… eu am reprezentat intotdeauna uratenia. Fie ea ca se numeste mojicnicie, pseudo-egoism, inchistare sau chiar fals sibarit. Sau nici macar atat. Doar urat. Nu inteles. Doar perceput. Si simtit. Insa,desi nu am acceptat si am refuzat aceasta uratenie, a trebuit sa traiesc alaturi si cu ea. De ce? Pentru ca uratenia omeneasca nu o poti strivi. Nici macar dezintegra. Ori sfarama…
Educatoarea imi trimite (intre doua sesiuni de munca asidua si o filmare) “neste” link-uri. El, dragul, tine tare mult la nivelul meu de cultura. Dar, nu orice fel de cultura, ca e pe zile, cu cartele, ratie si portionare. Nu sunt fanul lui Dolce, nici al lui Gabbana. Nici mutu… aaa… Mutu nu imi desface pupilele. Relativ la filmuletz… nici nu stiu ce imi place mai mult… Nessun dorma oglindita prin Pavarotti sau corpul boului astuia…
Vizionare placuta… (I cry with this song and that body):
[youtube]EWdINUZZzBs[/youtube]
Desi spuneam candva ca nu e treaba mea, uite al dracu’ sa fiu da’ nu ma “poci” abtine. Aseara am fost in Sauvage (TM), extra-, mega-, ultraclubul gay (“gay friendly” e termenul corect).
Adevarul ca “de gay” e tare putin spus pentru ca dupa cum se prezinta (la infatisare pentru ca la “frumusetea sufletului nu am avut timp sa ma uit) – mai nou ce-i drept – popolatia populatia, zici ca toate casele de copii, puscariile (din zona), acvariile cu pesti pestii care seamana a rechini (categoria aia de 2% de care ar fi indicat sa ne ferim) – si-au deschis portile si toti oropsitii de soarta, toti cei care nu au de-o felie de “pita”, toti care au tatuaje (proaste) pe 30% din suprafata pielii au navalit in singurul club gay timisorean.
Aproape 6 dimineata. Zilele acestea am lucrat enorm, ma doare incheietura umarului drept, de la mause. 
Am reusit dinou sa imi dereglez orarul astfel ca ziua mea incepe noaptea si noaptea mea incepe ziua. In fine…
Am facut cateva schimbari minore si paginii principale a blogului, nesemnificative pt. useri. Cine are user si parola probabil ca a abservat ca in bara dreapta nu mai exista link de logare (cretinii de la wordpress, alaturi de linkul de logare au concatenat si cateva linkuri catre ei, si nu imi convine sa fac munca pe seminte).
Logarea se poate face in continuare, la aceeasi pagina:
Thomas Beatie, un transsexual din Statele Unite, (Oregon) a reusit sa transforme in realitate dorinta sa de a avea un copil.
Thomas a declarat intr-un interviu acordat revistei dedicate minoritatilor sexuale “Advocate” ca este insarcinat in 5 luni. Fetita pe care urmeaza sa o aiba se dezvolta normal si este stabila din punct de vedere al sanatatii. Transsexualul american s-a nascut femeie dar inca din adolescenta si-a dorit sa devina barbat. A urmat un tratament hormonal urmat de operatii de ajustare a pieptului insa nu a renuntat la organele reproducatoare.
Mai devreme imi bătea inima. Tare. M-am ţintuit locului şi am întrebat-o ce are. Se bâlbâia. Şi la un moment dat s-a oprit, speriată. Am început să o biciuiesc. Ca să mă răzbun pe ea. Cu ce drept bate fără să îmi ceară voie? Cu ce drept îmi zdrobeşte pieptul şi chingile bine strânse în idei şi convingeri ţintuite de atâta amar de vreme? Să nu mai spunem de experienţe … neplăcute dacă ar fi să le judec “la rece”. Îmi vine să o smulg din piept şi să o arunc cât colo în praf şi uitare. Mă doare pieptul… Mă dor chingile… De ce nu se împacă inima cu gândul? De ce nu mă ascultă când îi spun că nu e bine să se zbată? Cel puţin nu atât de tare.
Ora 05:32. Dupa cateva ore de promovare a catorva din site-urile mele, in playlist-ul din WMP a rasunat o melodie care imi place la nebunie. Si imi venisera in minte cateva idei pe care ma gandeam sa le astern aici, pentru a le putea reciti candva, peste ani. Aceasta e melodia despre care va spuneam:
[youtube]HJ6GzRkO8lM[/youtube]
Ma gandeam la puterea de a ne resemna, la capacitatea de autoconservare, autovindecare, la puterea de a ridica atunci cand suntem doborati de vreo sageata plina cu venin care, evident, nu ne-a fost destinata.
Gigi Becali a participat ieri la luarea de pozitie a Bisericii Ortodoxe Romane si a altor 22 de asociatii crestine cu ocazia paradei ‘Gay’ de astazi
“Ce atatia homosexuali? Dau eu doua sau cinci milioane de dolari si ii terminam pe toti homosexualii din tara. Pentru asta trebuie ca Patriarhia sa propuna presedintelui sau Parlamentului sa organizeze un referendum, daca suntem de acord cu casatoriile lor. O sa iasa 99% ca nu, si gata!”, a afirmat finantatorul Stelei. [9am.ro]
Poi, bre boerule, mie nu imi trebe nici un ban, bre, ca să te las să mă termini… Dar dacă matale insişti…
Cât despre Patriarhie şi referendum, ai, bre, grijă că puşlamalele alea în rochii lungi şi negre o sa semneze pe ascuns “pro”, că-s prostituate (ce-i drept, de lux, dar de când lumea şi pământu’) şi o să bage banii ăia în acatiste pentru victoria Stelei. Hauzi, bre? Da’ Ăl de sus e microbist sau prosto-fil de te mai ţine pământu’?
Dragii mei ambitiosi si perseverenti pasionati ai artei gastronomice, pana va ajunge reteta mea sa fie vizualizata (caci, olfactivul si gustativul se induce doar savurand deliciile noastre culinare, nu?!), etapa comerciala a postului, respectiv al bunatatilor Pascale vor fi deja lipsite de actualitate… Tocmai de aceea, m-am gandit, in prag de nou sezon al estivalelor trairi, sa recurg la “ramashitzele” din camara/pivnitza noastra: muraturi! Poate suna deloc actual, dar, credeti-ma, in loc sa renuntzam la delicioasele acrituri – cu atat sarg si timp si energie – puse la borcan/butoi, indraznesc sa va sugerez/recomand un deliciu sublim; MUSACA DE MURATURI (pt. 6-8 persoane)
salut, ma numesc roberto (si eu!) si, oricat de ciudat ar putea sa-ti sune, predau literatura romana in Italia. Iti scriu dintr-un motiv oarecum banal (sau nu?), adica pentru ca o revista din italia mi-a cerut sa scriu un text despre queer studies in romania; din cate stiu eu, si am trait cativa ani buni in Romania, nu prea exista asa ceva, cel putin “oficial”… in plimbarile mele prina padurea virtuala a internetului am dat de blogul tau, l-am citit si m-am gandit ca poate poate stii sa-mi spui ceva in legatura cu acest subiect: exista opere “gay” in literatura romana, ceva care ar merita citit/mentionat/tradus?
In afara de cateva chestii, care vasazica remember al lui mateiu caragiale, straja dragonilor al lui negoitescu si, mai recent, pe bune / pe invers al lui adrian schiop, eventual si eseurile lui george balan si jurnalul lui mihai radulescu, mie nu-mi vine in minte nimic. tu ai vreo alta idee, sau stii sa-mi indici un blog, un site etc,. unde pot gasi informatii? eu unul am cautat, dar n-am prea gasit… multumesc pt ajutor!
