De azi voi incepe sa public niste materiale dragute, venite din partea unui scriitor amator. Continutul mail-ului este:
Buna ziua draga Robert G,
Am luat contact cu blogul tau de ceva timp si sunt incantat de forma si continutul sau si de oamenii cu care colaborezi. Am remarcat ca are o serie de rubrici (etichete) diverse dar ca spre deosebire de alte bloguri cu continut si tematica similara din afara, lipseste o rubrica de literatura erotica.
Despre necesitatea, utilitatea si mai ales popularitatea acestui gen literar (pe care multi il confunda cu pornografia) poate provoci o discutie pe blog. In acest sens iti propun o colaborare.
Desi nu sunt scriitor de profesie, in timpul liber imi place sa scriu, iar ca gen literar, am scris si mai scriu literatura erotica gay. Scrierile mele fac parte dintr-un ciclu de romane scurte reunite sub titlul ” Din jurnalul unui gay satisfacut ” care, desi sunt fictiune, pornesc intradevar de la jurnalul unui gay cu o viata sociala si sexuala deosebita, care nu este fictiune ci o persoana reala.
Avand acordul acestui gay de a valorifica in scris experientele si trairile sale, fara a deconspira identitatea sa reala sau a persoanelor din jurnal, am dat frau liber fanteziei si trairilor proprii in romanele mele.
Te asigur ca a citit tot ce am scris in legatura cu el si am beneficiat de multe ori de sugestiile sau completarile pe care le-a considerat necesare. Practic, pot sa spun ca am scris amandoi aceste texte.
Bref! Pentru inceput iti propun sub forma de foileton, romanul “Danut mon amour” si iti atasez primul episod din romanul, care are cateva zeci de episoade.
Daca vei considera interesanta propunerea mea si vei posta acest prim episod iar reactia cititorilor va fi favorabila iti voi mai trimite alte episoade care ar urma sa fie postate saptamanal. In orice situatie, astept cu interes un raspuns de la tine.
Cu prietenie,
Ciprian The Writer
Prima parte in post-ul urmator. O sa creez interlink-uri intre “episoade” pentru a fi mai ushor de parcurs intreg materialul.
Adaptare hi5 a caprei cu trei iezi:
Kpra coo 3 iezi
Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3 yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:
-Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha:
“3 yezi bulangii, fug akum la D&G,
Si va aduce mama voo okelari cu rama noua
Ktarama de metal cat zabala de la cal,
Si trei blooze cu sclipici, si adidasi cu “arici”
Un mobil de la Vertu, k sa tzi moara dooshmanu’”
- Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?
- Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses 
:x:X
Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Smekerul, kre era numa figuri plin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:
- 3 yezi bulangii, ma imbrak la D&G….
S-a terminat si editia de acest an a “Festivalulului Serile Filmului Gay 2008″, desfasurandu-se intre 13-19 octombrie. O parte din noi a fost prezenta la Cluj-Napoca unde am revazut locuri si oameni dragi. Din cauza unor facturi de tin de “drumuri si poduri” precum si a “precipitatilor abundente” nu am ramas si Duminica, pentru a participa la Gala Premiilor Gay.
Castigatorii sunt:
Melodia gay a anului (melodie romaneasca): Dana Nalbaru – Tu
Cea mai obiectiva emisiune TV (cu o tematica LGBT): “Mondenii” – Prima TV.
Cel mai bun proiect: Nu renunta la sex! Renunta la riscuri!
Cel mai sexy barbat: Razvan Fodor
Cea mai sexy femeie: Loredana
Creatorul de moda al anului: Catalin Botezatu
Premiul pentru activism LGBT: Lucian Dunareanu
Cel mai bun blog gay al anului: Darkq.net
Cel mai bun mijloc de informare al comunitatii: Revista Angelicuss
Cel mai popular drag queen al anului: Petruta Grasa
Best Gay Party: Purple Club – Bucuresti
Best LGBT Event: GayFest 2008
Organizatia anului: Accept Bucuresti
“Bila neagra”: Gigi Becali
Toată lumea ştie că HIV (virusul imunodeficenţei umane) este agentul care provoacă AIDS/SIDA (Sindromul Imunodeficienţei Dobândite). Şi totuşi, oricât ar părea de surprinzător, acest lucru nu a fost niciodată dovedit – cel puţin, nu în mod ştiinţific. Declararea culpabilităţii HIV în cauzarea SIDA şi, mai apoi, declanşarea ofensivei contra acestei maladii a sfârşitului de secol XX (dacă nu “XXX”, dată fiind explozia de sexualitate care l-a marcat) aduce foarte mult cu paranoia antiteroristă a ultimilor ani: trebuia găsit cu orice preţ un vinovat, iar HIV-ul a fost găselniţa cea mai la îndemână. Ca de obicei în astfel de cazuri, antepronunţarea unui verdict sub presiunea opiniei publice (pe criterii mai degrabă de PR decât medicale sau ştiinţifice) nu a făcut decât să îndepărteze fără drept de apel o cercetare cu adevărat serioasă asupra a ceea ce este, de fapt, SIDA. Mai mult, superficialitatea şi neglijenţa (ante)pronunţării unui verdict – aplecat mai mult spre senzaţional decât spre adevăr – a deschis cale liberă unei adevărate mafii albe a cercetărilor în domeniu, încercările de găsire a unui tratament fiind subordonate nu bolii (mă rog, “sindromului”) în sine ci prelungirii şi intensificării finanţărilor legate de “cercetarea” sa.
Iată câteva din cele mai uluitoare “scăpări” din odiseea SIDA, scăpări care fac de-a dreptul inoperabile suma de corelaţii (care fără îndoială există) dintre virusul HIV şi SIDA :
- Nu a existat nici un articol publicat în literatura de specialitate, la vremea “descoperirii” HIV sau după aceea, care să dovedească HIV ca fiind cauza SIDA. (Mai mult chiar, se poate spune că definirea SIDA ca afecţiune medicală s-a încropit pe măsură ce rolul “cauzal” al HIV s-a încetăţenit în lumea medicală.)
- “Tratamentul” SIDA (antiretroviral, anti-HIV), care în esenţă împiedică sinteza acizilor nucleici în organism, provoacă el însuşi slăbirea sistemului imunitar.
- Postulatele lui Robert Koch (descoperitorul bacilului tuberculozei), referitoare la paşii ce trebuie urmaţi în dovedirea legăturii cauzale dintre un microorganism şi boala pe care acesta se presupune că o provoacă, nu au fost respectate.
- Aşa numitele “testele HIV”, chiar cele mai performante, inclusiv metoda polimerizării în lanţ (PCR) folosită la determinarea “încărcăturii virale” – ghilimelele nu sunt întâmplătoare -, nu determină virioni activi (viruşi compleţi) ci doar particule virale (resturi de virus) sau anticorpii pe care organismul îi produce în contact cu virusul. Chiar prospectele respectivelor teste avertizează asupra faptului că acestea nu sunt menite ca proceurăde screening în populaţie sau pentru a diagnostica infecţia cu HIV
- Chiar şi în aceste condiţii de testare, în secreţiile seropozitivilor sau ale celor bolnavilor de SIDA nu se găsesc întotdeauna viruşi sau se găsesc în cantităţi infime, noninfectante; în schimb, există reacţii fals-pozitive la testare, precum şi criterii diferite de pozitivare a testului, în funcţie de câte particule virale sunt găsite prin testare. Deasemenea, există conversiuni inexplicabile de la seronegativitate la seropozitivitate şi invers. Cert e că, în ciuda sentenţiozităţii unor afirmaţii asupra modului “sigur” de transmitere a HIV, felul în care se produce această transmitere rămâne încă o necunoscută importantă.
Dacă nu HIV, atunci ce provoacă SIDA? Întrebarea nu îşi poate găsi răspuns atât vreme cât miliardele de dolari destinate cercetării SIDA sunt destinate numai acelor proiecte de cercetare care presupun deja, aşa după cum establishment-ul medical şi ştiinţific o cere, că HIV e adevăratul vinovat. Disidenţa nu e admisă atunci când e vorba de bani.
Ipoteze ar fi multiple. Comportamentul “de risc” pare a fi o constantă a celor ce sunt bolnavi sau au murit de SIDA. Folosirea îndelungă a antibioticelor, istoria lungă de relaţii sexuale cu parteneri multpli (mai ales dacă a fost presărată cu multiple boli cu transmitere sexuală şi cu abuz de antibiotice), consumul de droguri, transfuziile de sânge şi, în general, schimbul frecvent de secreţii umorale cu persoane diferite, toate par a introduce o dezordine imunitară căreia organismul, într-o confuzie imunitară deplină, nu îi mai poate face faţă la un moment dat.
Iată şi câteva link-uri pentru informarea suplimentară acelor interesaţi:
- www.theothersideofaids.com , un film foarte bine făcut (2004), care spune multe ;
- www.duesberg.com , site-ul oficial al lui Peter Duesberg, profesor de biologie celulară şi moleculară la Universitatea Berkeley, CA, specialist în retrovirusuri şi în genetica bolii canceroase ;
- www.duesberg.com/media/cffatal.html , Fatal Distraction (“Distragerea fatală”) un articol de Celia Farber, jurnalist, care prezintă foarte bine manipularea la care opinia publică internaţională a fost supusă în legătură cu problematica HIV-SIDA
