Un alt an se va sfarsi peste cateva ore. Noi sperante se vor naste si de-opotriva noi deceptii. Anul ce a trecut a fost un an al cunoasterii si schimbarilor. Va multumesc tuturor pentru rolul benefic pe care l-ati avut si de asemenea inca de acum va sunt recunoscator pentru ceea ce ve-ti fi.
Indiferent care pe unde va sarbatori fiecare secunda ZERO fie ca sufletele noastre sa renasca dinou, asemeni primului rasarit.
La multi Ani!
Aceste patru cuvinte atât de diferite, dar cu o încarcatura emotionala atât de profunda care pentru unii sunt atât de edificatoare încât pot sa le schimbe viata.
Se tot spune ca viata e o mare loterie, dar aici nu vreau sa ma refer la asta pentru ca deja sunt multi care au trecut prin viata si si-au dat seama daca au tras lozul câstigator sau nu. În schimb multora le place sa se joace cu focul si ce se întâmpla când se ard ?…. sau pur si simplu le place sa se joace si fiind un joc initiat de ei sunt siguri ca nu au cum sa piarda pentru ca regulile sunt stabilite sa fie în avantajul propriu.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au întrebat ce este timpul şi cum poate fi măsurată succesiunea lui neîntreruptă? La început, primul criteriu a fost desfăşurarea zilelor şi nopţilor. Dar şi acestea nu erau egale, ci condiţionate de anumiţi factori. Observând natura care le asigura existenţa, au constatat periodicitatea schimbărilor fazelor lunii, a intensităţii diferite a soarelui, succesiunea identică a anotimpurilor, a perioadelor călduroase cu cele friguroase, a celor ploioase cu cele secetoase, repetarea ciclurilor de fertilitate la plante şi animale, comportamentul păsărilor sau animalelor, care, în anumite perioade dispăreau, ca în altele să apară din nou (migrare sau hibernare).
Este putina culoare din anii 80. Piesa este remodelata in 2006.
[youtube]XnyHatm25wE[/youtube]
Mi se pare potrivit ca acum, în ajun de Crăciun, să lansez o întrebare şi, totodată, o provocare.
Întrebarea e simplă: ce ne face oameni? Provocarea e să medităm mai mult la conţinutul întrebării şi mai puţin la forma ei.
Miza Crăciunului este venirea pe lume. Deşi aşa pare, nu Isus Cristos e personajul principal al acestei poveşti. El nu face decât să ne amintească de propria noastră venire pe lume şi de legătura sfântă pe care fiecare o are, fie că o recunoaşte fie că nu, cu propria existenţă. Naşterea Mântuitorului reprezintă naşterea noastră ca oameni.
Ar fi prea simplu să enumerăm aici o sumă de calităţi care doar definesc statutul de om. A fi bun, generos, drept, a te îngriji de tine însuţi atât fizic cât şi spiritual sunt doar manifestări ale omenescului din noi. Dar, ca să mă împrumut puţin de la Nietzsche (Omenesc, prea omenesc – 1878, 1886), de unde vine prea-omenescul nostru? Cu alte cuvinte, întrebarea mea este nu atât care ne sunt calităţile ce ne definesc ca oameni, ci mai ales de unde ne vin aceste calităţi, sau de ce sunt ele definitorii pentru noi. De vreme ce oameni diferiţi adoptă şi promovează, în sistemele lor de valori, calităţi diferite (şi adeseori chiar opuse), se pune întrebarea dacă există totuşi un element (motivaţional?) care transcende aceste diferenţe, sau care le fondează. De ce ţinem să fim (şi să rămânem) oameni – o facem cu un scop anume (atraşi de viitor), pentru că nu avem încotro (înrădăcinaţi fiind în trecut), sau din pură obişnuinţă (ancoră a unui prezent sordid)?
Un posibil mod de a răspunde provocării mele ar fi cel negativ (ce nu ne face oameni?), acesta reducând mult posibilitatea unor enumerări sterile. Sau, ce diferenţiază omul de neom?
De pildă, eu opun calităţii de om nu unul, ci două posibile antonime (la rândul lor oarecum opuse ca sens!): animal şi maşină (robot). Personal, mi se pare mai puţin jignitor reproşul “eşti un animal” decât scoaterea în evidenţă a anumitor caracteristici de funcţionare “automată” a cuiva. Asta poate pentru că “animal” e doar un fals antonim pentru “om” (un antonim de specie… morală), pe când “maşină” e un antonim veritabil, pentru că pune în discuţie viaţa însăşi.
Deci, ce rămâne din noi atunci când încetăm să mai fim oameni? La ce ne reducem? Şi de ce?
Dacă v-aţi împodobit deja bradul, aţi terminat cu shopping-ul şi v-aţi achitat de toate obligaţiile specifice sezonului, dar mai ales dacă nu aveţi (şi nici n-aţi avut) chef de vreuna din acestea, atunci vă propun să semnaţi condica deschisă mai jos. Cine ştie, dacă Moşul e pe fază, poate se lasă şi cu vreun premiu… ăăă, vreau să spun cu un cadou 
.
Ajunul Craciunului. Unii dau cadouri, altii probabil ca astepata aceleasi simboluri, briz-briz-uri invelite frumos in hartie colorata si sclipitoare. Multe dintre “cadouri” ajung ulterior prada prafului sau in cel mai bun caz isi vor gasi un loc intr-un colt al casei.
[youtube]Xe_jUQPnPqs[/youtube]
Nu stiu in ce masura Craciunul reprezinta brazi taiati, globuri si betele… mai degraba aceasta sarbatoare ar trebui sa existe in sufletele nostre si sa nu vina doar in decembrie ci in orice zi ne propunem. Poate e mai bine sa dam sau sa primim un cadou intr-o simpla zi de miercuri sau luni… doar pentru ca e miercuri sau luni.
Va doresc tot binele din lume si
Sarbatori Fericite!
Robert G.
Articol primit pe mail de la zuzu, un prieten mai vechi:
Am revenit si eu pe site, ca de obicei cu un fragment din cartea mea. Stiu ca nu are legatura cu Craciunul, dar e un lucru autentic, trait de mine, ce exprima relatia dintre o fata hetero si un baiat gay. Relatie nu prea reusita:
După mult timp în care am rupt orice legătură, m-am întâlnit cu o prietenă foarte bună (cândva) la o cafea. Discuţii inutile, despre vreme, modă, cluburi, ceilalţi etc. Apoi, după ce şi-a făcut curaj, mi-a spus:
O idee despre un posibil cadou de Craciun, noul DVD din seria Sherlock Holmes:
In timpurile pagane antice, ultima zi de iarna in emisfera nordica era sarbatorita ca noaptea in care Marea Zeita Mama a dat nastere copilului Zeu Soare. Mai este numita si Yule, ziua in care un bustean mare este adaugat unui foc in jurul caruia toata lumea dansa si canta pentru a trtezi soarele din lungul sau somn de iarna.
In vremea romanilor, s-a transformat in serbarile in onoarea lui Saturn (zeul recoltelor) si Mithras (zeul antic al luminii), o forma de venerare a soarelui ce a ajuns in Roma din Siria cu un secol inainte, cu cultul lui Sol Invictus. Anunta ca iarna nu este vesnica, ca viata continua, si era o invitatie de a-ti pastra buna dispozitie.
Ieri a fost ziua unui om foarte special, Cosmin. Am facut si cateva poze si un filmulet pentru a le posta aici, pe blog. Aici este o parte din ce am filmat:
[youtube]-oZ9VVEIiU4[/youtube]
Urmatoarea poza reprezinta unul din cadourile primite de Cosmin.
