Cred ca mi-ar fi mai usor sa incep cu creionul pe hartie, exceptand faptul ca suntem intr-un spatiu virtual unde hartia e inlocuita de un Office Word si creionul de niste taste aruncate fara logica pe o masa de plastic. As spune ca hartia se deterioreaza peste ani si creionul se sterge cu timpul, insa ce e scris aici e bine scris si este bine indexat de Google, sperand ca urmasii mei sa dea de acest post si sa-l citeasca peste vremuri. “Urmasii mei” …ce hilar suna, mai ales in momentul de fata!
Am un an de seropozitivitate, un an in care relatiile sexuale pentru mine s-au rezumat la atingeri, priviri si zambete… In schimb relatile sociale au luat avant mare, am cunoscut oameni minunati, optimisti, perseverenti in ceea ce fac si in ceea ce sunt, poate mi-am intrecut anumite bariere, discutand cu ei si am sistematizat lucrurile in a nu ma implica foarte mult in relatii, de orice natura ar fi ele.
Nu scriu aici din dorinta de a castiga ci din dorinta de a lasa o alta invatatura pentru “cei mici” care cred ca viata se rezuma la intalnirile stabilite pe mirifica pagina albastra, mai nou pe facebook. Cred ca o parte din autori ma cunosc si nu se sinchisesc sa se deschida in fata mea sau sa-mi vorbeasca, cum de altfel si eu am o oarecare retinere sa vorbesc despre mine. Cui i-ar folosi aceste lucruri? Doar pentru a fi popular, pentru a fi mediatizat si perfect indexat in site-urile de socializare? Spun aceste lucruri, plecand de la binecunoscuta replica: “vreau o tara ca afara”. Atunci mi-ar fi mai simplu sa inot, sa depasesc un moment existential, probleme sau sa inteleg sensul oamenilor. Nu sunt nici un tip bun sau tolerant, insa stiu ca am un suflet mare! Intr-un an de seropozitivitate, am avut 2 contacte sexuale, ambele protejate! La unul din ele am fost nevoit sa renunt neinvocand un motiv, ma fofileam, ma durea pe mine sa spun: “tu esti sanatos, eu pozitiv!” Am spus-o! … Insa nu am stiut cum sa indepartez persoana de langa mine, de dragul de a o indeparta ci eram mai rece, mai sloi, mai stanca! Recunosc ca l-am ranit, omul respectiv suferea si eu tot continuam un joc marsav oferindu-i cate o portita de scapare ca mai tarziu sa-mi dau seama ca am gresit si sa-i inchid orice acces sprea a comunica, intreactiona sau privi.
Nu am sa fac o analiza a expresiei “te iubesc”, pentru ca as avea nevoie de o echipa de psihologi, pentru a-mi explica valoarea celor doua cuvinte, pentru a-mi explica insemnatatea lor si forta expresiei. Nici Freud nu si-a explicat exact porniriile care l-au facut sa analizeze omul de rand, contemplandu-si arta si rezumandu-se la propria-i persoana, asta am sa fac si eu, am sa ma rezum la mine!
In momentul de fata sunt singur, fara partener nu pentru ca nu as vrea, insa mi s-ar parea anormal sa trag dupa mine o persoana la care tin in propria-mi mocirla, mi s-ar parea rautacios din partea mea, sa blochez o persoana intr-un noian de intrebari, ipoteze sau idei. Am trei prieteni, mi-s mai mult decat suficienti, pentru ca lor le spun exact starea mea de spirit cum va spun si voua, acum, aici cu acelasi creion pe aceiasi hartie!
Ma bucura multe lucruri in lumea asta, cum de altfel ma intristeaza sa vad inconstienta “semenilor mei”, totodata ai vostrii, carora le este greu sa foloseasca un prezervativ, care au relatii, care au o viata haotica; atunci stau ma intreb: ei iubesc? Ce iubesc? Pe cine iubesc?
De curand ma vad in ipostaza de a vorbi de mine in fata unei persoane, sunt cu fluturi in stomac, imi falfaie urechile, zambaresc strengareste… doar cand ii zaresc chipul, ba intr-o poza, ba cand ma abordeaza, tresar cand sunt sunat. E o chestie mirifica, nu unica, insa forta cu care se desfasoara,intensitatea sentimentului si analizand situatia as striga cu tarie refrenul unei piese: “I can be so crazy But if you want me I can be your “lady” Your shooting star and You can make me stay You make me want it Cause I found my way You’re my man” insa nu e asa simplu, poate mi-e teama de respingere, sau poate mi-e teama de ce va urma. Totusi, nu avem o “tara ca afara”, cu siguranta vietii zice, “dar va protejati, daca te accepta”; insa povara de zi cu zi cine o duce, voi? Teama de a-ti face partenerul sa sufere, de a-l chinui sau de a-l supune la un discomfort maxim ma ingradeste sa spun alte lucruri, ma ingradeste sa ii arat ce sunt, cum sunt si ce gandesc.
Sunt o multime de pareri pentru a combate tot ceea ce am povestit, insa sunt individ si actionez dupa niste principii bine stabilite, sunt om si fundamentul vietii l-am invatat in cadrul familiei in care am crescut… in fond si la urma urmei: sunt om cu o minte, intelepciune si cu dorinta. Imi ramane doar sa stau in banca mea ascultand, privind si gandind asupra a ceea ce vreau sa fie. Fiecare sa ne adresam un noapte buna printr-un mesaj si sa ne abtinem din a spune: “te iubesc, insa…” Poate de cealalta parte sentimentele sunt mai puternice, sau nu… Sau poate asteapta un semn, o sclipire de la mine insa cu ce curaj sa actionez?
M-am nascut perfect barbat… imi vine sa rad, chiar imi joc perfect rolul, fara sa vreau, asa mi-a fost dat sa fiu… iar el s-a nascut perfect barbat, ce ciudat… aceeasi asemanare care ne uneste si totusi suntem intr-o goana unul dupa altul si in goanna dupa el am cazut si singur m-am ridicat realizand ca amandoi suntem fara curaj. E nebunesc sentimental, te face sa tresari, sa tremuri sa intepenesti… In prima intalnire stateam cu minutele in a-I analiza gesturile, ne contemplam in idei, pareri si ne atrageam unul pe altul in propriu-i joc.
Ma ridic frumos din fotoliul in care imi foloseam creionul si hartia, ma uit la tine si-ti rostesc cu jumatate de gura in speranta ca nu ma vei auzi: “ti-as spune te iubesc dar mi-e frica de respingerea ta, mi-e frica ca ma vei vedea diferit, mi-e teama ca te ranesc, mi-e teama de faptul ca ma vei accepta si nu stiu ce trebuie sa fac mai departe, mi-e teama de mine, de noi de tot ce ne inconjoara” Insa te protejez sa nu repeti greseala mea.
Iar daca totusi ma vei auzi,mi-as dori sa ma iei in brate si sa-mi soptesti la ureche :“ O sa fie cum vrei tu sa fie ! “
Foarte sensibil articolul …
Ma regasesc in anumite pasaje , insa spre deosebire de tine eu mi-am luat inima in dinti si i-am spus ceea ce simt , insa m-aM izbit de un zid de ura si de un om inncapabil sa empatizeze cu trairile si sentimentele mele …
Va sosi persoana potrivita si pentru noi !
Trebuie doar sa gandim frumos , ca sa atragem lucruri frumoase …
Interesanta abordare a unui subiect atat de sensibil.
Bravo !
Multumesc frumos! Cat va mai ramane sensibil acest subiect?
Cat timp mentalitatea nu se va schimba, desigur.
Si cata vreme nu va disparea din capul multora gandul ca da, mie nu mi se poate intampla !
Foarte frumos, foarte emotionant! N-am cuvinte…
Nu stiu daca este emotionat, insa e o realitate!
Oare astea sunt problemele multora? Mentalitatea, gandul ca lor nu li se poate intampla?
Pai, tu cum gandeai inainte sa fii in situatia actuala?
Queeditch la fel ca acum, insa postul se incadreaza in tema: “Ti-as spune te iubesc, dar…”
Bine, bine, e o realitate care m-a emotionat. Don’t spoil it!
Cred ca problema e ca oamenii nu gandesc (in anumite momente…), nu neaparat ca se gandesc ca nu o sa li se intample. Poate doar la cei f tineri sa domine senzatia de invincibilitate…
Sa stii ca nu numai cei foarte tineri sunt expusi, cred ca mai toti… As vrea sa vad un sondaj cu privire la cati folosesc prezervativul si de ce il folosesc. Ma bucur ca ti-a placut!
E drept. Dar in sinea fiecaruia cred ca e gandul asta , ca n-are cum sa se intample chiar lui !Ca celalalt e ” de incredere” , etc… Altfel nu cred ca s-ar ajunge in situatii din astea !
De cele mai multe ori se datoreaza absentei prezervativului si..nesabuintei celor doi, care, repet, cred ca e ok si fara sau ca e ok sa experimentezi orice fara insa a-l cunoaste suficient de bine pe celalalt incat sa-i acorzi TOATA increderea !
Poate gresesc ….
noname, bine punctat! marea majoritate experimenteaza, asta e limpede! as vrea sa vad pe cineva care ne spune de ce intra pe GayRomeo.
daca esti fericit, poate sa vina si potopul.
Smog, sa stii ca fericirea e intr-un alt discurs. Potopul poate sa vina linistit! Totusi, o sa fie cum vrei tu sa fie! Daca e cum vrei tu sa fie, atunci urc Fagarasul si-l cobor, ca in final sa zic: sunt fericit!
daca fiecare ar picta asa frumos nu ar mai exista arta.
@Reymond #15, o să public eu un articol despre asta (Romeo). De fapt articolu-i gata, da cică-i trebuie neapărat poză. Și-acum după poză umblu, dar nu găsesc cadrul potrivit.:P Oricum, zilele astea o să te dumirești de ce intră lumea pe Romică.:)
P.S. Acum ai Karma 69:))
Initial, asta am vrut sa scriu si eu, insa prefer sa povestesc o intamplare, adevarata din care sa se invete… Totusi i-as spune te iubesc insa e dar-ul ala mare…
Nu stiu de ce, dar cred ca articolele cu Romeo vor fi super. Abia astept să le văd. Oricum, acest concurs arata foarte bine si vor mai intra in ring jucători grei.
Sunt ferm convins de acest lucru!
Sunt in exact aceeasi situatie cu Rediam :))
@Non_Lose, eu zic să ne pozăm amândoi.:))
#Reymond
Eu intru pe romeo pentru ca in alta parte nu am unde sa cunosc persoane gay si desi intru pt a-mi face noi prieteni, pana acum nu am reusit sa imi fac decat unul cu care sa pot sa ma intalnesc si sa vorbesc despre orice (si e doar prieten), marea majoritate intra pt sex asta e clar si nu ar fi nici asta o mare problema daca nu s-ar schimba atat de des partenerii .
Reymond? E poza ta poza de profil? Daca da, esti la fel de frumos precum se pare ca ti-e si sufletul. Ai un scris de un suflet frumos si delicat 🙂
O mica observatie tehnica: cred ca atunci cand ai spus ca stramosii vor cauta pe Google dupa tine, te-ai referit de fapt la urmasi.
Nu, nu este poza mea, nu este nici numele meu…
Da, ai dreptate… nu am sa corectez, ca nu stiu daca imi permite regulamentul… Daca imi permite am sa corectez! 🙂
Iti permite. Corecteaza.