shadow

Știu că partea de politică locală rar își găsește un ecou pe DarkQ dar cred că puțin context și informație poate să ajute în conturarea unei agende locale care să încerce să prezinte nevoile comunității LGBT.

În prezent, Primăria București – sau orice altă primărie de sector – oferă 0 sprijin comunității LGBT. Aceasta, încă, nu este o prioritate, deși comunitatea LGBT este una teoretic numeroasă, plătitoare de taxe și practic nerecunoscută de acest ordonator de credite.
Mai avem oficial sub 2 luni până se termină alegerile locale – 5 iunie – și aflăm care e structura noului Consiliu General al Municipiului București. Aș spune că pe ultima sută de metrii, și (poate) contra unor susțineri în campania ce urmează să înceapă, aleșii urbei București au pus pe masă proiectul cultural al anului – Teatrul ”Stela Popescu”.

Înainte să începi să verifici pe Google dacă Stela a murit și dacă mai avem reclamele Catena sau nu, îți spun eu că ea este OK și că reclamele încă sunt ”în vogă”. Și că proiectul, oficial, nu este al ei ci este un proiect promovat de Uniunea Criticilor Muzicali şi Forumul Muzical Roman. Dar, da, susținut și lobby-uit și de Stela Popescu, care are gata deja două spectacole pentru tineri. Ah, și să nu te chinui să îi găsești pe internet sau facebook pe cei de la Forum ca nu există online.

Ce se vrea prin teatru? Forumul consideră că tinerii nu au acces la muzică. Muzică adevărată, nu kitsch. Și deși în București există deja 4 teatre pentru copii și o Operă Comică pentru Copii, Stela Popescu poate aduce multă inovație acestui domeniu. Și nu o va face singură, ci împreună cu 43 de alți colegi plătiți de către Primărie, că Teatrul Stela Popescu este de interes local. Aceasta este propunerea, se găsește aici.

Acum nu o să scriu despre înființări de teate în ultimele 2 luni de mandat, sau de posibilitatea de susținere a unui partid sau a altuia ân alegeri contra trecerii propunerii sau de interesul CGMB pentru cultură (care cu câteva luni înainte dorea reorganizarea – favorabilă contribuabilului – ArCub).
Dar o să vorbesc despre ce interesează comunitatea LGBT din București și nu numai: acces la servicii sociale, de consiliere, medicale și, da, și culturale. Avem persoane LGBT fără locuințe, multe persoane evită să se testeze de boli cu transmitere sexuală de frică stigmatizării din partea personalului medical, dacă ești discriminat la școală/liceu/universitate/job majoritatea persoanelor nu știu ce să facă, există poate 10 psihologi care știu să consilieze persoane LGBT în oraș, sub 5 endocrinologi  iar spectacolele LGBT mai sunt, din când în când, atacate. Iar singurele spații sigure sunt practic ale unor ONG-uri, institutții de cultură și o mână e baruri.

 

Și atunci mă gândesc că un București modern este unul în care avem un Centru Comunitar LGBT, având 43 de poziții care să ofere persoanelor LGBT, familiilor lor și aliaților lor:

  • Servicii medicale de prevenire și tratare a bolilor cu transmitere sexualăBanner casa
  • Medici de familie pentru persoane LGBT cu care să poți să discuți deschis
  • Servicii sociale precum mediere în cazul violenței în familie sau a celei domestice
  • Psihologi și psihoterapeuți care înțeleg probeleme specifice experienței LGBT și care nu te trimit la biserică
  • Traininguri pentru specialiști din domeniul educațional, legal, medical etc.
  • Spații sigure pentru întâlniri comunitare
  • Consiliere juridică pentru cazurile de discriminare
  • Spații în care artiștii să poată organiza fără teamă expoziții, spectacole, proiectări de filme

Și, poate cel mai important, un spațiu deschis, încăpător pentru toată comunitatea, în care o identitate și o cultură LGBT locală prinde contur.

Nu știu dacă Stela Popescu te invită să discuți despre proiectul ei și al celor de la Forum dar eu te invit la discuția despre Centrul Comunitar LGBT miercuri, 16 martie, de la ora 13:30 la Centru Ceh.

 


Alte articole scrise de același autor (Mihnea Florea):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Mihnea Florea

De mic copil, non-profit, de mic copil gay. Dar mi-a luat 25 de ani să le pun cap la cap și din 2014 am început, timid, să mă implic pe partea LGBT. Cu ceva experiențe faine în domeniul educației și dizabilității, dintre care multe lecții cred că pot să fie traduse în dezvoltarea mișcării gay din România. Foarte interesat de ce se întâmplă în societatea civilă și de trendurile sale și adeseori pierdut în idei de proiecte faine - de am avea destul timp să le punem în practică.

Comments

  1. Mihai_Ionescu    

    Nu ma lamuresc cu o problema. De ce centru comunitar? Doar suntem de acord cu totii ca nu suntem inca o comunitate. Avem cultura LGBT locala? Sa-mi fie cu pardon dar, desi ideea in sine, chiar daca e importata cred ca direct din SUA, e buna, nu stiu in ce masura va primi vreodata bani de la Primarie/Consiliul local. Cu sponsorizari din afara, pare mai plauzibil. Pana una alta, de ce nevoie sa fim o ‘comunitate’? Cu ce ma ajuta pe mine ca individ LGBT, identificarea cu o ‘comunitate’? Cred ca deja se exagereaza existenta acestei ‘comunitati’ in care singurul element comun este cel sexual. Ce alte lucruri ne unesc? Cultura? Politica? Studiile? Varsta? Scopul?

  2. Daniel Mihai    

    Prefer și și. Minunat proiectul propus, dar el nu intră în concurență cu un teatru, sunt linii de buget diferite și mi se pare că și tu și promotorii teatrului cu pricina ar trebui să fiți cavaleri și să o lasați pe doamna Popescu în afara acestei dispute. Problematica LGBT e și așa prost înțeleasă de publicul larg, nu e nevoie să o facem mai controversată pe spatele unei actrițe care are calitățile ei.

  3. Mihai_Ionescu    

    Si totusi, ce au in comun cele 2 subiecte? Nu sunt cumva separate? Teatrul e o problema culturala, centrul unul sociala. Nu mi se pare a avea ceva in comun si nu cred ca isi fura unul banii altuia…

  4. grid    

    N-am înțeles dacă cele două proiecte au fost la un moment dat contrapuse, sau dacă au ajuns într-o competiție (fie pentru fonduri sau spațiu, fie pentru interesul public în general). Din câte înțeleg, teatrul se dorește a fi o instituție culturală, pe când inițiativa LGBT este un proiect privat, al unei ONG – or, nu cred nici că instituțiile publice pot concura cu inițiativele private (oricât de legitime ar fi acestea), nici că proiectele culturale pot intra în competiție cu proiecte sociale (oricât de bine definite).

    Cu alte cuvinte, care a fost miza reală a supărării ce răzbate din articol? S-au făcut demersuri oficiale către Primăria Capitalei, sau pe lângă CGMB, iar acestea au fost respinse? După părerea mea, orice inițiativă trebuie judecată după propriul său merit și nu discreditând legitimitatea alteia…

    Trecând la lucruri mai generale, de tactică și strategie în abordarea unor astfel de proiecte, ar fi de spus câteva lucruri. În primul rând, dincolo de neîncrederea societății față de orice inițiative LGBT, trebuie avut în vedere și faptul că lumea este în general sătulă de orice ONG-uri care solicită sprijin înainte de a se fi făcut remarcate prin câteva realizări eficiente și durabile. Nu e vorba despre seriozitatea și legitimitatea unui demers, ci de faptul că fondurile publice nu pot fi risipite în sprijinirea unor proiecte fără finalitate certă, mai ales în condiția existenței unei strânse competiții între diverse proiecte bugetivore.

    În al doilea rând, din considerente pur strategice, nu cred că e productivă nici antagonizarea unor proiecte culturale (mai ales dacă acestea aparțin unor nume deja consacrate), nici argumentarea de tip negativ în susținerea unor demersuri pozitive în esența lor (în sensul că promovarea unei imagini de comunitate LGBT oropsită și cu nevoi mari nu este productivă). Compasiunea nu este un vector de progres social la fel de eficient precum aprecierea suscitată de realizări deosebite, spectaculoase, sau obținute în condiții dificile.

    Nu e înțelept să-ți creezi dușmani înainte de a-ți fi găsit aliați, pentru că altminteri aliații s-ar putea să se codească să apară. Pentru a dobândi credibilitate și susținere, cred că un centru comunitar LGBT ar avea nevoie în primul rând de niște parteneri strategici cu greutate instituțională, sau măcar de nume recunoscute de specialiști care să nu se delimiteze de acest proiect și să-i admită în principiu utilitatea.

    Din experiența altor țări, cred că ideea unui astfel de centru ar trebui să fie centrată la început pe câteva direcții strict prioritare (de exemplu, asistența medicală și psihologică), mai degrabă decât pe expunerea unor linii de proiect prea complexe și îndepărtate.

    😎

    P.S.~ Partea cu spațiile artistice „sigure” aș scoate-o cu totul din proiect, întrucât nu cred că își dorește nimeni întâlniri într-un buncăr și nici un club închis, cu acces pe bază de legitimație…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *