No menu items!

La cald, despre Eurovision!

Acelasi autor

Tu mergi la Bucharest Pride?

Astăzi începe a 10-a ediţie a paradei LGBT Bucharest Pride şi încă sunt indecis dacă voi participa sâmbăta viitoare la evenimentul culminant al acestei...

Reacţii la declaraţiile Mihaelei Rădulescu

A durat ceva, dar am strâns cele mai importante ştiri, postări de pe bloguri şi postări de pe Facebook sau Twitter apărute în legătură...

Dezbatere naţională! Your host tonight: Răduleasca

   Cred că deja ştiţi despre declaraţiile recente ale Mihaelei Rădulescu despre comunitatea LGTB, dacă nu, oricum, le analizăm puţin mai jos şi discutăm şi...

Nu mai asculta radio, omule!

Există muzică şi după TOP 40 Kiss FM! Gusturile mele muzicale n-aş zice că sunt foarte comune, dovadă că am găsit de-a lungul timpului puţine...

3(trei) gânduri despre bisexualitate

Prietena mea cea mai bună mă sună într-o seară să-mi spună că un prieten de-al ei tocmai i-a spus că e asexual! Fata asta...
Tudor
Tudor
Age: 23 Status: Out and Proud (...and NOT single) Hobbies: reading quality journalism, modern art and old music, positivity and urban exploration

Uraaaa! A câştigat Conchita! A câştigat comunitatea LGBTQ europeană!

Nu va fi o postare lungă, ideea e să discutăm la secţiunea de comentarii despre uriaşele surprize din seara de 10 mai 2014!

 

Este interesant:

  • Că foarte mulţi dintre europeni, din toate ţările, au trecut peste prejudecăţi, inclusiv cele mai conservatoare ţări au votat-o pe Conchita;
  • Este o dovadă a puterii de mobilizare a comunităţii gay;
  • Organizarea excelentă şi foarte gay-friendly a concursului de către danezi;
  • România a acordat 8 puncte Austriei, 12 puncte Suediei şi 10 puncte Ungariei; Piesa câştigătoare a obţinut 290 de voturi;
  • De mâine vor cânta oare toţi gay-ii “Rise like a Pheonix”? Are potenţial să ajungă imn al comunităţii? Trebuie să urmeze ceva după “Born this Way”;
  • Iată ce zice Conchita după ce a câştigat:

    “This night is dedicated to everyone who believes in a future of peace and freedom. You know who you are. We are unity. And we are unstoppable.”

    Cu alte ocazii: “My stance is that I fight for something positive rather than against something negative.” “I would like youngsters and children to grow up knowing that the way you are is fine.”

  • Ruşii au fost huiduiţi la greu;

A fost un spectacol excelent, care s-a terminat cu un nou început, de fapt, pentru  lupta comunităţii LGBTQ pentru a obţine drepturile care i se cuvin! Prevăd că se va discuta intens, şi peste tot despre asta, vă rog să interveniţi în locurile unde oamenii vorbesc despre asta şi să folosiţi cele mai bune argumente şi bunul simţ ca să explicaţi de ce e bine că a câştigat Conchita şi ce mesaj au dat europenii!

Proud to be gay today! :))

13 COMMENTS

  1. Si fara barba ar fi castigat. Este o melodie buna si grea iar prestatia vocala a fost la inaltime. Mi-au placut mult si Suedia, Elvetia, Armenia. Nu stiu ce a cautat Olanda pe locul doi, in fine. Pe mine ma amuza ca multi se mira de “tara sfanta” Israel, cum a putut oferi 12 pct Austriei, lol. E bine ca si anul acesta cea mai buna piesa a castigat, indiferent de geopolitic si prieteni.

  2. Aș vrea să cred că melodia și calitatea interpretării au contat în primul rând, însă mă tem că provocarea lansată “normalității” a cântărit mai mult…

    Trebuie remarcat că provocarea acestui an a fost dublă, sau mai bine zis dublă și compusă totodată.

    În primul rând, Conchita a fost catalogată de toată lumea drept “femeia cu barbă”. Asta arată că a fost percepută în primul rând ca femeie, ceea ce pentru cineva care se travestește poate trece drept un succes major. Însă parcă pentru a dovedi că travesti-ul nu ajunge pentru a anula diferența sexuală dintre bărbați și femei, Conchita a recurs la singurul gest care poate arunca această diferență în aer: sublinierea apartenenței la sexul de care travesti-ul era menit să o despartă. Prin asta a reușit travesti-ul perfect: schimbarea care nu schimbă nimic. Bărbatul îmbrăcat în femeie nemaifiind demult o noutate, Conchita a obligat lumea să o recunoască drept femeie (fie și o femeie cu barbă), fără măcar ca acesta să fi fost scopul travesti-ului său.

    Travesti-ul nu e ceva nou în artă, iar travestiți au mai concurat și în trecut. Nici măcar trans-sexualitatea nu mai miră pe nimeni, chiar dacă e catalogată ca fiind o aberație. Ceea ce a fost cu adevărat nou la Conchita a fost limita până la care a reușit să împingă ambiguitatea sexului său. Ambivalența a devenit, în acest caz, sinonimă cu stridența. În loc ca ambivalența să marcheze – ca de obicei – distanța care separă cei doi poli care nici nu se ating nici nu se confundă, opunându-i prin aceasta o dată mai mult și întărindu-le astfel poziția de extremitate absolută, în momentul în care ambivalența devine stridență distanța dintre poli se autodizolvă, iar polii înșiși încep să se confunde, provocând un scurtcircuit mental.

    Într-o lume croită pe baza dimorfismului sexual, în care opoziția dintre sexe subminează însăși identitatea noastră ca oameni, bărbatul și femeia obișnuiau să reprezinte cele două extreme ale existenței, frontiera ultimă față de care orice altă formă posibilă de diferență nu putea fi decât o diferență derivată, de importanță secundară. Esența noțiunii de diferență consta până acum din deosebirea incontestabilă și inatacabilă dintre plus și minus, dintre ceva și nimic, iar expresia umană a acestei diferențe – presupus originare – era diferența dintre bărbat și femeie. Masculinul și femininul erau pilonii pe care se sprijinea identitatea umană. Nici măcar perversiunea, oricât de odioasă, nu putea măcar să amenințe, necum să distrugă această diferență venită, pare-se, de dincolo de noi (sau, cel puțin, dincolo de putința noastră de a înțelege lumea).

    Însă atunci când bărbatul devenit femeie arată că el ține totuși la atributele sale masculine (vezi numele “Wurst” și prezența ostentativ subliniată a bărbii), intervine o breșă în puterea omenească de înțelegere, obișnuită să judece lumea în baza doi. Prima întrebare care se pune, atunci când vezi un bărbat care nu vrea nici să treacă drept femeie, dar nici să fie femeie cu adevărat este dacă “bărbatul” și “femeia” mai înseamnă într-adevăr ceva. Mai există oare vreo rațiune pentru care oamenii trebuie segregați pe criteriul sexului? Asta este întrebarea siderantă care lovește tocmai la rădăcina “normalității”.

    Sigur că dacă n-ar fi avut voce, sau dacă piesa interpretată n-ar fi fost una cu adevărat valoroasă, prestația s-ar fi acoperit probabil de ridicol. Însă tocmai seriozitatea prestației sale a fost ingredientul care a făcut extremele să facă implozie, lăsând cale liberă ideii despre o lume nouă, una în care extremele să nu mai conteze ca extreme, ci doar ca părți ale unui întreg. Acesta este, de altfel, tocmai mesajul piesei “Rise Like a Phoenix” – renașterea noastră din cenușă. Probabil că, de acum încolo, în materie de “orientare sexuală” heterosexualitatea va căpăta din ce în ce mai mult atributele unui… handicap.

    😎

  3. @Adi, sunt de acord, şi eu cred că a fost cea mai bună melodie din concurs, în special partea instrumentală a fost la înălţime. Şi Israelul este împărţit, o zonă mai conservatoare, spre Iordania, şi una tolerantă, progresistă spre coastă, unde Tel-Aviv-ul este capitala gay a Orientului. Românii s-au perindat doar prin Ierusalim şi din cauza asta, cred, au rămas cu credinţa că este o ţară mai conservatoare.

    @Grid, am reţinut ideea cu travesti-ul perfect pe care a reuşit să-l facă Conchita. Şi eu mă gândeam sâmbătă seara cât de tare provoacă ambivalenţa acestui artist. Apropo de asta, lumea pur şi simplu nu se poate decide cum să o numească pe Conchita: El/Ea – mereu se vor opri 2 secunde din discurs ca să se întrebe cum e corect să-i spună, dovadă emisiunea de mai jos cu Moise Guran, care a discutat astăzi la Europa FM despre homosexualitate şi homofobie. Ca să fim corecţi cred că ar trebui să întrebăm fiecare persoană transexuală şi travestită ce sex consideră că are şi să ne adresăm ei/lui în consecinţă.

    Ascultaţi înregistrarea ca să vedeţi ce păreri au românii despre numărul artistic.

    http://www.europafm.ro/europa-fm/emisiuni/romania-in-direct/eurovision-o-dezbatere-despre-homosexualitate-si-homofobie.html

    Cum ai spus tu Grid, toate elementele au funcţionat în acest mecanism al succesului şi aşa a câştigat. Şi din fericire nu a câştigat doar un trofeu ci şi un spaţiu discursiv pentru comunitatea gay.

    În legătură cu ce ziceai despre heterosexualitate în ultima propoziţie, întrebarea este cât de lent sau cât de repede se va produce această revoluţie sexuală? Şi noi, împreună cu toate ţările care în momentul acesta sunt considerate homofobe vom rămâne iar în urmă, pentru că încă nu am rezolvat problema homosexualităţii în conştiinţa publică. Vom fi mereu în poziţia de a învăţa valori de la alte state, de la alte culturi mai emancipate şi dezvoltate. Cred că asta e foarte rău pentru o naţiune.

  4. Interesanta este si partea comentariilor postate cu inversunare. In afara de TNR si Cațavencu, am fost uimit sa vad pe fb postari ironice la adresa Conchitei chiar inainte de a se da start voting. Din partea cui? Din partea a doi barbati in the closet. Interesant. Si acum, sirul penibilului: vine apocalipsa, vot fals, e diavolul pe pamant, ce vor crede copiii, labilii psihic- vulnerabili- vor fi tentati sa adopte homosexualitatea, si lista e lunga. Lol.

  5. Am cules si cateva informatii despre subiectul acesta, pe care nu stiu daca le stie toata lumea. In primul rand, piesa Conchitei Wurst a fost votata mai ales de public. Chiar in tari conservatoare, publicul a votat-o masiv: in Rusia a fost pe locul 3, in Grecia pe locul 1, in Romania pe 2.
    Alt lucru pe care nu-l stiam e ca interpreta nu e un transexual, ci doar a creat oarecum in joaca acest personaj Conchita Wurst, iar atunci cand nu isi joaca personajul e un barbat obisnuit.
    In fine, ca sa inchei, a doua zi dupa finala Eurovision am sunat-u pe maica-mea si in acelasi timp (conference call) pe sora ei (matusa-mea) si am inceput sa vorbim si despre Conchita Wurst. Maica-mea o numea tot timpul `ea`, iar matusa mea o numea mereu `el`, incat la un moment dat am avut senzatia ca sunt intr-o piesa de Eugen Ionescu.

  6. @Corneliu, oare ce piesă era? Cu siguranță nu e vorba de Cântăreața Cheală, de acord?

  7. Am gasit o stire interesanta, cica nu stiu ce ziarist a spus ca Romania a avut si ea succes la Eurovision cand l-a trimis pe Traistariu, adica femeia fara barba. Inteleg ca Traistariu e acum foc si para, cere despagubiri 2 miliarde de lei vechi. Pai chiar asa, ce asta mai e gluma?

    • Da da, e vorba despre cei de la Times New Roman, site de satiră. Trăistariu ăsta exploatează fiecare ocazie care i-ar putea pune numele în ziare, este obsedat de popularitate, şi se poate observa, puţin bolnav. Ştirea iniţială a fost văzută de câteva mii de oameni, după ce el i-a ameninţat cu procesul cititorii au crescut la câteva zeci de mii, dar preferă să se întâmple aşa ca să ajungă un subiect de presă, să fie invitat pe canapele la emisiuni de unde să ia câte 500 de euro şi să salveze producătorii care nu mai au ce să bage în aceste emisiuni cu rahaturi.

  8. Nu știu cât de relevantă este victoria Conchitei pentru a trage concluzii despre nivelul de toleranță al Europei. In acest continent colcaie homofobia, sexismul, rasismul, xenofobia si alte “calități” ale pateticei noastre societăți. Sunt ele foarte bine mascate de un avans legislativ considerabil care ne face a crede că nu există în majoritatea populației. Victoria Conchitei și posibila sa semnificație pentru comunitatea LGBTQ sunt totodată umbrite de proasta calitate a concursului în sine. Eurovision-ul este pentru mulți dintre noi, “europeni”, un spectacol care ne determină să economisim o mică parte din energia planetei stingând televizorul și deschizând o carte. Cu alte cuvinte, când un freak a câștigat un freakshow, putem trage concluzii la nivel general?

    Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva Conchitei, o găsesc o femeie superbă și un bărbat extrem de atragător, ceea ce mă deranjează este forma în care interpretam victoria ei. Europa este “prima lume” doar pentru că lumea a treia este și mai dihai. Să nu ne culcăm pe o ureche fericiți că trăim pe continentul gay-friendly. Multe lupte mai avem de luptat și mentalități de schimbat.

    • @David, Mie îmi place enorm Eurovisionul şi îl consider un foarte bun prilej de a te apropia de alte popoare din UE. Este minunat cum 180 de milioane de oameni de la Urali până în Islanda urmăresc cum se prezintă fiecare ţară, cum ţara organizatoare vine cu ce are ea mai bun, cu vedetele ei, cu resursele, tradiţiile şi cu profesioniştii care construiesc spectacolul, cum lângă scenă sunt mii de oameni care îşi susţin ţara şi flutură sute de steaguri de bucurie. Urmărind concursul simt că sunt european, îmi transmite acel sentiment de unitate şi de mândrie şi pot să văd cum reacţionează oamenii la diverse reprezentaţii artistice.

      Eu sunt foarte atent la cât de bună e engleza prezentatorilor (sau franceza), cum arată scena şi cât e de mare sala, cum arată materialele pregătite, ce glume au, cum interacţionează prezentatorii cu cei care transmit voturile din fiecare ţară, cum vorbesc cei din urmă, cum sunt îmbrăcaţi, ce clădire au în spate, cum se descurcă prezentatorii cu emoţiile artiştilor din camera verde şi aşa mai departe, deci o mulţime de alte detalii pe lângă muzică, care mă ajută să-mi fac o imagine despre ţara organizatoare şi ţările participante.

      Dacă la noi colcăie homofobia atunci ce să mai zicem de Orientul Mijlociu şi Africa Centrală unde oamenii mor doborâţi de pietre sau arşi de vii pentru asta?! Nimeni nu se opreşte din lupta pentru drepturi în Europa, nici pe departe, sunt multe de făcut, dar nu cred că mai există un loc aici unde să te temi pentru viaţa ta. Ce altă explicaţie ai pentru victoria Conchitei? Am auzit eu una interesantă: având în vedere că s-a creat un curent puternic împotriva Rusiei, care a fost huiduită de spectatori de fiecare dată când a fost pomenită, Conchita a reprezentat elementul opus lui Putin, ţarul homofob, şi aşa se explică de ce au votat-o europenii, ca să transmită un mesaj anti-rus.

      Este un concurs popular, oamenii din fiecare ţară îşi trimit acolo cântecele favorite, aşadar ar trebui să le respectăm gusturile, iar dacă nu ne plac melodiile ar trebui să căutăm cauza în altă parte (de ce sunt populare aceste melodii?). Eu sper să nu câştigăm prea repede, noroc cu Paula şi alţii pentru că îmi dau seama că o ediţie la Bucureşti ar fi cea mai proastă ediţie organizată vreodată. Probabil l-ar pune pe Bittman să prezinte şi ar face un cort improvizat în Parcul Izvor….

      Avem peste 360 de seri pentru citit într-un an, nu mi se pare că seara în care mă uit la Eurovision e pierdută, ba din contră!

  9. Imi place melodia la fel de putin precum imi place Eurovisionul. Totusi, fatal videoclipul ala. Imi aminteste de parodiile Mondenilor. Foarte haios.

  10. Pentru putin background, recomand un articol al lui Dan Alexe: http://cabalinkabul.wordpress.com/2014/05/11/conchita-wurst-cu-o-ancheta-despre-sufocanta-austrie/

Comments are closed.

Vezi si...

Rhodos povesteşte…

CÂNTECUL PIŢIGOIULUI Odată, demult, tare de demult, când stagiul militar era obligatoriu, am făcut şi eu armata. Dar nu oricum. Amănunt important. La şcoala de ofiţeri în rezervă. Nu spun care, secret militar! Pentru cine a venit mai târziu pe lume, trebuie să menţionez că respectiva şcoală, deşi de ofiţeri, deşi...

Articole din aceeasi categorie