Nici bine n-a venit primăvara, că hormonii au și început să-și facă de cap. Plutește în aer o așa stare de torpoare post-hibernală, că parcă nu-ți mai arde să faci nimic. În afară, bine-nțeles, de sex. Natura se dezmorțește și se trezește la viață, dar oamenii par topiți și vlăguiți. Toată lumea e febrilă, neliniștită și nesatisfăcută. Nu știu dacă sexul ne încarcă bateriile, nici dacă despre baterii descărcate e vorba, însă în mod cert e vorba despre sex. O vezi zilnic în privirile care se scurg, lacome, după te miri ce bucățică numai bună de prăsilă. Și o simți pe propria-ți piele atunci când gaydar-ul din dotare o ia razna, beep-uind aiurea în apropierea oricărui tip bine, mai ales dacă e straight.

Nu e vorbă, că și până acuma se futea lumea. Doar trăim în era lui homo sexualis, după principiul atât de cunoscut „Mă fut, deci exist”. Însă primăvara e timpul în care pretențile tuturor cresc, iar atunci frustrările își spun și ele cuvântul mai abitir ca oricând. Un anotimp pentru ciufuți. Nu înțeleg cum e posibil ca Sfântul Valentin, prematur vestitor al primăverii și angajat pe post de Cupidon de ocazie, să fie numit tocmai patron al îndrăgostiților! Unde să mai încapă dragostea în butoiul cu pulbere al freneziei sexuale pre-primăvăratice? Ăsta nu e timpul iubirilor, ci al capriciilor și deplinei nestatornicii (ceva în genul – „Fute și fugi!”).

Întrebarea zilei este deci – cum ne liniștim?


Alte articole scrise de același autor (grid):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

grid

Mă captivează frumuseţea care nu sare în ochi, ci se cere descoperită - mai ales dacă nu se lasă descoperită. Mă atrage scânteierea adevărului învelit în minciună. Mă frământă binele pe care îl poate face răul. Îmi place să testez limitele suportabilului şi să iau pulsul câte unei iluzii. Nimic nu e mai fascinant decât să dai piept cu iluzia numită realitate şi să guşti, zi de zi, câte puţin din misterul de nepătruns al fiinţei. Atât cât îţi este dat... Sau atât cât rezişti să-ţi pui şi tu la bătaie propriul tău mister. E doar un joc - între mine şi cel care cred eu că sunt. Miza vieţii este jocul, iar jocul în sine nu are altă miză decât aceea de a fi jucat până la capăt. Adică până acolo unde începe să devină un lucru serios, căci seriozitatea e întotdeauna un lucru funest. Doar copiii se pot juca. Dar astăzi nu mai există copii; există doar adulţi în devenire. Iar adulţii nu se joacă niciodată - ei doar construiesc jocuri. Jocuri cu miză, în care miza e controlul asupra jocului însuşi. Ce uşurare că m-am născut bătrân! Cel puţin am scăpat de grija de a creşte mare. Maturizarea trebuie să fie un lucru extrem de plicticos...

Comments

  1. Robert G.    

    Analogia facuta cu “Gandesc, deci exist” este sublima. As tine-o in tandem cu tine: “Daca dragoste nu e, macar sex sa fie”.

    Sexul iti aminteste de carnea neputrezita (inca) concomitent cu un intelect asemanator unui pepene dulce dar fara samburi. Sexul are la baza atractia, ceea ce genereaza certitudinea ca inca poti fi “vandut”, ca inca se poate “licita” pe ambalajul pe care il porti.

    Supravietuirea se datoreaza si abilitatii indivizilor (animale si oameni) de a convietui in grupuri, ceea ce presupune formarea unor relatii mai mult sau mai putin durabile si placute. De cele mai multe ori, una dintre optiuni in ceea ce priveste celebrarea sau oficializarea legaturilor interumane este actul sexual. Teoria pe care se bazeaza aceste afirmatii spune ca suntem prea dependenti si prea slabi din punct de vedere fizic pentru a putea sa ne protejam singuri de conditiile ostile ale mediului. Un mediu social este un mediu care ofera mai multe sanse perpetuarii, ofera siguranta de sine, etc.

    Din alt punct de vedere dragostea/iubirea e promovata prin toate metodele posibile, se fac filme nenumarate despre ea, se fac emisiuni, se fac showuri, si ce e cel mai trist, cuvintele “te iubesc” rasuna in van 99% din timp. Nu iubim, nu simtim dragoste… simtim doar dorinta de a iubi. Asadar sexul este pentru multi un surogat pentru nevoia de dragoste, de afectiune. Bineinteles si sexul presupune anumite sentimente printre care cea mai importanta ar fi o atractie bilaterala.

    Asadar, ne linistim… facand sex.

  2. Luxor    

    Şi tot la trend ajungem? „Stay 2gether, that’s the new trend!”. Atunci să ne ocupăm de colecţia de primăvară.

    -„Ce mai e nou?”
    -„Ceva de la Chanel, evident!”

    Eu am să-ncep cu un aşternut haute couture, doar trebuie să fie în ton cu ambalajele, care „îmbinându-se” vor desena logo-ul.

  3. ANCA    

    Grid,
    Ce ma-nervezi!!! Vorbesti de funie in casa spanzuratului!

    Iar de linistit… Io nu vreau sa ma linistesc! Io voi sublima energiile hormonilor tropaitori…

    P.S.: va scriu de pe TAVAN! :(

  4. dr. paul    

    in curand ma urc si eu pe tavan, cu anca. deocamdata sunt doar pe pereti :))))

    ca sa zic si eu ceva: primavara chiar e un anotimp propice pentru „procreere” sau, ma rog, activitati conexe. stai sa vezi cand or incepe pasarelele *pardon, cocoseii* :))) si albinutzele si mai stiu eu ce oratanii sa colinde orasele.

  5. grid    

    Robert~

    sintagma completa a lui descartes este de fapt: „dubito ergo cogito, cogito ergo sum” (adica „ma indoiesc, deci gandesc; gandesc, deci exist”). cu aplicatie directa la problema noastra, parafraza devine: „mi se-arata deci ma fut, ma fut deci exist”.

    problema e daca fututul chiar rezolva problema si ne linisteste sau, dimpotriva, ne ațâță si mai mult… dar presupun ca intrebarea mea e pur retorica si nu-si are rostul, de vreme ce oricum toata lumea va alege sa se futa, ne mai punandu-si problema daca asta rezolva, intr-adevar, ceva. „linistirea”, fie ea si temporara, e indeajuns de multumitoare.

    de asta am si lansat intrebarea – ce facem ca sa ne linistim, sau – mai pe șleau – cum ajungem mai repede la sex, daca tot ni-l dorim atat de mult? raspunsul nu e deloc simplu, pentru ca niciodata numai sexul in sine nu ne e de ajuns. toti tanjesc mai cu seama dupa partida de sex care e cel mai greu de obtinut.

    deci, care ar fi strategia de urmat? exista o strategie? merita sa faci eforturi in sensul asta? cat de departe se poate merge, din punct de vedere al efortului depus personal, ca sa obtii ceea ce se cheama „a good lay”, adica un futai pe cinste?

    parerea mea e ca nu trebuie sa te straduiesti chiar deloc. oamenii cei mai atragatori sunt cei carora li se rupe. cei care nu fac nici un efort (si nu se straduiesc s-o ascunda) reusesc cel mai bine. dimpotriva, preocuparea pentru a-ti gasi un partener de pat e pe atat mai respingatoare cu cat e mai studiata si mai bazata pe un efort de transformare personala. pentru ca, daca tu insuti vrei sa te schimbi, sa pari un alt om sau chiar sa devii ceva ce nici nu esti, nici nu poti fi, atunci ce sa mai gaseasca celalalt la tine, in afara de o biata imagine de sine care, cu o speranta patetica, e inadins pusa la bataie?

    eu recunosc ca imaginea e totul, dar tocmai de asta ma intreb – cum lasam imaginea in starea sa naturala si cum o ferim de contrafaceri sau retusuri? nu cumva excesul asta de sexualitate, „produsa” (intr-un sens aproape… economic si de marketing al trupului) mai mult decat „facuta” (traita), deriva tocmai din faptul ca, pe masura ce apelam mai mult la retusuri de imagine, pe atat mai nesatisfacatoare si mai lipsita de substanta ne apare aceasta imagine. si de aceea, pe masura ce ne dorim mai mult sex, pe atat ne e mai greu sa-l inghitim atunci cand ne este la indemana. pentru ca dorinta, zic eu, nu e totul in rezolvarea problemei sexuale. nevoia e una, dorinta e alta. in general, dorinta e parca anume facuta pentru a ne oferi exact ceea ce nu avem nevoie.

  6. grid    

    Luxor~

    daca maine Chanel ar scoate pe piata o noua linie de orgasme, probabil ca sexul cu asternutul (Chanel) ar bate – de departe – sexul in asternut :) .

  7. grid    

    ANCA ~

    asa te vreau, tati. eu nici pe tavan nu mai am loc, ca ma napadira furnicutele pe unde nici cu mintea nu gandesti, de ma scoasera afara, ale dreq, cica sa iau o gura de aer curat… ca numa’ cu atata placere am ramas :)

    PS: un sfat pentru mataluta, cocotata acolo sus: nu te mai legana atata pe candelabru’ ala, ca o sa incepi sa te crezi Tarzan 😆 . sau Mowgli. pe urma o sa vrei sa venim si noi sa completam cartile junglei – Robert/Bagheera, FireMan/Shere Khan si cu mine/Baloo. io, fireste, numai ca sa sa va pove~ despre „the bare necessities” of life…

  8. grid    

    dr. paul~

    p’aici bondarii au inceput deja sa zbarnaie – de procreeat nu poate fi vorba, dar insamanteaza tot ce prind :)

  9. Robert G.    

    Bagheera? E personaj negativ macar?

  10. grid    

    dear, trebuie sa vedem impreuna „cartile junglei” – e f. instructiv. mai ceva ca ratatouille

    bagheera e o pantera, shere kahn un tigru iar baloo un urs. mai sunt si alte lighioane in povestirea lui kipling, dar inca nu le-am gasit corespondent pe glob :)

  11. Robert G.    

    Aha, care va sa zica: „Noi, cercetasii, nu pierdem multi oameni in lupta: ori murim cu totii, ori scapam cu totii.”

  12. ANCA    

    Grid, 😆

    Acum, mai degraba, sunt toti vulturii la un loc, cocotzata pe craca! :)

    http://www.youtube.com/watch?v=MGTWmrnPdgk

  13. luk    

    cred ca totul tine de stilul de viata

  14. grid    

    luk~

    da… da’ stilul de viata de ce tine?

    mi se pare mie sau campania de primavara nu s-a incheiat? 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *