shadow

Nu vreau să încep iarăși o discuție pro sau contra Gay Pride. Cred că fiecare dintre noi are deja o opinie bine formată și sunt destule alte articole care dezbat tema, pentru cei care încă n-au apucat să citească despre așa ceva. O să încep, în schimb, cu o scurtă recenzie a Bucharest Pride 2016. Personal, nu am participat la niciun alt eveniment de tip Pride până la cel din 2016. De ce? Pentru că nu voiam să mă asociez cu anumiți oameni despre care eu consideram că deturnează scopul marșului, cum ar fi persoanele cu un comportament prea festiv pentru o asemenea ocazie, militanții anti-fascism care veneau cu mesaje agresive precum „Mă-ta e queer” ș.a.m.d.

Ceva s-a schimbat în 2016. A apărut Coaliția pentru Familie și amenințarea directă la adresa parcursului european în care ne puneam cu toții speranțele. Ne gândeam cu toții că, așa cum Uniunea Europeană ne-a împins de la spate să abrogăm articolele din lege care discriminau homosexualii, la fel o să se întâmple și cu acordarea drepturilor câștigate mai târziu în Occident, respectiv căsătoriile pentru persoane de același sex, parteneriatul civil, adopțiile. Toate astea în timp ce noi ședeam confortabil pe canapea și navigam de-a lungul și de-a latul planetei albastre. Se vede treaba că nu este așa de simplu iar o organizație care flutură trei milioane de semnături în fața politicienilor din toate partidele face tot posibilul să ne trimită înapoi în timp.

Văzându-se cu o amenințare puternică la poartă, bucureștenii au ieșit anul trecut în număr record pentru a participa la Bucharest Pride. O fi fost și efectul Andreea Bălan? Putem specula, dar cert este că am asistat la o creștere între 70% și 100% a numărului de participanți față de anul precedent. Am participat și eu. Și mi-a părut foarte bine apoi. Am fost înconjurat de oameni cu care nu îmi era rușine să fiu împreună, ba dimpotrivă. Îmi pare rău că insinuez că mi-ar fi fost rușine cu oameni pe care-i văzusem în reportajele de la marșurile din anii precedenți, dar ăsta este adevărul și cred că mulți se regăsesc în fraza asta. Mulți am simțit înainte de 2016 că ne-ar fi rușine să ne aflăm acolo.

La Bucharest Pride 2016 au fost o parte din oamenii care au protestat acum două săptămâni în Piața Victoriei. Au fost, în primul rând, foarte mulți tineri. Generația 18-20-22 de ani este foarte diferită față de cei care au acum 40 de ani sau mai mult. Ei sunt cu adevărat oameni liberi. Sunt liberi! Și suferă mai puțin decât au suferit cei mai în vârstă! Au fost mulți oameni cu copii în cârcă, au fost oameni pe care îi întâlnești în Club Control, în cafenelele din Piața Amzei sau dimineața la stația de metrou Aurel Vlaicu. Au fost probabil mai mulți aliați heterosexuali decât homosexuali sau persoane trans, ceea ce m-a făcut să mă simt cu adevărat mândru de concitadinii mei, mai ales după ce-am tras cu un ochi virtual și la Marșul Normalității și am văzut că a adunat vreo 20 de oameni sau ceva de genul ăsta. De asemenea, anul trecut a fost organizat și un al doilea marș, foarte asemănător, numit „Dumnezeu nu face politică”, unde au venit foarte mulți oameni. Însă cum gestionăm succesul?

 

„Dumnezeu nu face politică”

Imagine de la marșul „Dumnezeu nu face politică”

 

În 2017, Bucharest Pride trebuie să crească iarăși cu procente foarte mari. Sunt sigur că bucureștenii vor veni în număr și mai mare – nu de alta, dar ne-am călit destul de bine iarna asta cu proteste masive în frig. Însă vom primi, de data asta, și sprijinul celor din provincie? Nu doar în București sunt cupluri bărbat-bărbat sau femeie-femeie. Anul ăsta sau anii imediat următori se decid lucruri extrem de importante pentru toată comunitatea LGBT, fie că membrii ei trăiesc în cartierul Aviatorilor sau în Drăgășani sau Tecuci. Semnăturile Coaliției pentru Familie nu au fost adunate numai în București.

Din 2016 mai multe companii aeriene low cost leagă Clujul, Timișoara și Iașul de București la prețuri și (mai ales) durate de călătorii mult mai convenabile decât cele cu care eram obișnuiți înainte. Alte orașe mari, precum Brașov, Constanța, Craiova au legături mai mult decât decente cu Capitala. O călătorie dus-întors costă sub o sută de lei cu oricare dintre variante. Mulți dintre voi aveți prieteni aici, care vă pot caza o noapte, în caz că nu vreți să dați bani pe o cameră de hotel. Mulți reușiți să convingeți pe cineva să vă cazeze o noapte, sunteți băieți descurcăreți, ce naiba. Haideți să nu mai găsim scuze ci soluții. Iar până la Pride mai sunt câteva luni, avem timp.

Având în vedere tot ceea ce am scris mai sus, am speranța că anul ăsta vom primi și sprijinul clujenilor, timișorenilor, ieșenilor, brașovenilor, craiovenilor, constănțenilor, ș.a.m.d. Miza este mult prea importantă ca să nu ne pese! Nu am realizat noi vreo revoltă Stonewall, nu am fost pionieri în materie de drepturi ale omului, dar haideți măcar să arătăm că putem fi solidari cu noi înșine. Voi cum vă vedeți la 50 sau 60 de ani? Căutând relații discrete pe Romeo sau Grindr sau într-o familie oficială, cu un domiciliu stabil, eventual urmași și un istoric de zeci de ani împreună cu partenerul? Eu sigur nu vreau prima variantă și nici nu vreau să plec în altă țară pentru a trăi a doua variantă pentru că mi-am dat seama că există speranță și aici.


Alte articole scrise de același autor (Lars):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Lars

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *