De curand am fost intrebat daca pe mine nu ma supara nimic, daca nu ma deranjeaza nimic… daca viata mea e atat de perfecta…
Am inceput sa rad… nu… nu e perfecta deloc viata mea… dar eu sunt un Don Quijote, prefer sa vad doar lucrurile frumoase… partea plina a paharului…
Daca am invata cu totii sa iesim in parc si sa privim soarele cum straluceste prin crengile copacilor… cum cad frunzele purtate de vant, precum niste actori ce isi joaca ultimul rol inainte de a se trage definitiv cortina… cum se joaca copiii lipsiti de griji… si sa invatam de la ei sa zambim si sa ne bucuram de la nimic… sa ne bucuram cand vedem un avion trecand pe cer sau o lebada plutind pe lac…
Pentru că îmi place să comunic cu cei care comentează, uite că l-am ascultat pe Rediam, zicea ceva interesant în al său comentariu, și am făcut și o galerie cu patru bărbați pe care sper să îi recunoașteți. Asta ca să nu se creadă cumva, din întâmplare, că suntem inculți și nu citim toată ziua, sau că ne stă gândul numai la pulărăi.
...pierdut între gânduri abstracte, m-am rătăcit de mine...
Sus, pierdut între gânduri abstracte, m-am rătăcit de mine.
Mă chinuiam deunăzi să înşir pe hârtie nişte cuvinte mari, frumoase, care să placă celui care le va citi. Dar, la ce bun? Acele cuvinte au fost şi rămân mute… Fuioare de fum de ţigară joacă printre rândurile mele. Ameţit de aroma tutunului pe care nici măcar nu mai ştiu să-l degust, mă gândesc la viaţa mea, la mine: o viaţă am trăit deja, şi mai am de trăit încă vreo două.
În urmă cu ceva timp am fost în Praga, unde doi amici britanici au venit cu o nouă jucărie, Grindr: o aplicaţie foarte interesantă unde apăreau o mulţime de poze cu tipi, mai mult sau mai puţin frumoşi (futabili, după cum ar spune un contemporan).
Aflând că aplicaţia, la momentul respectiv, era disponibilă numai pentru anumite telefoane am rămas puţin posomorâţi – dar deh, asta-i viaţa… Revenind pe plaiuri mioritice, imediat ce dăm o căutare pe Gogule, vedem că ar exista şanse s-avem şi noi această aplicaţie – prin urmare ne-am accesorizat cu telefoane „d-ălea dăştepte”.
Deci lucrurile nu sunt chiar aşa de complicate în viaţă. E atât de simplu – îţi trebuie un portofel cât de cât plin, o ţigare, un mojito, un 306 cabrio măcar, şi un bărbat. Atât!
Şi totuşi cu desăvârşire duc lipsă de item-ii 1, 4 şi mai ales 5. Cum tot spuneam că o să mă joc cu cocoşelul X, m-am jucat. Încerc să-mi dau seama ce şi cum, iar lucrurile arată ok. Însă mă fute capu’. Eu vreau pe ăla care m-a indus în starea asta disperată spre iubire. Obsesia lui este suficient de amplă încât să-mi satisfacă până şi mie nebunia. Bărbatul x este complet opusul – genu’ ăla de bărbat care de îndată ce decide să fie cu tine, acolo rămâne. Adorabil, perfect şi totuşi… nu.
Ca sa intrati trebuie sa...
Eram prea timid sa incerc asta, desi… era ceea ce imi doream in fiecare zi. Cand ieseam de la scoala trecem prin fata lui si ma opream pentru a admira cat de frumos se misca. Ma uitam la ceilalti copii si la cat de mult se bucurau si imi spuneam: “Maine o sa am curaj! Maine o sa incerc!” Maine o sa ma opresc, la fel ca si azi, o sa privesc apoi o sa fac un pas inainte… si o sa intind mana, si sa deschid mica poarta care ma tine departe de paradis, de paradisul visat si interzis.
Si ajungeam acasa zgribulit si ma asezam in pat si visam, cum plutesc si eu, cum toata lumea se uita la mine si ma admira, cum ceilalti copii se opresc ca sa imi faca loc, si… adormeam visand si spunandu-mi “maine o sa am curaj… maine o sa reusesc”…
Aşadar, dragii mei, unde mă duc?
Salut! Am tot aşteptat să ningă poetic sau măcar să primesc cadou de Crăciun un şemineu, măcar electric dacă nu din cel cu lemne, toate astea pentru a-mi da frâu liber imaginaţiei să pot scrie un cuvânt-două… sau de ce nu, un întreg articol (articol? mult spus!), o întâmplare, o poveste sau să mă adresez vouă, celor care încă mai aveţi timp de citit.
Nu ninge şi nu am primit şemineu, iar de cumpărat nu se poate deocamdată – aşa că m-am aciuat lângă calorifer sprijinit cu spatele, mă ascund în spatele unui ecran de laptop şi tastez frenetic… o întrebare!
Unde mergem când vrem să cunoaştem pe cineva? Întrebare clasică minorităţii noastre şi încă fără răspuns într-o ţară în care toţi fug de noi şi noi fugim de ei. 
Citind acest post, inteleg perfect ce simti, iubitul meu, la fel, mi-a marturisit ca ii place sa faca sex cu barbatii, ba chiar mi-a cerut sa o facem in 3 si am acceptat de dragul lui, mentionez ca arata foarte bine si sunt foarte indragostita de el, in schimb uneori nu stiu ce sa cred, el spune ca este doar o chestiune de sex si ca nu se va implica sentimental niciodata intr-o relatie cu un barbat, si doar pe mine ma iubeste.
Spune ca apreciaza foarte mult ca accept acest lucru fiind prima femeie care il intelege.
"nu-mi imaginez cum ar fi viaţa mea fără el..."
Sunt într-o stare de spirit foarte bună şi cred că în mare parte se datorează ninsorii de afară, deşi la televizor este prezentată ca fiind un potop, eu sper să mai ningă, e prea frumos peisajul.
Astăzi este 25 ianuarie 2012. Sărbătorim fix trei ani de când ne-am văzut prima dată faţă în faţă. Ne-am cunoscut prin intermediul site-ului gsvp, site care nu mai există în prezent. Prin toamna lui 2008 îi vizualizasem profilul şi mi-era teamă la început să trimit un mesaj, semăna foarte mult cu un coleg de facultate. Îmi plăcuse profilul lui, avea poză drăguţă şi descrierea părea sinceră.
