Contacteaza-ne!

Poti folosi formularul de pe acesta pagina pentru:

  1. A cere crearea unui cont pe DarkQ. Nu uita sa specifici ce nickname doresti. Doar utilizatorii care au un cont pot posta articole.
  2. A contacta echipa DarkQ in legatura cu diverse cereri de advertising. Oferim advertoriale si bannere.
  3. A semnala o eroare, a sugera o functie noua, etc.
  4. A transmite ganduri bune. :)

Email: admin@d…. punct net.

Asa anti-spam n-a vazut nimeni. :)

Comments

  1. Anna Burg    

    Buna ziua.
    Sper sa nu ma dati afara imediat si nici sa imi ignorati mesajul, vreau doar sa va rog sa ma ajutati.
    Eu sunt heterosexuala si prietena mea cea mai buna este gay. Nu mai suport sa o vad suferind ca un caine din cauza lipsei unei perspective normale intr-un viitor prea apropiat. Asadar, pentru ca inca este „in dulap” si nu cred ca va iesi prea curand, sansele sa isi gaseasca pe cineva sunt mici rau de tot. Asa ca s-a hotarat sa faca un copil de una singura. A cheltuit o gramada de bani si si-a facut inseminare fara succes, bineinteles ca dupa isprava asta a cazut si mai rau in depresie. Asa ca nu mai pot sta degeaba, mi-am facut curaj si iata-ma aici cu o intrebare: cunoasteti vreun barbat care ar fi dispus sa doneze pentru inseminare ? Va rog sa su va suparati pe mine, poate ca am gafat scriindu-va, dar chiar nu stiu ce sa mai fac pentru a aduce o bucurie in viata prietenei mele.
    Multumesc mult pentru un raspuns si va doresc tot binele din lume!

  2. Narcotic    

    Stiu sa inot si ma inec in apa mica, chiar langa mal. O fac cu buna stiinta, neavand curajul sa ies pe mal. Nu realizez daca am ales singur sa intru in apa, am fost impins ori timpul si evenimentele m-au facut sa intru pe nesimtite in apa. Povestea mea incepe in 2012. Aveam 46 de ani. El 23. Serviciul ma purtase departe de orasul in care locuiam. Din est in vest. L am cunoscut pe un site de socializare si dupa cateva zile ne-am intalnit. N a fost dragoste la prima vedere. De fapt, n-a fost nimic. Din partea mea. El si a dorit sa facem sex si oricat am incercat sa evit acest lucru, am facut. In camera de hotel unde eram cazat. La plecare, presupunand ca nu are niciun venit, m-a simtit obligat sa i ofer bani pentru transport. Venise de la minim 30 de km. I-am oferit cu mult mai mult, iar el a acceptat. Acum stiu ca am gresit!

    Am inceput sa discutam la telefon si in urmatorul weekend, ne-am intalnit din nou si am facut sex. In timp, weekendul a inceput sa inceapa joi si sa tina pana luni. Sau sa parcurg eu cei 30 de km, seara dupa ora 22. Ieseam in oras, mancam, apoi mergeam la el in garsoniera si faceam sex. Intr-o astfel de seara, plimbandu-ne pe jos, m-a prins de mana, m-a sarutat pe gura si mi-a spus ca ma iubeste. Acela a fost momentul 0. Incet, incet, m-am indragostit. De prea mult timp imi tot doream sa se intample acest lucru. Un barbat, un sarut, o imbratisare… Un lucru insa, ma impiedica: eram casatorit si aveam un copil… Inutil sa mai spun ca era primul.

    Au urmat zile, saptamani, luni, in care eu ma incalceam in mrejele unei dragoste ce doar eu o simteam. Insa orbisem si nu mai vedeam nimic in jur. Nu mi mai doream nimic, afara de a fi cu el. Orb si surd, indragostit pana peste cap, am refuzat sa cred cand am avut dovezi, ca in primul weekend in care n-am fost impreuna, el si l-a petrecut cu fostul. Totul luase atata amploare, incat atunci cand l-am vazut trist ca nu putem fi impreuna din cauza situatiei mele civile, am divortat. Daramat de durere ca mi-am parasit copilul, am cautat consolarea in bratele lui. Dar erau deja reci. Sub pretextul ca pleaca sa si vada mama, a plecat din tara pentru o saptamana. Urma sa vina in ajunul Pastelui. N-a venit. Si asa s-a dat startul unui sir nesfarsit de sarbatori, singur. A venit dupa o luna si jumatate. Timp in care s-a „recules” in bratele a 5-6 barbati. Din care, cu unul, intr-un gloryhole. Atunci a inceput chinul. Presupuneri, banuieli, certitudine. Timp in care, constiincios, luam notite prin biblioteci si-i scriam lucrarea de licenta. A revenit la mine, ne-am certat, am ajuns si la violenta si am sfarsit angajandu-l la societatea in care lucram si mutandu-ne impreuna intr-o garsoniera.

    Inceputul fiind facut, s-au perindat in viata noastra o serie de barbati, pe care el i-a cunoscut personal. Din diverse domenii. De la sofer de tir la manager. Am si uitat numarul lor. De fapt, as vrea sa-l uit. Sau ar fi trebuit sa-i uit. Caci eram ocupat. Foarte ocupat. Sa-i gasesc scuze pentru incapacitatea lui de la job, sa-l inscriu la un master, sa-i fac referate, sa-i „aranjez” examene, sa-i scriu lucrarea de disertatie. Intre timp i-am cunoscut familia si o parte din rude. Pentru ca din familie, stiau putine persoane cine sunt eu de fapt, pentru restul, eram „seful”. Sau „domnul”.

    Au trecut zile, au trecut luni, au trecut ani… Suferinta a devenit cronica, certurile din ce in ce mai dese, presarate cu episoade de violenta. Toate incercarile mele de a ma elibera, aveau ca punct culminant: „voi face publica orientarea ta”, „sa vedem ce va spune copilul tau cand va afla ca esti gay”. Anul acesta, el a luat initiativa:

    – „Vreau sa indrept lucrurile! Vreau sa te fac sa uiti toate scaparile mele. Vreau sa simti ca esti singurul barbat pe care-l iubesc! Vreau sa-ti arat ca singura mea dorinta este sa-ti arat ca imi doresc sa fim impreuna tot restul vietii!”

    Pentru inceput m-a dus la opera. Stie ca este marea mea pasiune. Am crezut. Si am mers. Si m-am simtit bine. Si l-am acoperit la servici de cate ori pleca in timpul pranzului ca sa cumpere bilete la opera. Dar ceva nu era bine. Si la al doi lea spectacol nu am mai mers. A mers doar el. S-a intors acasa aproape de miezul noptii. Dupa o cearta zdravana, pus in fata unor evidente, a recunoscut: se culca cu tenorul. Il incanta ca-l scotea la masa, ca faceau sex in cabina lui, ca faceau sex in camera hotelului de 5 stele. Am urlat, am amenintat, nu stiu ce am mai facut. Spre dimineata, cu un crucifix in mana, s-a pus in genunchi si a jurat pe ce avea mai sfant, ca niciodata nu se va mai intampla.

    Dupa doua zile a iesit cu altul. Am aflat. A recunoscut. N-am mai avut putere. Am inceput sa iau anxiolitice. Doze de cal. Stateam in casa doar pe intuneric. El s-a mutat pe aceeasi scara, la un alt etaj. Statea totusi la mine. Cand gateam. In rest la el, vorbind cu diversi. Ma scufundam cu fiecare zi ce trecea, in depresie si anxietate. Aproape nu mai aveam reflexe. Medicamentele ma otraveau. Echilibrul era extrem de afectat. Am lovit masina de doua ori. Am cazut pe strada. M-am ranit destul de rau. Pentru-ca eram gata sa-mi pierd serviciul, am ajuns la psihiatrie, Au vrut sa ma interneze, dar am refuzat. Am cheltuit enorm ca sa ajung aproape de linia de plutire. Intre timp, din mila, l-am lasat sa se mute din nou la mine. N-au trecut 2 luni si descopar ca trimitea poze cu el gol unui barbat. Care-i trimitea poze cu el facand sex. M-a convins ca de apt este medic psihiatru si ca urma sa mearga sa-l consulte… Macar de data aceasta, aveam o scuza ca nu gandeam cum trebuie…

    Acum suntem tot impreuna. Eu nu-l mai iubesc si nu am niciun gram de incredere in el, iar ei nu pleaca. Ma asigura de fiecare data cand simte ca sunt derutat, ca singura lui dorinta este sa fim impreuna. Si-l cred! De ce? Pentru ca stiu ca asa gandeste (citatul este o parte a unei lungi conversatii cu vestitul tenor, un raspuns la intrebarea: de ce nu-l lasi?): „… suntem impreuna de 10 ani si am o gramada de beneficii daca sunt cu el. Daca pot sa am si escapade din cand in cand, este grozav”

  3. Narcotic    

    Am trimis un text, semnat – Narcotic. N-am avut suficient timp si rabdare sa astept confirmarea necesara pentru a publica articolul. Mi as dori ca textul sa fie publicat si sa citesc pareri legate de povestea mea. Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *