Po(-po-)tentialul uman
1 comentariu
Scris de Eric, Tuesday, July 15, 2008 – 12:07 am
Am stat mai de mult de vorba cu un tip care avea in sange ( e drept un pic mai diluat ) neshte globule de sange indian, amerindian. si iaca unu dintre lucrurile pe care mi le-a impartashit a fost o mica povestioara.
Cand albii au inceput sa patrunda mai adanc in teritoriul actualelor state unite ale americii au dat in marile campii si zone joase de triburi de indieni pashnice. si s-or apucat albii sa puna semne si marcaje si sa devina proprietari peste o padure, peste o pashune, peste un deal, peste o vale… si nu au intampinat nici o rezistenta din parte acelor triburi…
de ce? ei bine fratzilor ( si nu v-am uitat nici pe voi dragi surioare 
) acele triburi nu aveau notiunea de proprietate asupra ceva exterior corpului sau senzatiilor personale. adica pentru ei era de neinteles ca poti fii proprietare peste ceva exterior tie. e a ta mana, e al tau piciorul, e al tau sentimentul, e al tau glasul, e al tau gandul dar nu e al tau acel copac, acel deal… alea sunt acolo dinainte de a fi tu si vor mai FII si dupa ce vei fi plecat la manituu in marile preerii…acelea sunt. eu pot sa le folosesc tu poti sa le folosesti…acelea nu poti sa le duci cu tine niciunde..incearca tu sa iei cu tine acel hectar de padure pe care l-ai proclamat a fi al tau… bineinteles mai metaforizez si eu aicea
COMUNISTII !!!…
dar totusi m-a pus un pic pe ganduri acel mod de gandire .. bineinteles comparandu-l cu modul meu de gandire aproape in concordanta cu al intregii societati contemporane…mod in care posesiunea joaca un rol foarte important… al meu . al tau, al lui, al ei, al lor, al nostru, nu-i al meu nu-i al tau, nu-i al lor, tzi-l vand, mi-l vinzi, mi-l donezi, mi l-ai luat, ti l-am luat…etc etc
….
in desele mele calatorii pe ruta bucuresti pe marginea soselei am vazut terenuri in mijlocul pustiului terenuri ingradite… cu buriana mai inalta inauntru perimetrului decat in afara…s a nu cumva sa fuga scaiu prea liber sau brusturele sa fie D.O.C. (de origine controlata)
dar ma rog astea sunt rautatile mele, judecati la adresa unui mod de a proceda… ceea ce vreau eu sa subliniez este nevoia exhibitzionista de a (de)limita… ce ?? un petic de pamant…
si daca e cineva care stie ce inseamna sa judeci ceva sau pe cineva, acela este un gay. gay-ul intra in contact foarte devreme cu prejudecatile si cu…judecatile ( de bine de rau de aprobare dar mai ales de dezaprobare ) ale celor din jurul sau… si incepe sa se teama, ba chiar isi asuma unele din acele judecati ale celor din jur si si le tatueaza pe suflet…
oricum la un moment dat am vazut nishte paralele intre (de-)limitarea ce apare din declararea si asumarea proprietatii si (de-) limitarile cu care cocheteaza din adolescentza un gay pe parcursul “carierei” sale asumate sau nu…ei bine paralele acelea sunt mai disipate acum la ceva timp dupa ce am inceput sa scriu la acest articol…iertare…
cuvantul care imi ramane totusi…este limitare…
pfeeeew…mi-am luat portzia de limitari la viatza mea…interne si externe… tu ?
Introdu adresa ta de e-mail: 
Si yo
nationale si internationale 