shadow

     Salutare tuturor,

     Nu am mai avut o intervenţie pe blog de când a început toată nebunia cu strânsul semnăturilor. Din fericire MarioG şi Vlad Viski au acoperit subiectul cu articole cu informaţii şi argumente interesante. Bineînţeles că mă preocupă şi pe mine ce se întâmplă, şi m-am gândit întruna la soluţii şi la cum ar trebui să arate o strategie reactivă. Ne cam poticnim puţin la etapa în care selectăm principalele mesaje cu care mergem la luptă. Şi e normal, suntem primii activişti gay pe care îi are ţara asta!

     Pentru a fi mai bine pregătit pentru ce vine în lunile următoare mi-am dat seama că singura soluţie este să citesc mai mult şi să aflu despre poveştile, luptele, suferinţele şi bucuriile persoanelor queer din toate timpurile şi din toată lumea. Momentan mi-am făcut o bibliotecă electronică cu lucrări de specialitate din domeniu care conţine aproximativ 65 de titluri şi voi face pentru fiecare un review aici pe blog, pe măsură ce le citesc, oferindu-vă posibilitatea să le downloadaţi şi să le citiţi şi voi dacă descrierea mea şi cuprinsul vi se par interesante. Nu ştiu cum vreţi voi: să vă pun la dispoziţie toate lucrările acum pentru download şi să alegeţi voi ce vreţi sau să vi le propun spre lecturare pe rând? Cum aţi vrea?

     În această listă, efectiv uriaşă, de cărţi pe tema LGBT, pe care am găsit-o, mi-a atras atenţia lucrarea „Religious and Sexual Nationalisms in Central and Eastern Europe: Gods, Gays and Governments„. Ştim bine deja că suntem mai balcanici decât vrem să recunoaştem şi e interesant şi productiv să aruncăm o privire şi la vecinii noştri, din stânga şi din dreapta, de jos şi de sus. Această lucrare coordonată de sârbul Srdjan Sremac şi de Ruan Ganzevoort, la care constribuie autori din Polonia, Serbia, Croaţia, Rusia, Suedia, Bosnia şi Herţegovina şi chiar România, este o analiză a spaţiului social, dar şi a spaţiului efectiv de exprimare pe care îl primeşte minoritatea LGBT în statele balcanice sau ortodoxe. Cartea vorbeşte şi despre puterea bisericii de a construi şi deconstrui libertatea.

     De ce este atacată comunitatea LGBT?

     Bănuiesc că vă sună familiar termenul de naţionalism. Acesta a a făcut întodeauna parte din sfera publică, pe când sexualitatea a fost mereu o problemă privată, iar religia, în funcţie de circumstanţele politice, a alternat între cele două sfere. Evident că după căderea regimurilor comuniste, în ţările din zona Balcanilor s-a schimbat complet paradigma şi avem sexualitatea dusă tot mai mult spre zona publică, la fel şi religia, dar în direcţii total diferite. Negocierile dintre aceste două tabere au eşuat şi fenomenul LGBT a fost asociat cu o uriaşă conspiraţie a Occidentului care ameninţă valorile tradiţionale şi identitatea religioasă. Religia a fost chemată să protejeze moralitatea şi normele sociale. Şi astfel şi-a regăsit misiunea şi un nou duşman (după ce din Europa au dispărut fasciştii, comuniştii şi evreii). Favorizând (presupusa) voinţă divină în favoarea drepturilor omului. :(

     Naţionaliştii şi fanaticii religioşi au creat în toate aceste state o atmosferă de ură pentru a-şi avansa agenda şi au politizat sexualitatea, împărţind oamenii în funcţie de loialitatea faţă de tradiţie şi naţie. În România şi Polonia cu atât mai mult, deoarece nu există grupuri religioase progresiste ca în ţările baltice sau nordice, unde bisericile protestante sau evanghelice s-au deschis şi membrilor LGBT, pe care îi acceptă ca pastori, îi căsătoresc religios şi le botează copii născuţi după cine ştie ce aranjamente!

     În toate aceste democraţii noi, pentru tineri nu a fost foarte uşor să găsească de muncă, să-şi continuie cu uşurinţă educaţia sau să fie independenţi financiar şi să-şi formeze familii. În ţări ca Serbia sau Bosnia şi Herţegovina, naţionaliştii s-au străduit să canalizeze această furie a celor săraci către propriile lor lupte politice sau morale, declanşând un proces de retradiţionalizare a relaţiilor sociale.

     Ar fi nedrept să nu menţionăm şi liderii politici în toată această ecuaţie. Tagmă în care a fi religios în public e o nouă formă de conformism. Politicieni care ….. se dau rotunzi: „Trebuie să luptăm cu toate mijloacele morale împotriva celor care vor să pervertească o puternică societate morală.” (politician polonez) dar preţuiesc ca pe ochii din cap fiecare vot de homofob. Şi eşuează mereu să facă ceea ce e moral!

     Cazul Croaţiei: un ONG conservator de tipul Coaliţiei pentru Familie a început în 2013 un demers foarte similar cu ce fac ai noştrii acum. Oamenii cu minte în cap de acolo, inclusiv preşedintele de la acea vreme au observat că demersul lor nu are niciun fundament democratic şi că avansarea în spaţiul public a ideii că majoritatea are drept absolut de a decide în locul celorlalţi este absurdă. Acolo li s-a spus clar, atenţie, ţara asta nu e o „vote-ocracy” unde vă puteţi juca cu drepturile minorităţilor după bunul plac. Sunt absolut şocat că în România nu avem absolut niciun apărător al ideii de democraţie din rândul politicienilor. Oare cât va mai ţine laşitatea asta?

     Ideea e că au strâns semnăturile necesare, şi puţin peste: 700.000, apoi au organizat referendumul, unde două treimi au votat în favoare, dar s-au prezentat doar 38% dintre cetăţenii cu drept de vot.

     La 1 septembrie 2014, în protestele coaliţiei conservatoare din Croaţia, se vota în parlamentul croat legea parteneriatului civil, care dădea tuturor cetăţenilor croaţi drepturile celor căsătoriţi, cu excepţia titulaturii şi a posibilităţii de a adopta copii.

     Cazul Letoniei: în 2006 după ce iniţiativa constituţională de a limita căsătoria doar pentru cuplurile heterosexuale, clasa politică a fost dur criticată de Parlamentul Uniunii Europene, care a atras atenţia asupra încălcării articolului 13 din Tratatului UE, care oferă construcţiei europene autoritatea de a combate homofobia. Asta ne arată că vor exista reacţii şi în cazul României, dacă lucrurile vor ajunge prea departe.

     O altă perspectivă interesantă pe care mi-a clarificat-o cartea a fost faptul că marea majoritate a oamenilor (peste 60%) nu au nicio idee despre problemele cu care se confruntă persoanele LGBT în societate, sau că acestea sunt înţelese total greşit, nu din perspectiva drepturilor omului, cum ar fi normal, ci interpretate urmărind stilul de viaţă al acestor persoane sau prezentarea lor trunchiată în media şi showbiz.

     Catolicii sunt mult mai bine conectaţi la lumea reală după cum am observat, şi au început şi în Europa un discurs similar cu cel de peste ocean, după ce s-au distanţat de metodele reparatorii folosite de preoţi pentru „vindecarea” persoanelor LGBT, care amintesc de atrocităţile petrecute în internatele catolice şi de minorii abuzaţi sexual de preoţi şi călugări: „sunt LGBT şi creştin”

     Ştim bine că majoritatea persoanelor LGBT sunt spirituale, dar refuză să se identifice ca fiind catolici, ortodocşi, musulmani etc, tocmai pentru că sunt demonizaţi de către cea mai vocală ramură a acestor religii. Dar într-o lume normală (spre care, din fericire, ne îndreptăm) alăturarea celor două identităţi nu ar trebui să facă valuri. Partea spirituală a vieţii este la fel de necesară persoanelor LGBT ca şi celorlalţi oameni. A introduce acest mesaj în strategia de comunicare a comunităţii în lunile care urmează ar înseamna, pe scurt, că am bate Coaliţia pentru Familie cu propriile arme, şi am testa în premieră această strategie într-o ţară majoritar ortodoxă. Aici bineînţeles că e de studiat cum s-a ajuns în SUA şi în statele nordice, ca atât de multe culte creştine să accepte persoanele LGBT în comunitate, pentru a prelua o parte din argumente şi tactici.

     Malta, Ungaria sau Slovenia sunt doar câteva exemple de ţări care au legalizat parteneriatele sau adopţiile (Malta) în ciuda nivelului de acceptare foarte scăzut al populaţiei faţă de persoanele LGBT, şi în special de problema căsătoriilor/uniunilor. Acolo politicienii au avut coaie! Ai noştri le-au plătit tribut când şi-au asigurat locul călduţ.

     Vă las să meditaţi puţin la sloganurile folosite în câteva ţări pentru pride. Fiecare a adunat speranţa a zeci de mii de oameni că mâine va fi mai bine.

Let’s walk together! (Serbia)

Let them see us! (Polonia)

Love is Love! (Croaţia)

 

Pentru a cunoaşte mai bine particularităţile spaţiului est-european vă recomand cartea. Sunt toate şansele ca citind-o să-ţi vină ideea pe care toată lumea o aşteaptă!

Descarcă de aici: Religious.and Sexual Nationalisms in Central and Eastern Europe: Gods, Gays and Governments

 

tumblr_nqtanfAVpc1ryv6tlo1_500


Alte articole scrise de același autor (Tudor):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Tudor

Age: 23 Status: Out and Proud (...and NOT single) Hobbies: reading quality journalism, modern art and old music, positivity and urban exploration

Comments

  1. Kesh    

    Ati putea sa adaugati un tab acolo sus langa intrebari cu „Resurse.” Imi aduc aminte ca s-au mai postat carti pe site.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *