In decursul anilor de studentie am cunoscut multe tipologii de oameni. In acest post vreau sa ma leg un pic de perceptia gay-ilor despre chefurile gay. Voi incepe cu o scurta istorioara referitoare la etapele parcurse in Romania. Nu am trait toata perioada (Aici multi din noi am avut noroc, veti vedea imediat de ce…) insa am auzit multe de la “veterani” si am si iesit (evident la produs 
) in alte tari decat Bulgaria… ( nu, nu sunt rau, dar mie nu imi place efectul de “turma”).
Inainte de ’89, gay-ii se intalneau pe ultimul rand al vreunei sali de citematograf (dar si aia… asa mai de cartier), se facea trotuarul prin oras pana intalnei privirea cuiva ca si tine (si ganditi-va ca nevoile sexuale nu tin cont de anotimp…), toalete publice, parcuri. Mi s-a parut extrem de interesant povestea unei cunostinte, care spunea ca in tineretile lui homosexualii dadeau anunturi prin ziare cum ca vor sa faca schimb de timbre. Dar nu de oricare ci, timbre cu motive culturale.
Normal, cu totii stim ca noi gay-ii avem o inclinatie deosebit de “periculoasa” fata de cultura si psiholog. Apoi dupa Revolutie, incet si-au facut aparitia calculatoarelor, apoi IRC-ul. Aceste schimbari au facilitat posibilitatea (in premiera in Romania…) ca doi gay sa stea de vorba, face2face. Apoi au intrat pe scena si aia hetero, sa mai faca si ei un ban…(odata i-am facut si eu o remarca unuia, si mi-a raspuns drept multumire cu IBAN-ul) apoi lumea merge sa “lucreze” in Italia si Olanda… si cine stie ce va mai fi in viitor.
Am facut acesta scurta introducere ca sa ne dam seama mai bine cat de greu era odinioara gay-ilor sa se intalneasca si sa aiba si ei o viata sociala. Doar ganditi-va: un tip casatorit, un copil, munca in trei schimburi si GAY.
Am facut acesta introducere deoarece doresc sa subliniez cat de norocosi suntem ca ne-am nascut, am crescut si am iesit pe o scena politica democrata. Chiar daca unii mai arunca cu pietre in (unii dintre) noi.
Ca sa revin la subiectul acestui post… multe cunostinte imi spun ca la cluburi gay merg doar “curvele”. (Ce inseamna mai exact acest cuvant, curva, in lumea gay, niciodata n-am stiut.) Aia care zic aceste lucruri cica nu sunt curve. Numai noi astia care mergem la kefuri gay… ei nu sunt…doar noi. Culmea este ca aceste persoane, care nu ies si stau toata ziua in schimb pe net, sunt persoane singuratice care se plang ca viata unui gay e o povara. In fine, nu comentez.
Ideea este urmatoarea: De ce oare toata lumea are impresia ca daca mergi la un party gay, mergi sa te comporti ca un ahtiat care nu a mai vazut o p**a de 5 ani? Oare nu se poate sta la o masa (evident cu spatele catre “curve” 
), cu cativa oameni “drepti” si sa se povesteasca? Doar nu mergi acolo ca sa iesi murdar pe blugi in zona genunchilor de kkt. Nu e mai bine sa cunosti LIVE pe cineva daca vrei? Stiu foarte multe relatii, care s-au nascut probabil intr-un club. Am cunoscut oameni (nu gunoaie) fantastici. Rar ce-i adevarat.
Intradevar, in Romania nu prea se poate vorbi de cluburi gay in adevaratul lor sens. Un club gay, ar trebui sa aiba o zona in care se poate sta si povesti, (o sueta…o barfa mica…) o zona in care se poate dansa. Ah si sa nu uit: Neaparat un DARKROOM pentru aia care vor sa plece acasa fericiti. Aceste idei nu sunt fantezii proprii, doar succinte descrieri ale unor cluburi care se respecta de dincolo. Din cauza acestor lipsuri multi mai bine stau acasa decat sa merga la un chef gay. Unde mai punem ca uneori trebuie sa parcurgi distante considerabile ca sa ajungi la clubul propriu-zis.
Poate veniti si voi cu cateva idei…a-ti fost vreodata in cluburi gay? Intradevar doar oamenii degradati merg acolo? (Daca asa este…pe dracu… :O ) Pe de alta parte sunt printre voi cititori care nu au fost niciodata la un chef gay? Why not? Poate elucidam mistrul cu mironositele si curvele.
Adineauri, am descoperit scrisoare, pe o foaie de hartie invechita de timp. Culmea, scrisoarea fusese expediata ieri si primita azi. Dupe ce am citit continutul de trei ori, nu am putut atribui acestei scrisori, cuvantul “e-mail”. Deci, chiar daca a sosit in format electronic, pentru mine este o scrisoare, scrisa de mana, in care poti urmari codita de la a si d, bucla lui f…
“Cand scriu aceste randuri e deja “Buna dimineata!” Prin urmare – Buna dimineata, Robert si bine te-am regasit!
Straniu…a fost nevoie sa hoinaresc pe internet pentru a se ivi ocazia sa comunic ceea ce in chipul cel mai firesc as fi putut sa comunic prin viu grai…
Si pentru ca orice naratiune incepe printr-o scurta introducere in atmosfera povestii, iti voi marturisi ca apa cumparata sambata noaptea in Sauvage, cea cu 100 000, nu avea deloc un alt gust…gustul era identic cu cel al surorii mai sarace, cea de 40 000…cea scumpa “plusa” doar la capitolul impresie artistica…dar asta se intampla in general in viata, nu-i asa?
M-am aplecat asupra randurilor tale dintr-o ratiune simpla: mi-a placut felul in care scrii! Bine, concis, clar, cu sinceritate si dezinvoltura, analitic, chiar si atunci cand e vorba (doar) despre sentiment/sentimente…
Cum firul epic nu mi-e complet strain, voi cauta sa fiu usor mai rezervata in ce priveste opiniile personale, in favoarea unor consideratii de ordin general.
“Topicul” blog-ului tau este unul remarcabil prin calitatea adevarului inclus in el: suntem, cu adevarat, nu prizonierii destinului, ci prizonierii propriilor noastre minti.Iar atunci cand vom reusi, cu eforturi sustinute, sa abolim propriile bariere mentale, asezand insa in deplin acord nevoile ratiunii, pe cele ale spiritului / sufletului si pe cele ale trupului, abia atunci vom putea spune ca suntem cu adevarat liberi si fericiti. Printre altele, atunci cand parerea celorlalti despre noi nu va (mai) avea in ochii nostri nici o relevanta…afara doar, poate, de simpla afirmare cu caracter constatativ…
Si pentru ca intuitia imi spune ca beneficiez de (dez)avantajul catorva ani in plus fata de varsta pe care tu o ai, fapt cumulat cu un sincer si nedisimulat sentiment de simpatie fata de inteligenta care emerge din randurile tale, iti voi marturisi un mic secret, in fapt o concluzie la care am ajuns eu insami dupa indelungi si zbuciumate “deliberari”: cand vine vorba despre irationalul din sentimente, nici Kant, nici Hegel, nici oricine altcineva nu isi pot exercita puterea ordonatoare…pe acest taram schimbator si nesigur al sentimentelor esti doar tu, omul, oricare ar fi el, fata in fata cu oglinda propriei constiinte si aflat in cautarea propriului adevar si a propriei cai…Iar daca acea cale aleasa se dovedeste a fi satisfacatoare pentru tine, fericindu-ti trupul, raspunzand nevoilor ratiunii si implinindu-ti visul (fara a-ti mutila insa sufletul!), atunci esti pe drumul cel bun, iar parerea celorlalti, a altora, chiar nu mai conteaza…
Iar speranta exista, chiar si pentru cancerosi, dragul meu, sa fii convins de asta! Insa ea sta, asa cum probabil intuiesti, exclusiv in ei insile! In capacitatea lor de a se detasa, fie si pentru perioade limitate de timp, de realitatea cumplita si dureroasa numita boala…In puterea de a-si construi o realitate paralela, alternativa, numita, poate, vremelnica insanatosire…In priceperea de a substitui amagitoarea dependenta cu imprevizibila in-dependenta.
Sunt multe moduri de a cunoaste lumea, dragul meu! Cel analitic si cel sintetic sunt doar doua dintre ele…Cand vine insa vorba despre sentimente, cel mai util instrument de cunoastere este dialogul interior, plonjarea in propriul tau eu…iar cea mai potrivita cale e calea pe care tu insuti, in acord cu propriile-ti asteptari si propriile-ti nevoi, o alegi spre a te face fericit…
In rest, nimic altceva nu conteaza…Iar judecata celorlalti limiteaza, pentru ca nu face decat sa imparta lumea si intelesurile ei in felii de adevar, suficient de inguste si de accesibile cat sa poata fi “digerate” de “stomacul” unui flamand si avid de senzational muritor de rand…
Ma opresc aici. Am nadejdea ca ma vei fi inteles, macar in parte. Om mai avea prilejuri sa vorbim, sunt sigura de asta…
Pana atunci, gand bun si urmeaza-ti visul!
Cu sinceritate,
L.”
Nu pot comenta nimic, deoarece risc sa strivesc corola …
Acces nelimitat la Internet, oricand. That’s what I need. Unde mai pui ca e si mobil….
Cat am fost in Timisoara abonamentul meu Ultra de la UPC, a fost reziliat ca prin minune, fara ca eu sa cer acest lucru. Le sunt client de 3 ani, in fiecare luna factura imi venea cu regularitate. Din Aprilie, a.c., factura mea s-a incapatanat sa mai soseasca. Am fost de cateva ori la Astral si mi-au zis sa revin peste cateva zile. Conexia la Internet functiona, asa ca nu m-a deranjat extrem de tare. Ieri am sosit inapoi din Timisoara si ledurile modemului meu, nu mai clipeau ca altadat’. Azi dimineata…fugutza la Astral. Surpriza!!!…”abonamentul dvs. a fost reziliat inca in iunie”. What the f**k…”cine l-a reziliat?”, am intrebat. Ala (era un tip najpa, prost si urat…) : “Ah, nu stiu, nu se vede”. Eu: “Si ce pot sa fac, sa am dinou Internet?”, el : “Pai, sa va faceti un contract nou.”, eu: “aham, las’ ca va mai caut eu….”.
Am mers atza la Orange Shop, am povestit cu o domnisoara superba. Stiam ceva de “Internet pentru acasa”, mobil. Fiind abonat Orange de 3 ani, mi-am tras un abonament “Internet Unlimited Home”, care include 4 GB/luna pentru varianta 3G+. Pot accesa Internetul oriunde (ma rog, tre sa am acoperite Orange), oricand. Daca depasesc cei 4 GB, se vor achita automat pachete de trafic de 500 MB contra unui tarif de 5 EUR/500 MB. Dar avand in vedere ca nu fac download, nu cred ca voi depasi niciodata cei 4 GB, cu atat mai mult cu cat doar in cateva orase din Romania se poate naviga la viteza 3G+.
Echipament:
Am primit asa:
- Un modem super slim, design frumos, produs de AMOI. In China.
- Un cablu de date cu o iesire mini USB si una USB normala.
- Casti
Acasa, s-a instalat driver-ul in cateva secunde. Acest modem, vine cu un soft care iti permite sa trimiti mesaje, sa vizualizezi viteza, tipul de acoperire (EDGE, 3G, 3G+), puterea semnalului si cateva setari. Modemul costa intre 100 si 200 de Euro, in functie de model, in cazul meu am avut reducere 100%, caci mi-am facut abonamentul de date pe 2 ani.
Am facut cateva poze ca sa va faceti o idee:
Viteza:
In functie de orasul in care te aflii, viteza difera. In Brasov, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Ploiesti si Timisoara viteza maxima este 3,6 Mbps, si chiar am inteles ca merge cu acesta viteza. In Zalau de exemplu, s-a conectat prin EDGE, si merge cam cu 25-30 Kbytes/s. Dar, avand in vedere ca este mobil…e OK. Ce misto e sa stai pe o terasa, si sa navighezi pe Internet daca trebuie.
Oricum, viteza de 3,6 Mbps o viteza foarte buna pentru Internet mobil, si ma bucur ca Orange Romania a venit cu aceste oferte.
Pret:
| Abonament | Descriere | Taxa lunara in EURO | |
| 3G | 3G+ | ||
| Internet Unlimited Home | Acces nelimitat la Internet | 15 | 20 |
| Internet Night & Weekend | Acces nelimitat de luni pana vineri intre orele 20:00-08:00, sambata si duminica toata ziua. In afara acestui interval: 0,08 Eur/Mb. | 8 | 10 |
| Internet Day Unlimited | Acces melimitat la Internet timp de 3 zile pe luna, fiecare zi suplimentara e tarifata cu 2 Euro. | 5 | 5 |
Al meu e acela de 20 Euro/luna, am avut ceva reducere, datorita faptului ca sunt vechi in retea.
Adresa de IP:
Adresa de IP este din clasa 62.*.*.* si cred ca este dinamica. Asta e foarte bine. Daca dau o locatie, imi arata ca sunt din Bucuresti.
Concluzie:
Noile oferte de Internet mobil de la Orange sunt binevenite persoanelor dinamice, in continua miscare dar nu numai. Cei care locuiesc in orasele care au acoperire 3G+, beneficieaza de 3,6 Mbps, ceea ce nu este o viteza de neglijat. Unicul inconvenient este ca nu poti face download, deoarece la depasirea a 4 GB/luna, esti taxat suplimentar. oricum cine este cinefil si/sau meloman, stie ca e mai bine sa cumperi/inchiriezi un disc decat sa iei toate rahaturile, de pe Internet.
Intrebare…voi aveti/ a-ti avut Internet mobil? Cine a fost provider-ul? Cateva specificatii ar fi ok.
Conceptul de prietenie mereu m-a fascinat, deoarece un om care iti este alaturi, care te asculta, te intelege este un lucru bun in viata fiecaruia dintre noi. Eu am multi amici, cu care ies, povestesc din cand la telefon, dar cam atat. Aceleasi persoane te vorbesc, nu le pare chiar asa de rau cand spun “Imi pare rau!”, interese, etc. Ei bine, eu nu pot sa consider aceste persoane prieteni.
Eu inteleg prin prieten (in acest post, cuvantul “prieten”, este folosit in sensul strict, a nu se intelege “iubit”), un om cu care ai un nivel de comunicare mai inalt decat cu alte cunostinte, care intelege ce vrei sa spui doar dintr-o privire, un om caruia ii pasa de tine, te suna sa vada cum esti, ii face placere sa fie in preajma ta.
Singura mea prietena, cu care puteam povesti absolut orice, Ramona, a plecat in SUA. Ne stiam de aproape zece ani. Mi-a parut extrem de rau. De atunci am cunoscut multe persoane, cu care imi mentin legaturile, insa nu as putea spune cu mana pe inima, ca cineva este alaturi de mine si daca as suna noaptea, acum de exemplu, spunand ca am o problema, nu stiu cine ar bate la usa mea in 20 de minute.
E aiurea cand oamenii te suna doar cand au nevoie de ceva de la tine, cand iti dau doar beep ca tu sa ii suni (14 centi sunt o avere…). Acum cand am fost la mare, au fost niste faze foarte interesante…una dintre ele: exact cand am ajuns, cineva avea chek de o cafea, si vroia sa coboare. Noi stateam la etajul 7, asa ca nu era cel mai ravnit lucru sa cobori. Eu l-am rugat pe individ sa imi ia si mie ca am si eu nevoie. A venit inapoi doar cu cafeaua mea. De ce sa isi mai ia si el cafea, cand si-a luat Robert? Si aici nu e vorba de cafeaua in sine sau de cei 10 RON nenorociti. 
Dar nu toata lumea este la fel. Sunt si un fel de oameni care stiu sa isi pretuiasca semenii, stiu sa aprecieze un gest, stiu ce inseamna respectul.
Ma bucur nespus ca am am fost lasat sa patrund pentru o clipa in mintea unui asemenea om. Ma simt onorat ca mi s-a ingaduit acest lucru. Multumesc, pentru ca esti asa cum esti.
Oh, sunt frant, am ajuns inapoi in Zalau, am stat o ora in compania proprietarului apartamentului in care stam, cica vrea sa schimbe usi, mobila de bucatarie si sa cumpere plasma. Ma f*t in ea de plasma, si in mobila ei de bucatarie care trebuie sa se potriveasca, cica, cu nush ce gresie. Eu ma simt foarte bine cu mobila si TV-ul meu. Si aceasta “schimbare la fata” va avea loc in urmatoarea luna. Imi si imaginez ca va trebui sa car tot felul de prosti de la etajul patru pana jos si apoi de jos pana la etajul patru. Cred ca in acea perioada imi voi lua o vacanta. La psiholog. Oricum cica e la moda sa mergi la psiholog. No comment.
Dupa plecarea Marianei (asa o keama pe biata femeie), am pus la cale cateva planuri de viitor cu Andrei, apoi am facut un dus luuung. Dupa cateva ore de mers cu masina, chiar am avut nevoie. Am mancat din faimoasa branza cu 0,2% grasime, si doua feliute de paine neagra. Plus doua rosii. Ah…si cateva guri de suc de portocale. Vai de mine…viata asta cat e de grea…huh…tz tz tz….
Acum ma duc la somn, sunt rupt. Doar la figurat. 
Ora 04:28. Ma simt extrem de bine. La naiba, ma simt ca dracu. Dar trebuie ca lumea sa stie ca totul e ok, calm, linistit. Cat de bine te poti simti, cand stii ca prietenul tau e la f***t cu un individ pe care l-a cunoscut in seara asta, cu atat mai mult cu cat eu nu “servesc” astfel de “deserturi”?
Se trage cortina si toate cele vazute se prefac doar intr-o dulce si frumoasa amintire. Castelul din fildes, construit din fiecare zi, fiecare picatura de pacat isi pierde incet, incet fiecare piatra. Ciudat este ca uraganul e provocat de unul din cei doi strajeri, de vointele lui. Ma rog in fiecare zi, ca in acest castel sa nu ramana intr-o buna zi doar praful, purtat de amintri. Si bolnavii de cancer spera, nu? Si cei condamnati la moarte. Eu nu mai am timp pentru asa ceva. Speranta apartine oamenilor slabi.
Kant in “Critica raţiunii pure” (Kritik der reinen Vernuft, 1781) vorbeste despre cunoasterea analitica si cea sintetica. E groaznic cand intr-un cuplu, unul din parteneri adopta cunosterea analitica, iar celalalt cea sintetica, senzoriala. Cate experiente sintetice sunt necesare pentru a ajunge la nivelul analitic?
Mea Culpa. Nu ar fi trebuit sa accept niciodata sinteticul. Noapte buna copii!
Update 1:
Ora 08:21.
Am facut operatiunea de inchidere/deschidere al calculatorului de 7 ori, am incercat de 3 ori sa vad ce D-zeu are TV-ul care nu functioneaza, am fumat 12 tigari, m-am uitat pe geam ori de cate ori auzeam vreun motor de masina. Nu am inchis un ochi. Dragul meu iubit are proba orala la sectiunea “cunoastere sintetica”. Ma simt onorat cat de darnica a fost Soarta.
Update 2:
Ora 11:41.
Casanova a ajuns acasa. Rupt si la propriu si la figurat. Am simtit o oarecare usurare. Anyway, acest episod mi-a prins foarte bine. In sfarsit mi-am dat seama ca nu ma voi schimba probabil niciodata in sensul indiferentei fata de o situatie asemanatoare. La naiba si chiar depusesem eforturi in acest sens.
La mine si Andrei, problema este la nivel de gandire. Eu de exemplu, cand iubesc pe cineva, ii port in acelasi timp un respect profund. Acest lucru, ma face frigid (in general…au fost ceva exceptii) cand e vorba de altcineva. Chiar daca vad pe cineva care arata OK, ma uit si trec mai departe. Probabil e vorba si de ierarhia pe care o am in sistemul meu de valori. Pentru mine, a fi cu cineva pe care il iubesc si daca acest lucru este returnat, reprezinta un element destul de important, astfel incat sa nu dau importanta lucrurilor efemere, trecatoare. Si da, de ce sa nu fiu sincer, pentru mine cateva minute petrecute uitandu-ma la Andrei cum …doarme, reprezinta mai mult decat un pachet de muschi cu care as putea fi 1/2 ora. In cazul lui Andrei, curiozitatea e foarte mare si tentatia de a fi cu alte persoanae si mai mare.
As dori ca cei care citesc acest post, sa lase un comment, (dand click pe “read comments”, apoi completand campurile din formular), si sa isi spuna parerea, experianta despre ce e mai bine intr-un cuplu gay: relatie inchisa sau deschisa? Ar fi misto cu argumente pro si contra, eventual o experienta asemanatoare. Sunt foarte curios cum ganditi voi, care imi cititi blog-ul. Imi rezerv dreptul de a nu aproba orice aberatie.
Aseara am primit acest mesaj pe gayromeo.com:
Cu ocazia Aniversarii a un an de “Sauvage ”
” Clubul Sauvage” >> “SubAlternativ”
Str: Brediceanu Nr: 2
(Piata Libertatii langa libraria Diverta)
Va Asteapta in acest weekend. Sa va distrati la maxim la un
“PARTY DE 36 DE ORE NONSTOP”
Deschiderea Festivitatilor va incepe
VINERI: 17. 08. 2007. la orele: 22:00
si se incheie
DUMINICA: 20. 08. 2007. la orele: 10:00
Un party cum nu a mai fost: cu multe surprize, muzika buna, bautura cat cuprinde si distractie la maxim.
Vino si tu sa fi alaturi de noi, asa cum un an de zile am fost si noi alaturi de tine…
…stiam ca acest club este unul destul de bine cotat in Timisoara. Nu am fost niciodata, insa in acest weekend cred ca voi ajunge. Adica, sigur voi ajunge. Trebuie sa arunc o privire sa va pot spune despre el cate ceva.
Ce ma surprinde in anuntul de mai jos este partea cu “PARTY DE 36 DE ORE NONSTOP”. Adica 36 de ore sa stai intr-un club, local gay? Ideea este super misto, insa practica ne omoara. 36 de ore sunt multe, anii trecuti isi spun cuvantul, iar dupa noptile nedormite (well..unele dintre ele) chiar nu cred ca as rezista. Dar tentatia este mare.
In acelasi timp sper sa intalnesc oameni noi, amici, cunostinte.
Voi face update la acest post dupa ce voi fi mers ca sa imi fac o idee. Va tzuk.
Update 1:
Cu toate ca nu am mai avut nici un chef sa ies in seara asta, ne-am intalnit cu cativa prieteni (altii), care planuiau sa ajunga in Sauvage, asa ca am mers si eu cu prietenul meu. Clubul Sauvage e spatios, decor original, DJ, muzica buna. Toaleta cum ne-am obisnuit deja, fara sapun si uscator de maini. Noroc cu hartia igienica roz. Mda…aia la 50 de bani.
Partea buna e ca am aflat si eu cu ce se mananca acest club, partea proasta e ca la ocazia Aniversarii a un an de “Sauvage ” , maratonul de 36 de ore…bla, bla…surprizele inexistente si banner-ul insistent, au fost cca. 10 personaje. Dj-ul inclus. Barmanul nu l-am pus la socoteala. Din aia zece, dansau patru. Super misto, nu?.
Faza tare…cineva imi spunea ca a fost taxata pentru o apa cu 10 RON. Apa de pe piata autohtona. O alta sticla de apa, aceeasi cantitate, alta marca, costa cu 70% mai putin. Eroare sau … era apa sfintita de la manastirea unde s-au omorat romanii pentru ea? In fine, am auzit ca apa respectiva, era mai gustoasa decat surata ei mai ieftina.
In fine, seara asta a fost cel putin funny. In Timisoara se sta acasa. Oricum e semn bun. Cel putin in Romania. Pana la urma urmei de ce dracu sa mergi intr-un “local gay” unde se aduna 3 doamne si 4 rupte? Mai bine te uiti pe Animal Planet, ca e cam tot aia. In Budapesta de exemplu este formidabil ce se intampla la cluburile gay. Sute de gay, tipi super misto, miroase a fiare trase de ani de zile, show-uri travesty in adevaratul lor sens (la noi mai vine cate o pseudoprintesa, care canta doua manele si iaca’ show-ul), darkroom, etc.
Sunt curios ce/cum va fi maine. Cati din cei 10 au rezistat la “marele maraton” din Sauvage?
Update 2:
Este a doua oara cand vin in Timisoara si am impresia ca nu am fost niciodata aici. Oras curat, oameni draguti, multe terase misto, supermarket-uri cat incape. Timisoara debordeaza de diversitate din toate punctele de vedere, majoritatea cladirilor in stil baroc, bulevarde largi, multe parcuri si piete.
Lumea nu e asa nebuna ca in sud, parca nu e asa de stresata si grabita. Imi place ca se vorbeste mult mai corect limba romana ca in alte regiuni ale tarii.
Azi am fost sa caut niste masti pentru par in Real. Apoi la o cafea in Iulus Mall. Dragutzel, insa prea multe fite. Am vazut o pisica persana si m-am indragostit de ea. Dormea. Superba, eleganta, stilata. Waw… as fi cumparat-o insa dat fiind faptul ca sunt intr-o perioada in care calatoresc mult, nu avea sens.
De asemenea, am vazut cateva tablouri in stil Dali, am facut si cateva poze dar nu le pot scoate din telefon acum. Le voi posta ASAP (as soon as possible).
Aici e una din poze, pusa dupa ce am ajuns acasa.
Mi-e somn, asadar voi incerca sa dorm o ora.
Update 3:
Ora 04.37, Duminica dimineata.
In seara asta in Sauvage, a fost mistocutz. Lume destula, muzica idem, prea mult fum. Am stat mai mult decat imi planuisem din motive nedemne de a fi mentionate aici. Am dansat, am baut foarte putin. Cativa eroi au incercat sa-mi explice cate stele sunt pe cer. Nu am avut chef de asta, cel putin nu in seara asta. Am reintalnit cativa amici, am povestit despre cat de grea e viata si am plecat. Singur.
Unul din putinii prieteni pe care ii am, mi-a propus ieri sa vin in Timisoara pentru cateva zile. Fiind cuprins (inca) de febra marii, de vacante si iesiri si neavand ceva concret de facut, am zis “why not”?
Mereu mi-au placut iesirile…poate si datorita faptului ca imi place sa cunosc locuri noi, oameni, pareri. Ultima oara cand am fost in Timisoara, intr-un local gay, am ramas placut surprins. Evident, am sa fac si poze. Faza misto e ca o sa am net la discretie, asa ca voi putea posta mai usurel decat la mare. Adta daca nu vor fi inundatii.
Asa ca iarasi trebuie sa imi fac bagajele. Dar de data asta va fi mai lejer caci nu va trebui sa le car decat de la apartamentul meu pana in fata blocului si in Timisoara, din fata blocului la prietenul sus mentionat. Deja am primit cateva invitatii intr-un club gay la cafea. Mmmm…sa vedem…sa vedem ce-o sa iasa.
Voi face update la acest post diseara sau maine dimineata.
Update:
Am ajuns in cateva ore, mi-a facut placere sa conduc o bucata de drum. Intr-o depasire era sa trec peste un pod, noroc ca prietenul care ma ducea in Timisoara a strigat “franaaa”.
Am facut un dus, am papat un pic, si uita bag acest update. Poze nu am apucat inca sa fac.
Am fost de cateva ori in clubul “Soul” din Constanta, singurul club gay de la malul marii. Clubul este cat de cat ok, nu foarte mare, underground, muzica variata. Mesele si scaunele sunt din lemn, bautura pe toate gusturile si buzunarele. Fata de alte localuri gay din Romania vizitate, am ramas cu o parere pozitiva. Lumea e foarte prietenoasa si sociabila.
Cei doi baieti care fac travesty (cu nume de scena “Catanga” si “Petarda”), se descurca binisor si creeaza o atmosfera placuta. Petarda se descurca foarte bine la dansul oriental. De fiecare data sunt dedicatii, se danseaza, nu exista inhibitii. Unii baga bancnote la sutienul celor ce fac travesty. Si noi am facut la fel, pentru ca ne-a placut. Incinta localului Soul este curata, toaleta la fel.
Din punctul meu de vedere Clubul Soul din Constanta, este un loc in care trebuie sa mergi daca esti la mare. Am intalnit oameni care considera ca a merge intr-un local gay e ceva aiurea. Prea multa timiditate si complexe.
Imi para rau dar nu am facut poze in clubul Soul.
Adresa localului: CLUB SOUL CONSTANTA , B-dul. Tomis nr 28, (langa Pizza CIN-CIN)
P.S.: Multumim pentru sticla de sampanie, cu toate ca nu am aflat de la cine a fost.
Am facut multe poze mare, am si filmat, insa trebuie sa prelucrez filmul. Voi posta cateva poze, only 4u.
In acesta poza sunt eu cu un prieten. Stateam sa ne bronzam.
Aici sunt eu cu prietenul meu, pe salteaua de care v-am povestit. Salteaua cu pricina, a fost luata de valuri, chiar cu o zi inainte sa pornim catre casa. Oricum se sparsese un pic, si nu mi-a parut rau de ea. Mai najpa a fost ca intr-una din zile mi-am pierdut in mare o bratara de aur.
Aici sunt alti doi prieteni din cei sapte cati am fost. Doi oameni de gasca, cu care m-am distrat copios, cu atat mai mult cu cat unul din ei avea o frica extraordinara de apa. Evident, el a fost sechestrat cel mai mult. Ochii lui i-am acoperit cu o banda neagra, in Fireworks…prietenii stiu de ce.
Aici aveti o fotografie cu Aqua Magic Mamaia. prietenul meu trecuse cu telegondola desupra ei. In urmatoarea zi ne-am plimbat la inaltime si restul trupei.
Ultima poza, a fost facuta ieri cand ne intorceam catre casa, undeva intre Ploiesti si Brasov.
Voi prelucra si fisierele video si le voi posta in curand.
Mda…stiu ca am zis ca voi scrie in fiecare zi, insa nu am putut deoarece CD-ul de instalare al modemului ZAPP a fost uitat acasa, pana la urma am rezolvat la un net, insa foarte greu mergea…ca si cum as smulge bit cu bit. Apoi un alt motiv pentru care nu am putut scrie asa cum doream era lipsa timpului.
Am plecat catre mare un grup de sapte persoane, toate gay, cu doua masini. Am mai condus si eu cate un pic, intre Bucuresti si Constanta. Dupa ce am ajuns la intrarea in Mamaia, am cautat un apartament cu trei camere. Nu mi-am mai folosit saltelele caci, nu era nevoie, apartamentul fiind dotat cu paturi destule.
In fiecare zi ne-am dus la plaja. Pe “plaja gay”. Nu am fost niciodata acolo si nu stiu daca ma voi mai duce vreodata. Aceasta portiune de plaja este situata intre Mamaia si Navodari. Aceasta portiune de faleza este frecventata si de cei ce practica nudismul, dar cu precadere gay. Portiunea cu nisip este cat de cat acceptabila, asta daca facem abstractie de scoicile intrate in putrefactie de pe mal. Dupa portiunea cu nisip, urmeaza una lata de cca. 20-30 metrii, cu nisip mai grosier, destul de denivelat, unde de obicei stau gay-ii. Apoi, urmeaza o portiune de ceteva hectare, unde cresc din abundenta cateva specii de arbusti din familia Salicaceae (salcii). Aceasta portiune este brazdata de potecute, facute de-alungul anilor de plimbareti.
Din loc in loc, ierburile sunt batatorite, tufele au intrare. Am auzit ca aceste “cabanutze” se numesc “garsoniere”.
Gay-ii, majoritatea din Romania, dar am mai vazut si din strainatate (oameni in varsta insotiti de cate un tinerel de pe la noi) stau pe plaja, se viziteaza, povestesc, beau ceva impreuna, etc. Cei care vor sex, intra in portiunea cu salcii. Am fost in vizita pe acolo, locurile sunt pline de servetele, prezervative si gay. Foarte multi gay. Se plimbau agale, lasand sa se inteleaga de ce sunt acolo.
Cu toate ca acest loc este un loc foarte murdar, cu sticle de plastic peste tot, doze, hartie, capace, pachete de tigari si multe altele, gay-ii din Romania aleg sa merga acolo an de an. Evident intrebarea mea a fost “de ce?”. Raspunsul mi l-am dat chiar eu. Pentru ca aici, in acest loc infect, murdar, urat, neamenajat…poti fi tu insuti. Poti sta gol, te poti prosti, poti vorbi despre baieti, poti sa te saruti cu partenerul s.a.m.d. De exemplu in anii precedenti am fost la Neptun, Saturn si alte statiuni dar a trebuit sa ma comport fata de prietenul meu un pic distant, pentru ca lumea din jurul nostru sa nu se uite ca la niste fenomene. Nu ma deranjeaza dar nici nu agreez asa ceva.
Stiu ca sunt multi care condamna aceste locuri, insa atata timp cat in Romania, nu este amenajat ceva pentru persoanele cu alte orientari sexuale decat hetero, e ok. In Italia de ex. Sunt plaje destinate exclusiv gay-ilor, unde este arborat emblema ce reprezinta diversitatea.
In Romania, asta e varianta aceea. Dar totusi, chiar si in acest loc, te simti mai in largul tau decat pe o plaja hetero, super fancy, cu umbrelutze si muzica hause.
Am cunoscut aici tipi forte misto, ingrijiti, cu un vocabular de invidiat.
Pe plaja gay, se perinda foarte multi “producatori” cum li se spune. Acestia o fac pe bani. Am intrat in vorba din curiozitate cu unul din ei. Tip inalt, brunetel, muschi, ingrijit, trasaturi frumoase. Tariful era 50 RON, cu specificatia ca era “only top”.
Ceea ce a fost curios, a fost ca erau sute de gay, tineri si mai in varsta. Dar toti erau foarte deschisi, glumeti, uneori indrazneti, comunicativi. Chiar m-am simtit ok, in largul meu.
