Sunt Homosexual
Aseara ma uitam la un film in care ideea era (printre altele) ca gay-ii au un comportament deviant si ca pot fi “calauziti” pe “calea cea dreapta” prin intermediul unui ajutor adecvat. Ideea mi s-a parut absurda dar recunosc, m-a intrigat. Asa ca m-am gandit sa scriu azi despre altceva decat ce fac eu, sa scriu ceva mai generalizat. In primul rand m-am gandit sa scot in evidenta cateva idei legate de:
De ce suntem gay?
Exista mai multe teori legate de aceasta intrebare, m-am documentat un pic si am descoperit si eu lucruri pe care nu le stiam:
1. Teoria genetica, biologica – Aceasta teorie sustine ca inca din momentul conceptiei noastre prin intalnirea a doua gene recesive (materne si paterne), gene responsabile de orientarea sexuala, se poate crea un “crossing-over”, o inversare a catorva nucleotide (parte componenta a unui lant ADN) si astfel orientarea sexuala este practic inversata. De asemenea s-a descoprit ca hipotalamusul persoanelor homosexuale are anumite modificari la nivel structural, nefiind prezenta o formatiune de celule responsabila de secretia unei cantitati normale de predecesor, stimulator al testosteronului. E bine de stiut ca niciodata nu s-a identificat gena cu pricina. In sprijunul acestei teorii vin argumente ca:
- Multi gay au declarat ca la o varsta prematura se jucau mai mult cu fetitele de aceeasi varsta si erau implicati in jocuri specifice fetelor. De asemenea jucariile preferate erau cele care erau destinate fetitelor (papusi, oglinjoare, coarda, sotron, etc). Si eu imi aduc aminte ca niciodata nu am pus piciorul pe o minge, spre exemplu.
- De asemenea, multi gay spun ca au in familie rude cu aceleasi preferinte sexuale. Cunosc exemple elocvente: doi frati, nu sunt gemeni, sunt gay.
2. Teoria stimularii sexualitatii – Favorizarea prin diferiti factori sexualitate unui tanar, aflat in perioada de cristalizare a atractiei sexuale. Multi gay cu care am povestit imi spuneau ca au avut experiente homosexuale la varsta de 12-16 ani. Ei si-au inceput viata sexuala cu o persoana de acelasi sex: masturbare reciproca, sex oral, etc. Ieri ma uitam la stiri si o fetita de 10 ani, de care a abuzat bunicul ei timp de 2 ani, avea un comportament deviant pentru varsta ei: dupa ce bunicul cu pricina a incetat din viata, fetita facea avansuri altor barbati din localitate. Evident ca nu este normal asa ceva pentro o fetita de 10 ani. Ideea pe care am dorit sa o scot la iveala este ca daca pe parcursul unei varste fragede, un subiect intalneste factori care sa il faca sa creada ca ceea ce face este normal, este posibil ca amprenta acelor impresii sa fie una puternica si definitorie.
3. Factorii sociali – Aceasta teorie se refera la mediul in care creste un individ. Orfelinatele au produs spre exemplu multi homosexuali. Un alt exemplu ar fi inchisorile care favorizeaza un comportament homosexual.
4. Numarul de frati biologici – Conform unui studiu recent efectuat in Canada si condus de cercetatorul Anthony Bogaert, homosexualitatea nu este influentata de factorii sociali sau de educatia primita, ci de mecanisme fizice prenatale. Concluzia studiului a fost ca sansele unui barbat de a avea o orientare sexuala catre persoane de acelasi sex sunt influentate direct de numarul de frati biologici mai mari pe care acesta ii are. Bogaert mentioneaza in raportul sau ca “aceste rezultate se refera la originea prenatala a dezvoltarii orientarii sexuale la barbati si indica faptul ca efectele reprezinta urmarea unei ‘memorii’ materne a nasterilor copiilor de sex masculin”.
Bogaert explica in continuare ca organismul unei femei care a mai purtat anterior in uter un fat de gen masculin va dezvolta o reactie imunitara puternica impotriva altor feti masculi. El sugereaza ca “daca teoria imunitatii este corecta, atunci legatura dintre reactia imunitara a mamei si viitoarea orientare sexuala a copilului se refera la efectul pe care anticorpii maternali impotriva masculilor il au asupra diferentierii la nivelul creierului copilului”.
Interesant de citit: Sigmund Freud: “Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii”
Freud concluzioneaza ca pentru un numar redus de indivizi predispozitia pentru homosexualitate este foarte puternica si nu poate fi corectata. Freud subliniaza insa si ca pentru majoritatea covirsitoare a indivizilor sexualitatea este educabila, ca inclinatia innascuta spre homosexualitate poate fi incorsetata prin educatie si ca prin limitarea libertatii sexuale, individului i se imprima sentimentul responsabilitatii sociale (frustrare – refulare – sublimare).
Am enumerat aceste teorii ca nota informativa. Personal nu sunt avid sa aflu de ce sunt gay. Oricum, cea mai acceptata teorie este un amalgam in proportii diferite intre cauzele enumerate mai sus. Sunt convins ca fiecare din voi se regaseste mai mult sau mai putin intr-una din ideile de mai sus. Pana acum, nu am auzit de “vindecare”, nu am auzit de nimeni care sa merga la psiholog si sa devina heterosexual peste noapte. Aceasta idee mi se pare o “chirurgie” care “taie” libertatea unui om. Au fost multi gay care s-au casatorit, apoi au divortat neputand trai in cele doua lumi paralele.
Ideea de baza este ca indiferent de motiv, nimeni nu alege sa fie gay. A fi gay nu este o tendinta, nu este o moda. Homosexualitatea a existat de cand lumea si chiar era mai bine tolerata decat acum. De exemplu: Scena cu seducere; secolul 5 AC; Amphora, pictorul din Cambridge:
Din punct de vedere legal, homosexualitatea este privita diferit. In unele tari a fi gay inseamna inchisoare pe viata sau moarte prin spanzurare iar in alte tari homosexualii se pot casatori. Despre legile din Romania nu va mai povestesc caci 100% stiti. In Romania religia pune o amprenta puternica asupra comportamentului prostimii si nu e de mirare ca romanii sunt asa cum sunt insa trebuie sa se inteleaga ca gay-ii nu sunt un pericol social, a fi gay nu este un comportament anormal (anormal unde??? ca ma f*t cu un barbat la mine acasa, in patul meu???) atata timp cat nu ne apucam sa spunem cat de bine e sa fii gay. Niciodata nu am recomandat cuiva acest stil de viata care de ce sa nu reconoastem nu este tocmai roz, stilul de viata si-l alege fiecare si liberul arbitru trebuie respectat.
Ca sa nu deviez de la subiectul acestui post ma voi opri aici insa ar fi interesant de auzit si alte pareri. Pentru a contribui cu o parere click pe “Scrie un comentariu”.
Cu respect,
Robert
Gata am fost la UPC, mi-au dat intr-o punguta modem-ul si alte cabluri necesare. Am fost informat ca “baietii” vor veni (all of them ???!…?) in 5 zile lucratoare, scop in care a trebuit sa imi las si numarul de telefon la ei. Faza proasta este ca de azi incepand va trebui sa raspund la orice numar necunoscut la care de obicei nu raspund, ca deh…daca e “baietii”. (de la UPC…).
Apoi am fost la cumparaturi… initial cautam ca disperatu un cos mic, caci doream sa iau ceva carne de pasare sa gatesc (ciorba cu perisoare) deoarece azi sunt extrem de bine dispus (aparent fara motiv…) insa a trebuit sa ma marit cu un cos, mare ca dracu’. Tot asa colindand cam 1 ora am la concluzia ca trebuie sa iau un taxi pana acasa caci nu puteam cara tot ce luasem. Unele lucruri nu cred ca le voi folosi vreodata, dar nah… las’ ca e bine sa fie de toate.
Trebuie sa recunosc ca am o slabiciune pentru cosmetice. Ma refer la geluri de dus (cat mai multe cu atat mai bine), creme de corp, creme de fata (cearcane, riduri…ohhh…) si produse pentru ingrijirea parului. Apoi cand mai dau iama prin cate o farmacie ma aprovizionez cu CoQ10 (antioxidant f. puternic, previne imbatranirea prematura), vitamine si alte kestiuni.
Doamne fereste sa ajung intr-un shopping center. De cate ori ma duc am grija sa iau un singur card cu mine… odata in Ungaria am facut febra musculara…intrasem cu Ramona, o foarte buna prietena pe la 10 dimineata si am iesit seara, rupti(e) de oboseala…nu mai stiam pe unde sa ne punem lucrurile. O alta data in Germania, acelasi scenariu dar eram cu Adi, un tip str8 cu care obisnuiam sa ma inteleg foarte bine atata timp cat am avut afaceri impreuna.
Sa revin la ziua de azi…
Dobitocul de taximetrist, un tip umflat, urat si prost care stie si el sa invarta din volan… pe langa faptul ca m-a anuntat din start ca ma va costa 5 lei (erau de parCURs aproximativ 1 KM…ceea ce nu era 5 lei) dar negasind altul mai breaz (de obicei cand iau taxi, ma uit la masina si apoi la sofer…ok, poate fi si dacie daca soferul e vreun pustan smecher 
) nici nu m-a lasat sa fumez in masina ca cica i s-au ars scaunele la fosta masina. Eu nu m-am lasat, am vazut o parcare si l-am rugat sa opreasca, sa stationeze (nu avea ceasul pornit) 2 minute, timp in care imi savuram tigara. A oprit, aruncandu-mi o privire “calda”. Apoi m-am urcat la loc, i-am zis ”Putem pleca!” si i-am mai zis ca da, asa este, scaunele sunt scumpe… mai ales la o masina asa de frumosa si intretinuta care toarce ca o pisica… ca a lui. Nimic din toatre acestea nu erau adevarate dar nici nu puteam sa ii zic de dobitok este… asa ca l-am lasat sa stie acest lucru altfel…
In final i-am dat omului cei 5 lei si i-am mai lasat 2 lei bacsis. La plecare l-am rugat sa imi dea o carte de vizita caci sigur il voi mai suna. Nu stiu daca a priceput el ceva, dar nici nu ma intereseaza, eu m-am simtit a draq’ de bine.
Acum ma voi duce in piata, sa iau cateva legume… vreu sa gatesc cum am zis mai sus. Sper sa nu explodeze bucataria…. dar daca explodeaza, tre sa vina pompierii, SMURD-ul, jandarmii sa ma salveze. Deci oricum o iau (ideea…) va fi bine.
Voi face o poza ceva mai tarziu, cand mancarea va fi gata sa vedeti si voi ce a iesit. Daca va fi varianta cu explozia, fac o poza la fiecare pompier. 
Gata kiss ya!
Me
Update: A iesit totul foarte bine, nu tu explozie, nu tu pompieri… aveti aici si poza…am adaugat un pic de smantana, asa imi place mie.
O noua zi. Lucrurile incep usor usor sa se lipezeasca. Am invatat deja cum sa ajung la: Raiffeisen bank (am fost ieri sa depun un cec de la Adsense), la UPC (tot ieri am ajuns… trebuia la 18:00 sa ma intalnesc cu proprietara apartamentului unde locuiesc, si grabindu-ma sa ajung, la trecerea de pietoni din fata UPC… s-a intamplat o prostie. Mi s-au rupt slapii. Doar unul din ei. Nu mi-a venit sa vred. Pe cealalta parte a soselei era proprietara. In fine, m-am dus tarandu-mi slapul cu pricina dupa mine, am intrat si la UPC si evident relatiile cu clientii erau pana la 17:00. Am fost informati sa mergem pe Aradului…buna idee numai ca eu nu puteam merge. Noroc ca aveam telefonul cu mine, caci m-a sunat Ovidiu spunandu-mi ca vine sa mergem la sala. L-am rugat sa vina in fata la UPC caci nu ma misc de acolo. Dumnezeule… aveam tocurile rupte !!!! Proprietara facea glume pe seama mea, incerca sa ma consoleze spunandu-mi ca si ea a avut o zi proasta, Ovidiu mi-a zis ca in cca. 25 de minute ajunge din cauza traficului… ce era sa fac?? Am pus mana pe telefon si i-am sunat pe amicii din Zalau, ca sa nu ma tot balansez dintr-un picior in altul sa-mi treaca nervii si stresul, ca si cum m-ar fi scapat sa fac pipi si n-aveam unde. Intr-un final a ajuns Ovidiu si apoi s-a rezolvat treaba cu slapul dar nu si contractul cu UPC, unde va trebui imediat sa mai dau o fuga, deoarece mai trebuia si o copie dupa contractul de vanzare-cumparare al apartamentului.) si cateva supermarket-uri.
Inca nu stiu sa ajung in centru. Azi poate voi incerca sa ma plimb asa aiurea, sa imi fac o idee, daca ma pierd iau un taxi.
M-am trezit pe la 10:00, mai aveam o singura tigara (urasc cand mi se intampla asta…caci trebuie sa merg cu ochii picati in gura sa iau altele…da…sunt dependent de nicotina… da….stiu ca voi avea parte de o moarte “lenta si dureroasa”, dar cel putin ma simt extraordinar ca nu pot ramane insarcinat(a)… smokers know why), m-am dus sa imi iau altele desi mi-a trecut prin gand sa iau mai multe pachete desi vreau sa cred ca ma pot controla… mi-am luat si un Pepsi care din punctul meu de vedere este muuult mai ok decat Cola. Nu, nu am primit bani de la Pepsi-Cola sa le fac reclama.
Azi sunt foarte distrat, nu stiu exact motivul si am chef sa ma plimb pana fac febra musculara la picioare. Eh glumeam, daca fac febra musculara la picioare doua zile nu ma pot misca deloc. Adsens-ul merge bine, nush’ exact din ce motiv dar vizitatorii la directoarele mele au crescut, deci, am mai multi inscrisi, astept sa am Internet prin cablu si voi incepe si cu design-ul mai cu spor. Update-ul de PR nu a avut loc inca, se zvoneste de la cei care lucreaza la Google ca va avea loc acum la sfarsitul lui August, azi sau maine. Ar fi ok…
Desi azi e deja Joi, abia astept sa vina sfarsitul saptamanii sa vina inapoi cineva foarte drag mie de dincolo, mi-e dor de el… de umorul sau…dar mai ales vreau sa vad placa pe care a loat-o. (Nu…nu aia de surf… ci aia de intins parul)
Ah…uitasem, ieri m-am inscris la o sala… e ok, nice… e sala de forta. Mi-a fost imposibil sa nu observ si cateva din rudele noastre de gradul I. Am stat cam o ora si apoi am plecat. Cred ca mi-am belit ceva la mana dreapta ca ma cam doare daca fac miscari bruste… hope not. Acum ca toate s-au rezolvat vreau sa ma tin asa cum trebuie, imi iau un sac de suplimente nutritive si ma duc 4-5 zile pe saptamana dup care ma inscriu la balet. Faza cu baletul e gluma. 
Aseara m-a intrebat cineva daca nu imi caut de lucru aici in Timisoara. Nu stiu de ce oamenii au impresia ca pentru a trai trebuie sa lucrezi de dimineata pana seara, sa iti astepti leafa, sa ai vreo 2-3 rate, s.a.m.d.
Eu de vreo 3 ani incoace, ma ocup in principal de web design. In afara de aceasta, scriu si foarte mult in limba engleza despre sisteme de operare, programare, review-uri la anumite componente hardware etc. Am mai multe site-uri: cateva cataloage web, un site de articole si altele. Din punctul meu de vedere atata timp cat un site nu este creat doar pentru placerea proprie (cum este de exemplu acest blog) se pot scoate bani din el. Va voi da cateva exemple banale:
- Gayromeo.com – fac bani din abonamentul lunar necesar pentru a deveni membru Gold. In Romania prea putin se fac membrii Gold insa daca aruncati o privire pe profilele altora din afara, se pot vedea stelutele care semnifica apartenenta la membership-ul de tip Gold. Ca si Gayromeo mai sunt multe alte site-uri, printre care unul remarcabil ar fi Adultfriendfinder.com.
- Digitalpoint.com – au un forum unde se aduna zeci de mii de webmasteri si dezbat teme legate de site-uri, directoare, etc. Ei scot bani din Adsense. Daca va uitati, veti vedea codurile de Adsense (cate trei pe pagina deoarece TOS-ul Google-ului nu permite mai mult) pe forum. Am inteles ca proprietarul scoate cca. 10.000 USD din forum. Eu din site-ul meu de articole in limba engleza fac cca. 1.000-1500 USD/luna, plata vine sub forma unor cecuri, care se duc la banca, se deconteaza.
- Jalbum.net – Un site care face bani din PageRank. Dupa cum am mai spus, acesta este o “nota” atribuita unui site. Teoretic ar trebui sa reflecte cat de buni sunt insa in ultimii doi ani conceptul s-a denaturat, deoarece dupa cum se poate vedea pe site-ul sus amintit, acesta face referire la mai multe site-uri care nu au de-aface cu ceea ce fac ei. Doar asa ca o nota, un link de PR9 costa in jur de 500 Euro/luna. De ce se vinde? Cu un link de PR9, tu poti avea PR7, si iti triplezi investitia.
- Maxdirectory.eu – un catalog de site-uri, unde alti webmasteri isi trimit paginile. Pentru includere se plateste o taxa de 19.95 USD. Acest site este al meu, si in fiecare zi se inscriu 2-3, deci, e ok.
Cel mai misto este cand ai mai multe site-uri, distribuite pe mai multe nise. Eu am asa: un site prin care lumea da de mine si ma plateste sa fac pagini web. Plata se face prin procesoare de plata ca si: paypal (nu prostia ce e la noi prin care doar se pot trimite bani…am cont in alta tara EU prin care pot si primi), 2checkout.com etc, doua directoare clasice prin care alti webmasteri se inscriu contra unei taxe de 19.95 USD, un site de articole monetizat prin Adsense.
Ar mai fi si alte exemple, depinde de mintea fiecaruia ce face. Cea mai simpla si mai accesibila modalitate este Adsense-ul. Cum functioneaza? Am incercat sa va fac o schema:
Advertiser-ul este o persoana fizica/firma care doreste sa isi faca publicitate prin Google. Programul prin care se inscrie se numeste Adwords. In momentul in care se creeaza un cont, se seteaza valoarea maxima pe un anumit cuvant cheie pentru care advertiser-ul vrea ca site-ul lui sa fie gasit. In exemplul nostru: 50 de centi. Sa zicem ca Advertiser-ul vrea sa faca reclama unui site care vinde pantofi. Google, prin celalalt program numit Adsense, va afisa reclama advertiser-ului pe majoritatea site-urilor inscrise in programul Adsense dar numai pe acelea care sunt relevante ca si continut cerintelor Advertiser-ului, in cazul nostru, reclama va aparea doar pe site-urile care au ceva legatura cu pantofii. Acest lucru este un beneficiu extraordinar pentru advertiser, deoarece sansa ca vizitatorii sa fie interesati sa cumpere pantofi este mult mai mare.
Aici urmeaza partea interesanta: Daca advertiser-ul plateste prin Adwords 50 de centi, Google retine de ex. 30 de centi si da publisher-ului, inscris la adsense 20 de centi. la 100 de click-uri, publisher-ul face 20 de dolari.
Factorii importanti sunt numarul de vizitatori ai publisher-ului. Cu cat mai multi cu atat rata de click-uri pe reclama individului care vrea sa vanda pantofi e mai mare si astfel toata lumea are de castigat: Cel ce s-a inscris prin Adwords, chiar daca i se duce 50 USD pe 100 de vizitatori, poate vinde 5 perechi de pantofi si scoate profit. Google retine 70% din valoare unui click, si face bani nefacand nimic, in afara de “intermedierea” intalnirii celor doua capete. Publisher-ului ii revin cei 30% din valoarea click-ului.
Nu stiu cat de exact am fost si ce a-ti inteles, daca aveti nelamuriri lasati-mi comment si voi incerca sa ajut.
Un alt factor important este ca cine face aceste lucruri ar trebui sa fie vorbitor fluent de limba engleza. Pentru ceva ce este facut in limba romana, Google va distribui doar reclame in limba romana…si am inteles ca sunt extrem de ieftine, astfel incat nu prea merita sa iti murdaresti pagina cu reclamele de la Google. De exemplu hi5.com este plin de reclamele de la Google si arata ca naiba. In rest e free…
Am scris acest post pentru ca sunt indignat ca lumea utilizeaza resursele nelimitate oferite de Internet doar pentru a trimite/citi mail-uri, dating, mirc, mess si rareori se mai cauta informatii despre anumite subiecte. Cei care fac bani pe Internet, se bazeaza exact pe cei ce folosesc net-ul la scara ingusta. Ei sunt cei care dau click pe fiecare prostioara, descarca pe calculator mii de prostii. Daca aveti pagini personale si credeti ca va pot fi de folos, utilizati sectiunea de comentarii.
Va doresc un sac de bani plin cu sanatate!
The same,
Robert
In sfarsit harababura cu “transhumanta” s-a sfarsit. Ieri dimineata am ajuns in Zalau si ne-am apucat sa impachetam ce mai ramasese acolo. Inainte de a ne apuca de acest proces am stat cu privirile atintite spre diferite colturi ale incaperilor. Oriunde as fi privit, o avalansa de amintiri imi inundau creierul. Andrei ramasese fara cuvinte si ca sa evite parerile de rau a plecat la plimbare.
Ramas doar eu cu Ovidiu (Un tip super care venise cu masina tatalui sau si care a fost alaturi de noi ca si cum ne-am sti de muuuulti ani…), am inceput sa strangem cartile, cablurile (la final am avut o geanta plina cu cabluri, mufe, incarcatoare, telefoane mai vechi, ceea ce mi s-a parut cam mult), toate cosmeticele (alta geanta plina…), vasele, fotografiile inramare, haine pe care nu le luasem data trecuta, TV-ul, dosarele in care am depozitat bucatile de hartie pe care am lasat sau mi s-a lasat diverse mesaje in toti acesti patru ani de cand locuiesc cu Andrei. Unul din ele, destul de recent suna cam asa: “Scumpo, ala micu’ a mancat in dimineata aceasta doua furnici…am plecat la un suc cu Alex”. Mancatorul de furnici este nimeni altul decat un arici mic (de fapt avem doi, dar unul e mic… iar celalalt mic, mic, mic”) de plus, foarte dragutz, cu ochii foarte expresivi despre care vorbim ca si cum ar fi viu.
Am luat inclusiv monezile si bancnotele vechi colectionate de-alungul timpului, un tablou cumparat pe 10 septembrie de la mare anul trecut, o farfurie foarte veche primita de la mama (si ea o primise de la mama ei) fabricata in 1890 si multe alte lucruri aparent lipsite de importanta. De asemenea, am luat si un trandafir uscat, primit nu demult de la Andrei, dar care s-a distrus pe drum din pacate. Anyway, chiar daca s-a distrus, mai exista un exemplar undeva unde o frana a unei masini nu o poate distruge.
Apoi eu am plecat pana la mama sa imi iau ramas bun de la ea si sa iau de acasa cecul pe luna trecuta de la Adsense. Nu am stat mai mult de cateva minute… nu am putut… am strans-o pe mama in brate, am sarutat-o pe obrajii ei arsi de soare si iesit grabit catre iesire, ca nu cumva sa observe lacrima ce mi se forma in coltul ochilor. Pe cand am ajuns inapoi, (l-am cules si pe Alex pe drum, caci aveam nevoie de glumele lui sa o pot lua din loc) atat Andrei cat si Ovidiu dormeau dusi. Am mai stat apoi cam o jumatate de ora la povesti, i-am dat Nepenthes-ul (specie carnivora de plante) lui Alex, am coborat am depozitat ultimele bagaje si am plecat nu inainte de al pupaci pe Alex.
Alex este un tip hetero, cu care atat eu cat si Andrei ne-am inteles foarte bine. Are doar 18 ani, dar imi placea enorm compania lui pentru ca: este un tip hotarat, dintr-o bucata, frumos, ma respecta. Eu povesteam cu el despre mine si Andrei el despre p***e. Culmea era ca uneori imi cerea sfaturi legate de femei, ca si cum eu as fi expert. De asemenea, i-a luat ceva timp pana ce a invatat ca “Dute ma sa-mi sugi p**a…” pentru mine nu reprezinta o jignire…
Aveti aici o poza cu el:
Apoi am pornit catre Timisoara. Masina era plina…aveam impresia ca daca as deschide portbagajul, toate bagajele ar navali afara. Am ajuns seara pe la 20:30, ne-am lasat toate bagajele la apartamentul inchiriat, am venit la R. si am dormit dusi pana azi la 10:00. Azi, vreau sa merg la UPC sa imi lege net-ul si prin cablu, sa dezpachetez totul, sa le aranjez si apoi sa fumez linistit o tigara.
Indiferent de cum va fi in Timisoara, pentru mine Zalaul va fi mereu un loc plin de amintiri, ca si Clujul de altfel. Nu stiu exact cand, dar vreu sa merg sa imi revad parintii, once in a while. Va las dragii mei dragi, o zi frumoasa sa aveti.
Cu respect,
Robert.
Azi am primit acest mesaj de la un vechi prieten:
“Ideea cu mess-ul nu stiu cand ti-a venit…Ai avut o revelatie? E o metoda foarte eficienta si distractiva de a comunica, pe care o folosesc milioane de oameni, si asta numai in Romania vorbind. Cred ca nu doresti sa comunicam. Se intampla exact acelasi lucru pe care nu o sa-l inteleg niciodata. [...]”
la care raspund:
“Dragul meu, nu, nu am avut o revelatie in legatura cu “mess-ul”. O fi (mess-ul) o metoda “eficienta si distractiva”, pentru milioanele de romani care nu au o viata sociala sanatoasa. Din fericire nu ma incadrez printre aceste milioane de consumatori ai comunicarii prin chat. [...]”
Ideea este ca eu chiar urasc mess-ul. Nu imi place ideea ca doi oameni, stau de vorba tocindu-si varful degetelor in loc sa isi foloseasca corzile vocale. Nu este mai frumos atunci cand stai cu cineva la o masa, ii poti urmari timbrul vocal, gesturile, melodia vocii, etc. ? Eident, in unele cazuri un sistem de chat poate fi cea mai eficienta metoda de a comunica, insa de cele mai multe ori [eu] incerc sa il evit.
Din punctul meu de vedere, totul parca o ia razna in acesta lume, din ce in ce mai virtuala. Totul are o limita si este bine sa iei o anumita doza de “biti”, de 0 si 1…de virtual. Nu este oare de preferat un “chat” verbal? Oare de ce unele persoane isi petrec o mare parte din timpul liber (si la servici sunt multi care “muncesc” stand pe mess…) privind niste cristale lichide iluminate de niste electroni…?
Cam acum o ora am ajuns dinou in Timisoara, dupa un drum de 6 ore. Am oprit undeva sa papam cate ceva, am oprit sa pipam o tzigare. Can am ajuns, cineva foarte drag noua ne-a pregatit niste clatite superbe: pesmet, cascaval, sunca si ciuperci. Fantastice, nu am mai mancat niciodata asa ceva, pesemne ca bucatareasa are clasa. Trebuie sa iau reteta.
Maine la 08:30 trebuie sa ne trezim… am inteles ca in noaptea aceasta apare ziarul locat de mica publicitate. Nu stiu de ce i se spune asa ca are pagini cat un roman. Sper sa gasim ceva misto, cochet, nu prea mare. Cedez din suprafata pentru confort.
Am obosit un pic, trebuie sa recunosc asta…in luna august am fost mai mult pe drumuri decat acasa. Acum daca stau bine sa ma gandesc nu mai stiu unde e acasa… in Zalau sau aici? Fiind rac, resimt nevoia unui camin doar al meu, pe care sa il decorez asa cum vreu eu, sa stiu ca acel loc este locul unde ma pot retrage sa ma reculeg. Ciudat dar acest sentiment nu mi-l poate da nici locuinta parintilor mei si nici cea a parintilor lui Andrei. Am considerat pana acum ca un apartament, cumpararea lui este un gest prematur, anii tineretii, drumetii, etc. Acum insa cand trebuie sa fac ce am facut in prima zi a primului an de facultate… ma ia cu fiori.
Am adus cu noi mai multe lucruri, pe care le vom si muta la noua locatie. Printre lucrurile pe care le-am adus sunt cateva mascote care pentru mine si Andrei reprezinta mult mai mult. Nu are rost sa detailez, nimeni nu ar intelege. Aceste mascote in Zalau stateau in dormitor, pe noptiera…in fiecare seara vorbeam cu ele. Aceste jucarii de plus sunt singurele care imi mai amintesc de casa, de mirosul asternuturilor mele, pernei mele. Insa, privesc optimist spre un nou inceput. Zalaul este un oras mai mult gri, blocuri comuniste, oameni tristi, unde era odinioara un cinematograf s-a facut un club de noapte…nu doream sa ne simtit ca doi mosi care isi asteapta pensia. De acolo hotararea de a ne muta in Timisoara. Am ales acest oras deoarece este o alta mentalitate decat in Cluj (acolo doream sa ne mutam initial). Mi-e sete de cultura, de un dialog inteligent, de activitati variate, plimbari, etc. Sper ca a fost o decizie inteleapta.
Viata unui gay intr-un orasel in care mai toti se cunosc intre ei, unde nu exista un teatru sau cinematograf, oameni ok din punct de vedere calitativ…poate deveni super aiurea la un moment dat. In fine, hai ca ma pun la pastrare, somn caci maine avem o zi super incarcata si obositoare, GOD ce urasc fazele astea in care trebuie sa sun si sa umblu prin locuri pe care nu le cunosc. Las’ ca maine sunt sigur ca voi avea material pentru un post luuung, hai va pup.
Acelasi,
Robert G.
Update 1:
Ora 20:25. Dupa o zi in care am vorbit la telefon mai mult decat cu cei din jurul meu, am gasit, evident din intamplate, un apartament cu doua camere foarte curat si cochet. Pret: 270 Euro. Am mers cu Andrei, am vazut si deliberam pana luni. Imi place ca este spatios, liniste…nu se aud masini….verdeata multa. Daca nu gasim ceva mai bun intre timp il vom lua pe acesta. Mie imi place, dar depinde si de Andrei. Acum, dupa o zi al dreq de istovitoare sunt foarte obosit dat inca am energie cat sa mergem la opereta. Nu am chef de club…mai ales dupa opereta.
Va voi tine la curent cu ce se va mai intampla.
Update 2:
Aseara dupa opereta ne-am reintalnit di niste prieteni la “Casa cu Flori” un restaurant dragutz. Apoi am mers in Sauvage, am stat cam 30 minute, apoi acasa si somn. Am fost foarte obosit.
Vorbim demult. Niciodata insa nu am avut ocazia sa ne cunostem. Il invit, onoreaza invitatia. Ne plimbam, ajungem in camera de hotel. Totul imaculat. Privirile innebunite parca cerceteaza chipul si gesturile. Un dans nebun al ielelor, desprins din dorinta. Imi musc buzele cu subinteles, ne napustim unul asupra altuia ca si cum am fi ultimii oameni de pe pamant, ultima ocazie, ultimele clipe. Hainele de pe noi dispar, lasand trupurile goale.
Raman surprins vazand bratele mari, foarte bine conturate, pieptul si abdomenul perfecte, desprinse parca de pe coperta unei reviste. Ne prabusim si incepem sa savuram endorfinele secretate de creier (eliminat de glanda pituilara in timpul activitatilor care ne sunt pe plac), cel mai puternic mediator chimic produs de propiul nostru organisc, minunat.
Imbratisari tandre si agresive, saruturi fine. Notiunea de timp nu mai exista. Ne pierdem intr-un singur trup, proaspat nascut. Sensibilitatea pielii atinge cote maxime. Imi infig unghiile in spatele lui. Mainile lui aluneca usor pestre trupu-mi ud. Totul se termina in saruturi scurte si mangaieri. Astept sa urce apa calda pana la etajul sase. Ma imbrac si ies. Grabit. Nu imi mai pasa de nimic, ma indrept catre lumina, catre alte vise si trairi. Nu s-a intamplat de fapt nimic. Multumesc.
Sunt in contact intim cu lumea gay din 2000, asadar am vazut multe si am auzit multe. De la crime si jafuri in comunitatea gay pana la cazuri extrem de fericite. De cateva ori mi s-a intamplat si mie sa vorbesc cu cineva prin intermediul vreunui sistem de comunicare (mirc, messenger, gayromeo, gaydar, adultfriendfinder s.a.m.d) si sa vad pozele. De multe ori eu am contactat persoana, exclusiv din cauza a ceea cevedeam in poze. Sau uneori pe baza a ceea ce scrie in cateva randuri la sectiunea de descriere a profililui. Am schimbat cateva replici comune, dupa care am fost “informat” ca pozele nu apartin de fapt celui cu care vorbeam…dar ca seamana…. intr-o oarecare masura. Evident, ii ziceam ca e cretin, si il bagam de unde a iesit prima oara.
Ma gandeam la doua variante: ori o fi te miri ce persoana importanta pentru care discretia e un “must have” ori un complexat gras, urat si cu ten acneic care se simte bine in spatele paravanului imaginar creat de niste fotografii false. Nu contest ca si suratele nostre str8 fac aceste lucruri dar ceva imi spune ca noi gay-ii suntem usor (unii mai mult) complexati de ceea ce suntem cu adevarat.
Ieri, imi spunea cineva ca a avut un prieten (gay) care l-a parasit pentru un tip din Anglia, venit in Romania cu afaceri, ca i-a cumparat laptop (fara conexiune la Internet….stie mosu’ ce stie…) si alte gadget-uri. De asemenea imi povestea cat de mult doreste sa aiba un prieten care sa tina la el. Individul a recunoscut ca este mereu sincer in ceea ce il priveste, dar ca nu poate sa acorde multa importanta unuia care incepe sa spuna ca este ceea ce nu este si ca are ceea ce nu are.
L-am inteles perfect. De unde nevoia asta de a minti in legatura cu propria-ti persoana? De ce unii gay simt nevoia sa posteze fotografii false?
In Romania, o tara suuuuper crestina, comunitatea gay chiar si acum in 2007 este una speriata si consternata de tot ceea ce ii inconjoara. evident, nu includ toti gay-ii din Romania. Dar complexele si frica de exteriorul lumii imaginare create nu cred ca poate fi un lucru benefic. Cum pot cere unii gay prietenia altora, includerea lor in anumite cercuri de prieteni, acceptarea lor…indiferent de cum arata si cati bani au, daca nici macar ei nu se accepta pe insisi.
Dupa cum am mai spus, a fi amic, prieten cu cineva nu implica chipuri de inger, haine de firma, masina si un stil de viata “glamorous”. Comunicarea interumana ar trebui sa se bazeze pe respect si sinceritate, dar in conditiile in care multi refuza sa fie sinceri chiar si in postarea unei fotografii, cum sa fii determinat sa incerci sa creezi o legatura amicala cu alel individ?
Credeti-ma mai mult ii inteleg gay-ii care o fac pe bani decat pe cei care se ascund in spatele unui profil, unei poze. As vrea sa aflu din punctul vostru de vedere, de ce se intampla acest fenomen? Vi s-a intamplat vreodata o situatie in care sa aflati ca nu vorbiti cu persoana al carei fotografii le-ati vazut? Cum a-ti reactionat? De ce prefera unii sa fie ca niste pisici negre, ascunse in noapte?
Cu respect,
Robert G.
Am vazut ca mass-media comenteaza cu infocare o intamplare care a avut loc cu mult timp in urma (mai exact anul trecut, vara..cred…doar nu ar sta un elev mai mult gol decat imbracat pe vreme rece…saracutzu…). Aceasta intamplare are in rolurile principale un elev si un profesor (de limba romana, de aici poate si inclinatia catre probele orale) din Timisoara, de la Scoala Profesionala “Gheorghe Atanasiu”. Examenul oral se sustine in curtea din spate a scolii, ferita (credea dom’ profesor) de ochii indiscreti ai acestei lumi nedrepte si crude…mda…a dracu’ tehnologia asta…
Am urmarit cu atentie fisierul video, si baietasul nu da deloc semne ca face ceva ce nu ii place. Dar si domnul profesor este insistent, ii place sa isi termine treaba. M-a deranjat in schimb ca nu se vede clar de tot fata baiatului si obiectul examenului oral…sunt foarte dezamagit…
Aceste lucruri chiar au loc. Citeam din continutul unui cotidian (nu dau nume caci fak ceva pe ele de ziare) “profesorul pedofil a obligat…”. Unde dracu a obligat? Voua vi se pare ca acel tanar este obligat? Da semne ca s-ar opune? Ba chiar indraznesc sa afirm ca ii place. Aveti aici si poze, in care se poate vedea clar cat de mult se opune elevul.
“Suntem nevoiti sa cerem chiar excluderea domnului profesor din invatamant. Sunt consternata. Sunt de 25 de ani în invatamant si nu am crezut ca ajung sa vad asa ceva. Nici nu pot sa cred. Un cadru didactic, mai ales”, a declarat directorul adjunct al Scolii Profesionale “Gheorghe Atanasiu” din Timisoara, Mariana Gudiu, la vederea imaginilor.
Draga doamna… da ce, profesorii nu sunt si ei oameni? Adica sa inteleg ca daca ar fi fost zidar, tamplar sau strungar … nu ar mai fi fost asa mare tam-tam?
Intradevar nu sunt de acord cu relatia profesor – elev, in cazul in care elevul nu a implinit inca 18 ani. Da, este corecta excluderea domnului profesor din invatamant….toate ca toate…dar nu se face asa ceva. Profesorii ar trebui sa fie un model pentru elevi cu atat mai mult ca scoala respectiva este o scoala unde invata (arta de a deveni gay) elevi cu anumite probleme, elevi care au crescut fara parinti, etc. Din punctul meu de vedere, problema ar trebui privita din unghiul mentalitatii amandurora: profesorul care corupe elevul si apoi elevul care se lasa corupt. Iar profesorul nu cred ca este pedofil caci elevul nu pare a fi din grupa mijlocie de la vreo gradinita din zona.
Si sunt convins ca acest caz din Timisoara nu este unul izolat. Se intampla si la case mai mari, aka. facultate. Cate fete nu se cracesc pentru o nota mai mare?
In loc de concluzie am cateva sfaturi:
1. Elevi, nu va lasati corupti, mai bine puneti mana pe carte, nu pe capul unui profesor ca sa controlati mai bine miscarile acestuia;
2. Profesori, e rusinos un comportament atat de josnic. Unde este respectul de sine?
3. Mai copii mai, stiti ce inseamna cuvantul intimitate. Sa nu mai filmati, ne-am inteles? By the way…care are filmul necenzurat??? Il vreau.
Voi cum vedeti acesta intamplare? Ce ar trebui sa se intample cu profesorasul cel viteaz? De ce se intampla picanterii de acest fel?
