No menu items!

Ti-as spune ca te iubesc, dar…

Acelasi autor

Mai intai te-am privit de la mare distanta, printr-o fanta din deschizatura usii. Batea soarele puternic si, in incaparea in care stateai, erau doar o masa si un scaun si fereastra deschisa, de care cineva atarnase o perdea din voal, de culoare sidefie, ce-si valurea spuma ostenita, cum marea in bataia vantului.

Era multa lumina in jur, si in decorul asta minimalist, tu pareai facut in sepia, ori poate doar asa imi parea mie, fiindca imi era imaginatia prea fierbinte si gandurile-mi sufocau mintea, incolacindu-se prin aerul din jurul meu cum serpii in inele groase ori ca rotocoalele de fum de tigara pe care le urmaresti pana la completa lor disolutie in Neant.

Pentru mine erai doar un chip, unul dintre multe, din inventarul cu papusi din ceara al unui muzeu Tussaud, poate chiar ala pe care l-am gasit intamplator, ratacind pe o straduta, in apropierea garii din Amsterdam (cred ca gara era acolo…).

Daca ma apropii ceva mai mult, iti pot vedea ochii si-ti pot simti respiratia, dar tu nu ma vezi acuma, fiindca iti sunt prea aproape…

Ochii tai scruteaza lumea, doar ca tu nu stii inca… dar nu, asta nu-i chiar lumea toata, caci ce e in jurul tau e doar o incapere, mobilata simplu, cu o masa si un scaun.

Ti-as vorbi, dar cuvintele mele nu te pot atinge, fiindca nu ajung pana la tine… suntem amandoi, tu si eu, scufundati parca intr-un imens borcan cu miere din floarea soarelui, in care orice cuvant se sufoca de prea mult dulce si noi plutim in dansul nostru nebun ca doi fluturi tinuti captivi in formolul clipei…

Orice poveste de iubire incepe asa, sa stii: zbori intr-un borcan cu multa miere din floarea soarelui, inchis intr-o incapere, la fereastra careia se zbate o panza din voal si unde n-ai la indemana decat o singura masa si un singur scaun…

Daca vorbesti, pricepi doar tu ce spui, pentru ca statuia din ceara din fata ta e o papusa pe care tu ai plasmuit-o, din visele tale umede iscate la lumina lunii intr-o noapte de august cand te simteai al dracului de singur…

Daca ai noroc, imbatranesti.

Daca nu – atunci surasul iti ingheata pe buze ca rictusul de disperare nebuna al unui naufragiat pe un ocean inghetat si ramai asa pentru totdeauna: o fotografie in sepia, facuta o data, candva, de un fotograf indragostit.

Sunt multe iubiri ce mor tinere, inghetand cu zambetul pe buze. Dar noi, daca o sa avem noroc, simt ca o sa imbatranim.

Si atunci, pentru ca vremea va fi nins peste noi taceri grele, dar si vorbe multe, vom privi amandoi catre panza din val sidefiu zdrentuita ce va atarna in fereastra, mancata de molii si vom decide (de comun acord!) ca-i bine sa o smulgem de-acolo, sa intre in incapere de-afara lumina soarelui si mirosul vantului si adierea ploii si suierul viscolului iarna, cand pui tampla pe umarul celuilalt, care arde, iar dincolo de sternul lui simti captiv vulcanul unei inimi, alta decat a ta, care duduie.

Nu-i fericire mai mare decat aceea sa imbatranesti nesingur! Altfel, timpul ingheata in jurul tau si te strange de grumaz cu degetele lui reci, foarte reci, ca ale Craiesei Zapezii, pana cand lasa urme sangerii in carne si mii de cioburi ale unui fals, inchipuit destin, iti intra in sange si-ti zgarie trupul, dar pe dinlauntru, acolo unde doare cel mai tare, caci halcile de carne au fluvii de nervi si munti de sentimente, si daca le nesocotesti pe astea risti sa-ti frangi aripa, izbindu-te cu tampla de relieful colturos al Marelui Canion al inimii.

Am uitat sa zburam, pentru ca ni s-au umflat picioarele. Suntem cam prozaici acum, si ne tarsaim talpile agale, in papucii nostri de pasla ieftina, pe podeaua din scandura, imbatranita si ea, a incaperii noastre, mobilata candva numai cu o singura masa si cu un singur scaun.

Daca ma uit mai bine inspre tine, acum pot sa te vad, caci nu mai sunt orbita de ganduri.
Minciuna a murit.
Lumina a invins.
Ridurile au triumfat.
Muzica a incetat demult.
Lumea-i mai mult decat noi doi.

Dincolo de fereastra camerei noastre, e-o alta camera, in care sunt alti doi, si-apoi alti doi, si-apoi alti doi…si tot asa…

Las usa noastra larg deschisa, sa intre vantul si s-aduca, poate, dimpreuna cu el, suierul catorva vocale, ori poate cateva silabe chiar, din povestea vecinilor nostri, ce locuiesc in celula de alaturi…

Lumea toata e facuta din povestile noastre puse cap la cap. Ce bine ca am apucat sa imbatranesc langa tine!

Altfel, as fi ranjit azi dintr-o rama: fotografie frigida, in sepia, a unui chip evocandu-l pe Dorian Gray…

Oh… pasii-mi sunt tot mai grei…

Ti-as spune ca te iubesc, in noaptea clipei de-acum, printre valatuci fierbinti de fum de tigara si soare sfasietor, de vara torida.

De pe buze imi curg cuvinte si ma aud dintr-o data zicand:
– Fii bun, te rog, si mai adu un scaun… ma cam dor picioarele… am obosit… si mai pune la masa inca un tacam…

Ti-as spune ca te iubesc, dar…

9 COMMENTS

  1. Trebuie descalificat acest articol, pentru că are mai mult de 1000 de cuvinte, conține o poză comercială cu hetero și pentru că 36 % au votat „plictisitor” și 9% „slab”. :)))))

    Acu pe bune! Trebuie să fii taaaaare emo să spui că e un articol plictisitor și tare retardat să votezi cu „slab”!

    Ultramarin, ia tu toate premiile repede! De unde ai copiat, ăăă? Din doctoratul lui Ponta?

  2. Da, da, de la Ponta a copiat, sunt precis(ă). 🙂

    EzioAuditore, păi lucrurile funcționează cam așa: dacă nu pricepi ce scrie, dai că e “plictisitor”, nu?

  3. EzioAuditore cel mai bun post ever este al meu, eu am sa castig premiul de popularitate, cele mai multe comentarii, sintetizat perfect, dovada clara, subanteles batut in cuie… poza mai mult ca autentica… restul e CanCan!

  4. MarioG, dacă mă rogi frumoooos…
    RobertG, normal, dacă nu înțelegi… apeși pe „complicat”, nu? Sau mai adaugă un bunton cu… „nu știu”.
    Gabriel Joao, CanCan scrie pe fruntea ta! Ba nu, pe fese… „Can” pe una, „Can” pe alta, adică Can-O-Can.

  5. @EzioAuditore Mersi de sustinere, EU am dat pe “complex” si cred ca am fost singurul pana acum :))
    @Gabriel J Orgoliul intotdeauna precede decaderea. E ceva… universal 😛
    Articolul are 844 de cuvinte asa ca nu e cazul de acuzat lungimea sa.
    As spune ca e ceva special la articolul asta chiar daca nu m-a impresionat, cred ca e vorba de izul feminin al autorului.

  6. Rhade, nici gand… aberezi… decaderea survine doar din mom de neatentie asupra controlului personal… Dezvoltare personala iti zice ceva? Bun, atunci cand facem o dezvoltare personala ajungem sa ne cunoastem la un alt punct fata de ce eram inainte… Enjoy cu doua cursuri de dezvoltare personala si apoi discutam de decadere 😀

Comments are closed.

Vezi si...

Jasmine

Oare ce gandeste o sticla goala de vin... asa cum sta ea goala si plina de amprente? Trei lumanari, tirbusonul si cateva fructe. Doua cani de cafea care inca pastreaza forma buzelor si un usor iz de parfum. Stau intins si privesc. In gol. Nu sunt limitat de niciun spatiu....

Articole din aceeasi categorie