impună, sau să se plătească drepturile de difuzare, astfel încât să fie difuzat în fiecare an, la două canale tv distincte. Ar fi fost mai eficient decât zece luni ale istoriei LGBT, care, cred eu, costă prea mult față de eficiența pe care o are!
    Dar cine să facă asta?!
    Între acest blog și ACCEPT nu văd nicio relație. Până nu de mult, ACCEPT era condusă de o doamnă hetero care avea și ea un loc de muncă. Se pare că și-a pierdut postul din cauza unui scandal cu „Noua Dreaptă” la Muzeul Țăranului Român. Acum, președinte e un băiat de vreo 20 și ceva de ani, Cosmin Bubu-Vijianu, iar director angajat, Florin Buhuceanu, de care am mai auzit, dar nu mai mult de atât.
    Alex.P era cândva omniprezent, acum lasă două-trei vorbe pe ici pe colo! Observ că acum Tudor e mai activ, dar nu am văzut relatările de la „Luna Istoriei LGBT”, cum promitea. Sau poate am înțeles eu greșit!
    Oricum, programul acela preluat de la ACCEPT, scris cu albastru pe alb, în condițiile în care atât de des și fondul pe monitor este tot albastru, dă o notă de amatorism care te face să te îndoiești de conținut.

    • Atunci cand s-a anuntat moartea cantaretei Whitney Houston m-a busit plansul. Si mi-a inecat vocea de fiecare data cand voiam sa interpretez si eu ultima ei melodie de succes I look to you. Ieri mi-au dat iar lacrimile auzind de tragedia care acum a lovit-o pe fiica ei.

      Da, filmele astea in primul rand nu sunt pentru mine fiindca sunt un tip mult prea sensibil pentru a rezista la sinucideri de exemplu si mai ales la bataile pe motive de orientare sexuala, moartea datorata sida si alte tragedii conexe. Nu suport pur si simplu si fiindca si-asa viata nu e tocmai roz, daca ma refugiez uneori intr-un film sau o carte buna le prefer exclusiv pe cele care-mi stimuleaza imaginatia. Citesc astfel doar carti sf, politiste sau de fictiune si cam la fel sta treaba si cu filmele adaugand desigur in mix comediile.

      N-am zis ca mi-as dori filme cu gay fericiti ci filme cu happy end, e o maaaare diferenta.

      Eu personal nu sunt comod. Eu am luat atitudine dand mesaje pentru diverse probleme atat la CNA cat si la HBO. Logic, cand esti singurul sau printre doar cateva zeci care fac asta e cam greu. I-am trimis un mesaj la care am primit raspuns direct pana si lui Remus Cernea felicitandu-l pentru idee si sustinerea drepturilor noastre. Nu vad sa fi facut insa multi gay caz de asta sau sa-si sustina si ei cauza.

      Spuneti sincer, cati dintre voi ati intrebat mai mult de cateva persoane heterosexuale, si in afara cercului de prieteni care evident va accepta si va sustine, daca s-au uitat la vreunul din filmele cu tematica gay? Ca, pana la urma, faceam o petitie, sau faceau persoanele interesate o petitie la HBO sa introduca filmul asta in grila. Si? Credeti ca-i suficient sa introduci un film pe HBO sau unde vreti voi daca heterosexualii in general n-au absolut nici un interes sa le vada?

      Hai sa schimbam intrebarea mea, sa-i intrebam pe cati heterosexuali vreti voi daca s-au uitat la Behind the candelabra. Hai sa-i intrebam daca au chef sa vada cum se sinucide un gay intr-un film. Cum ii convingem pe ei sa se uite, aici e problema.

      Si zau, eu v-am mai spus, toleranta si intelegerea NU se educa exclusiv prin filme. Nu se educa decat avand o baza buna de educatie primita acasa. Daca esti educat sa fii un om bun si sa ai niste principii de viata suficient de solide printre care intelegerea, bunul simt, non-violenta, toleranta, restul vine de la sine, nu trebuie sa educi un copil in mod special sa nu urasca homosexualitatea. Totul vine de la sine daca acel copil e educat bine, nu daca vede cine stie ce film care sa-l sensibilizeze, chipurile.

      E greu spre imposibil sa sensibilizezi persoane crescute cu violenta, ura, habotnicie mai ales si alte aspecte urate de comportament. Si va spun ca daca totusi astfel de persoane sunt convinse cumva de necesitatea macar a unei atitudini tolerante, asta se face tot de catre noi. Am auzit de cateva ori persoane spunand ca si-au dat seama ca homosexualii sunt niste oameni ok fiindca au avut cate un amic gay “de treaba”. Mai pe romaneste un gay care si-a facut datoria de om in primul rand si de adevarat prieten lasand astfel o impresie buna asupra sa.

      Asa daca esti cu nasu pe sus cum sunt unii si te mai apuci sa te dai si la fiecare hetero pe care-l intalnesti, n-ai un minim de bun simt, vorbesti porcos si faci o bravada urata din orientarea ta, atunci poate ala sa se uite la zeci de filme cu si fara Ruffalo, cu si fara bobby care se sinucide, ca tot o sa zica “da, poponarii aia, stiu eu, am intalnit cativa, s-au dat la mine imi vorbeau de supt si alte scarbosenii” Scuzati-mi limbajul dar cam asa se intampla.

      In fine. Si, revenind la subiect, pe langa sensibilitatea mea relativ mare, mai sunt si aspectele despre care am discutat. Predilectia asta din ultimele decenii spre dezastre, boala si tragedii, in multe cazuri asa mi s-a parut mie subversiva. Ce sa-i faci, nu poti multumi pe toata lumea cu filme din astea.

  20. @AdyAlexander
    Cel puțin eu ți-am înțeles sensibilitatea, pentru că nici nu mi-e greu. Am aceeași sensibilitate și nu doar noi doi! Nu e o rușine să plângi. Dacă știi că lumea nu acceptă sau nu apreciază așa ceva, o faci în liniște, singur.
    Dacă nu ți-e clar, vreau să te asigur explicit de bunele mele intenții în ce te privește. Nu căuta interpretări nefavorabile în ce spun, dacă nu am fost cumva suficient de coerent.
    Eu nu cred că doar heppy-end-ul sau doar „ end-ul ”contează într-un film.
    Așa, un film poate cuprinde cele mai dure atrocități, dar în final se însănătoșesc toți, se împacă după ce se ciomăgesc, și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți!
    Ce spui tu despre educație și mijloacele de educare e corect, dar aici discutam despre rolul filmelor. La plural! Nu a zis nimeni, nici eu, că e suficient un film dat la HBO. Am zis că „Prayers for Bobby” trebuia dat, chiar dacă nu pentru tine. Și multe altele, pe care eu nu le-am pomenit pentru că nu le știu, dar există.
    Așa că, senzația ta că multe filme cu tematica gay sunt subversive este subiectivă. Nu e numai părerea mea, ci și a altora, după cum poți vedea privind în urmă.
    Ba s-ar putea să fie și părerea ta, dacă după un timp vei cit ce ai scris și vei observa că în (aproape) fiecare postare spui pe de o parte că astfel de filme sunt subversive, iar pe de altă parte că nu se uită heterosexualii la ele.
    Dacă nu se uită, înseamnă că nu își ating scopul și atunci poți fi liniștit!

    Spui că te-ai adresat unor foruri și personae, dar ai rămas cu impresia că ai fost singurul.
    Și eu am scris și am rămas cu impresia că sunt singurul.
    Dacă renunțăm, chiar vom fi singurii!

  21. GBF și The kids are alright. De asemenea, nu știu dacă a mai spus cineva, dar TORCHWOOD. Deși filmele pe tema asta nu sunt niciodată perfecte, sau cum ar trebui să fie, sau suficient de populare, sau insuficient bugetate, sau… Eu mi-aș face mai multe probleme pentru că la noi NU SUNT, și atât.

    • @skylerj cand spui ca “la noi nu sunt” te referi ca nu sunt transmise sau ca nu se fac?

  22. Brokeback Mountain a fost la un moment dat, dar da, mă refeream la faptul că nu se fac, nu că s-ar face prea multe filme, dar ai prins ideea.

    • Mai eu nu sunt pe post de Gica contra, oricat as da impresia asta, si zau n-am interesul de a strica mantra unora care mi-ar spune ca as fi chitit pe mass-market-movies. Dar de la cine te-ai astepta tu sa faca filme gay in Romania? De la regizorii care de cativa ani fac mizerii abjecte ca “Dupa dealuri” “Eu daca vreau sa fluier, fluier”, “Umbre” sau “Sunt o baba comunista”? De la autorii unor astfel de gunoaie pe care ei le numesc filme te astepti tu la filme cu tematica gay? LOL , as zice slabe sanse dar adevarul e ca sansele sunt ZERO.

  23. Ba cred că s-a făcut un film, nu mai știu dacă artistic sau documentar pe tema gay aici în România.
    Poate cei care se pricep mai bine ca mine la filme, să-l scoată la suprafață.
    Cred că a fost scris un articol și aici pe DarkQ.

    • ala e un documentar. bun…eu vorbesc de filme artistice, spun clar ca situatia cu serialele e cu toooootul alta si serialele isi permit fara presiuni si istorisiri mai roz si lumea ii da ba cu seriale ba cu documentare.

      u ppl iz funneh I swearz 🙂 (poate imi sare vreunu in cap c-am scris asa, e lolcat pentru cine nu stie 😛 )

  24. Ady cred că ești cu toooooooooootul în perioada haioasă, ține-o tot așa.

  25. Am urmarit cu entuziasm toate parerile voastre si recunosc am mai invatat cate ceva despre filmele cu tamatica gay insa nimeni nu a mentionat un film ce mie mia placut si cara are profunzime,fara actori consacrati dar care care au stiut sa puna in valoare nu vorbele ci gesturile ce uneori sunt mai importante ca 1000 de cuvinte si aici ma refer desigur la filmul Hawaii 2013 care dupa parerea mea e un film de nota 10.
    Nu stiu de ve-ti fi de accord cu mine insa pe mine ma miscat astfel de abordare si chiar si finalul e fericit nu ca weekend 2011,lilting 2014, solo 2013 care la fel mi-au placut pentru interpretare dar mau dezamagit pentru finalul nefericit.
    Multumesc!

Comments are closed.

Vezi si...

Symphony

Am început ziua într-un mod de-a dreptul încântător! Prietena mea cea mai bună mi-a făcut o surpriză minunată, şi anume atât de mult doritul şi aşteptatul album al adoratei mele Sarah Brightman: Symphony! Albumul conţine 13 piese, cărora Sarah le-a dedicat 4 ani de muncă asiduă. Valorile lumii muzicale contemporane, cu care...

Articole din aceeasi categorie