Gay Romania Blog

Gay-ii din Romania: 100% bio & eco-powered

Rasfoiam cateva pagini adresate comunitatii gay din Romania. Nu prea ma intereseaza ce se intampla in “sanul familiei”, insa vroiam sa intalnesc pe cineva care a participat la sindrofia de la Predeal, aceea cu limita de 200. Locuri si milimetrii. Ui’ asa am ajuns la o pagina unde sunt informatii despre unde se pot intalni gay-ii din Romania.

In titlu am scris ca gay-ii de pe la noi sunt 100% bio & eco-powered pentru ca fiecare oras care are un parc (de multe ori fiind unicul parc, este evident… central), are si un loc de intalnire gay. Principiul este simplu: parcul si comunitatea gay locala.

Deci, putem concluziona, nu-i asa, ca gay-ii iubesc natura, verdele crud, aerul curat si toamna chihlimbarie, maronie… de prin parcuri. Sunt 100% convins ca majoritatea covarsitoare a acestei minoritati iubeste botanica (unii au si excelat in aprofundarea acesteia, devenind botanalisti), zoologia si o parte din anatomia omului si al omusorului.

Este bine de retinut, ca nicio alta comunitate (evreii, rromii, etc) nu este asa de “parcofila” ca si comunitatea gay. De ce oare?…

Bineinteles, ca in orice domeniu sunt si efecte negative ale acestei miscari: numarul de parcuri dintr-un oras este direct proportional cu posibilitatea de scindare/ha a comunitatii gay locale, ceea ce nu este de dorit, nu-i asa?

Pe de alta parte, pentru cei din alte localitati sau alte orase (uneori, unii gay se satura de parcul din orasul lor si vor sa “viziteze”, sa “guste”… si alte parcuri, pentru a avea o imagine de ansamblu) parcurile diametral opuse locatiei lor, ofera mereu un prilej de bucurie, un abord diferit si o versatilitate mai bogata a experientelor naturaliste.

Comportamentul si tinuta in parcuri trebuie sa fie in ton cu noile tendinte propuse de vestitul creator de moda si etolog in timpul liber: Denaturatus Giorsa sau pe scurt D&G. Astfel: se poarta albul spre a dovedi puritatea si inocenta, negrul ca sa subtieze si trupul conform diftongului “men sana in corpore sano”. Comportamentul trebuie sa fie unul vulgar sau unul de animal haituit: se trece cu viteza luminii prin fata bancilor, se trece poseta pe cealalta parte a coapselor si se priveste in sus. Toate acestea trebuiesc acompaniate de un mers care sa fie cat mai leganat.

Din cauza crizei economice, apartamentele s-au vandut si s-au procurat din ce in ce mai multe garsoniere confort XII, care poarta numele de Boschet (fara baie si bucatarie, nemobilat).

Ce ofera parcul si nu ofera un club (si aici nu ma refer la intalnirile de sambata in cele 3-4 cluburi ale tarii!!!!!)? Ce ofera parcul si nu ofera un cinematograf sau o masa la un restaurant, gelaterie or whatever?

sau…

Care sunt prioritatile gay-ilor din Romania? Putem face o comparatie intre cum isi petrec timpul liber gay-ii din Romania si gay-ii din alte tari?

Raspunsul dupa pauza.

No Comments

Privirii albastre: din lucruri frumoase nu a murit nimeni.

Cand esti copil, te tine de mana si te plimba prin fiecare loc pe care doresti sa il cunosti, e cu tine in fiecare moment in care vrea. Vine o vreme cand te minte spunandu-ti ca vrea sa iti arate un balci, un balci cu multe jucarii. Pasesti cu incredere. “Ma voi juca asa cum nu am facut-o niciodata”… te gandesti in sinea ta…

Va opriti undeva cu multa lume si mule culori. Iti spune ca va lipsi putin si revine. Exact asa cum o mama isi abandoneaza copilul undeva unde e sigura ca va fi gasit. Esti pe punctul de a face greseala suprema, insa esti prea curios sa nu o faci. Esti atras de necunoscut, de gust, de culoare. Te atrage, chiar daca in aceste locuri sunt interzise multe lucruri, apropos poate e bine sa stii ca… si ea e interzisa. Legea 7428. Cum, nu ai auzit de ea? Mai citeste si tu ziarele…

Te plimbi. Pasesti. Intorci privirea. Cazi. Te ridici. Iti spui ca e timpul sa te intorci acolo unde te-a lasat. Nu mai reusesti. Din acel moment o vei cauta mereu, fara incetare, chiar daca plamanii nu mai pot accepta aerul trotuarelor inguste, chiar daca ochii refuza sa vada depresiile atarnate de blocuri… chiar daca… nasul se stramba atunci cand mirosul de asfalt firbinte il inunda.

Ea va veni sa te caute, dar nu acolo unde te-a lasat. Din pacate nu te va gasi. Pentru ca aici, in aceste locuri oamenii o accepta intr-un singur fel. Pe aici nu sunt acceptate anomaliile si sunt gata sa te puna la zid cu viteza mintii. Pe aici, pe la noi, oamenii o ucid. Cu… ura. Pe aici, pe la noi, oamenii o omoara zilnic. Dar ea e mai presus decat noi. Ca si iubirea.

1 Comentariu

De ce nu sunt un blogger adevarat?

Pentru ca nu tin sa fiu un blogger care scrie ca sa nu isi dezamageasca scriitorii. Pentru ca de multe ori mi-e greu sa nu admit ca unele comentarii sunt de-a dreptul imbecile. Pentru ca nu vreau sa fiu “dragut” cu cititorii (as putea si mi-ar iesi de minune) ca sa confortez.

Pentru ca nu imi place sa ma “agat” de orice rahat se scrie prin presa online ca sa vin si sa rastalmacesc aici. Pentru ca habar n-am de ce va place sa ma cititi si stiu ca cei mai multi dintre voi preferati blog-urile pe care autorii isi varsa nesansa vietii si barfesc despre vedete (mai mult sau mai putin) care se poate sau nu sa fie gay.

Pentru ca nu vreau prieteni cu “nick-name” pe care sa-i urmez pe Twitter. Pentru ca sunt cinic, antipatic si imi place sa critic. La prima “ochire” asta crede lumea despre mine. Iar noi traim intr-o epoca in care oamenii se multumesc cu ce vad la prima vedere, se multumesc cu niste carapace de broaste testoase. De aia citesc cretinii doar cu ochii. Astfel totul e la prima vedere si e simplu. Mult mai simplu. Batjocoritor de simplu.

Citeste acest articol in intregime »

9 Comentarii

Daca…?

Daca fericirea ne cauta pe noi si nu ne gaseste pentru ca ne jucam prea mult de-a baba oarba? Daca fericirea cauta in noi tot ce cautam si noi in ea? Daca fericirea vrea fericire?…

No Comments

Home

Superb. Merita vazut intr-o seara. Un ceai verde si niste covrigei cu scortisoara. Se poate vedea si in HD.

http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU

No Comments

Jos cu prostia

Voi cei 2-3 care mai aprobati comentarii va rog sa aruncati si o privire asupra continutului lor. Blogul acesta e o parte infima din mine. Aici am asternut ganduri. Sincere. Nu am nevoie de comentarii cretine. Deci, fara numere de telefon, comentarii care nu au legatura cu postul, id-uri de messenger, comentarii in care [...] e folosit mai des decat ar trebui sa fie literele…s.a.m.d. As recomanda cu caldura alte bloguri gay in acest sens… mediocritatea intotdeauna i-a unit pe oameni.

Eu nu ma distrez distrez asa… e ca si cum te-ai fute cu oricine doar de dragul de-a te fute. Deci, de acum incolo, voi lua asupra-mi marea (mi-e dor de sare…) povara de a-mi aprob singur comentariile la post-urile scrise de mine.

No Comments

Oameni și lucruri

Azi dimineață mi-a picat o tastă. Nici eu nu știu exact cum s-a întâmplat. Știu doar că m-am trezit brusc, parcă scăpat pe jos, dat de pământ, cu o tastă lipsă. N-ar fi o tastă importantă dacă n-ar fi și diacritică.  Literele sunt toate la locurile lor, însă cert e că acum tastatura pare chioară fără punct-și-virgulă. Curios lucru, cum te sluțește un accident. Am încercat s-o pun la loc, firește, dar nu ține. Ce s-a rupt, s-a rupt și oricum ce-i cârpit, cârpit rămâne. Iar să-mi schimb toată tastatura pentru un banal semn de punctuație, fie el și cu valențe diacritice, parcă nu mă țin balamalele. Oricum merge și-așa, deși am o senzație ciudată când apăs în gol. Tasta aia măcar masca dracului butonul de contact. Înainte apăsai, dar nu știai ce se întâmplă pe dedesubt. Acum e clar - între tastele „normale” am acum un buton care rânjește.

În monumentala sa lucrare Ființă și timp, Martin Heidegger vorbește despre lumea ustensilică a zilelor noastre, o lume a lucrurilor (de care ne folosim) și nu a ființei (pe care o slujim). Noi nu știm să privim lumea decât cu un ochi interesat, care ne dezvăluie potențialul de ustensil (das Zeug) al oricărui lucru. Nu numai lucrurile fabricate de om au, în ochii noștri, această calitate de unealtă, de instrument în vederea unui scop, ci și natura însăși - pentru că și de natură ne folosim într-un fel sau altul. Heidegger nu o spune direct, dar omul e vizat implicit de acest gigantic proiect ustensilic. Omul-ustensil e omul folositor, omul-lucru, omul-robot.

A include oamenii în categoria lucrurilor pare, din multe puncte de vedere, o blasfemie. Din punct de vedere religios, „omul-lucru” e un om fără dumnezeu; filozofic vorbind e amoral sau lipsit de suflet, iar psihologic sau sociologic e pur și simplu… inuman să reduci omul la dimensiunea sa de „lucru”. Și totuși, nu asta e implicația intuită de Heidegger. El spune doar că până nu înțelegem omul în calitatea sa de lucru, nu îl putem înțelege pe deplin. Omul e o ființare printre altele și, întocmai ca acestea, e o ființare-la-îndemână . A nu recunoaște acest lucru nu face omul mai puțin „lucru” decât el este deja, ci introduce în raportarea noastră la oameni un soi de ipocrizie malefică, pe care se bazează din păcate tot ceea ce numim azi „umanism”. Probabil că până și ultimul om, rămas singur pe pământ în urma cine știe cărei catastrofe planetare, va fi tot un om-ustensil , deși un ustensil dedicat exclusiv propriei sale ființe.

Nu știu câți dintre voi își mai aduc aminte, însă cu mult timp în urmă stârnea discuții aprinse în paginile acestui blog o emoționantă poveste cu… morcovi. Morcovi cumpărați din piață și ajunși, prin vicisitudinea sorții, la tomberon. Mie îmi părea rău, la vremea respectivă, de un singur lucru: de grija cu care fuseseră crescuți morcovii, grijă aparent irosită. Acum, întâmplarea face ca grija (die Sorge) să fie un alt concept important heideggerian. El exprimă neliniștea fundamentală a existenței, a faptului-de-a-fi-în-lume ca lucru-între-lucruri, folosindu-te de lucruri și fiind folosit la rândul tău (ca lucru). „Grija” reflectă tocmai această inadecvare proprie existenței într-o lume a ustensilelor (umane sau nu), în care un lucru devine ustensilul propriei sale ființe, în ciuda faptului că manifestarea ființei nu este una ustensilică. Ființa este pur și simplu, nu este o ființă-pentru-ceva. Numai ființarea (existentul, manifestul) are o astfel de devenire ustensilică, aflată fiind ca ființare între alte ființări.

Decurg de aici două concluzii. În primul rând, omul nu este un lucru-prim între lucruri, ci un lucru ca toate celelalte. De aceea, modul în care omul se raportează la obiectele (lucrurile, ustensilele) din jurul său se suprapune cu modul de raportare la oameni în general, fiind chiar sugestiv pentru acesta. În al doilea rând, modul în care omul se înțelege pe sine ca lucru, ca ustensil, îi dictează acestuia conduita în viață. Grija de a nu fi excedat de calitatea de ustensil ne urmărește orice decizie, determinându-ne chiar și sentimentele. De aceea, un om nu se simte în general deranjat de a fi folosit într-un scop sau altul atâta vreme cât își poate atinge propriile scopuri.

Se pune problema, totuși, de a ști în ce măsură scopurile pe care un om și le propune în viață, țelurile și aspirațiile sale cele mai înalte (și mai intime) îi sunt benefice sau nu. În multe cazuri, părem a ne dori tocmai ceea ce ne distruge (sau, în termeni ustensilici, ceea ce ne… defectează). Cum putem ști dacă ceea ce ne dorim este, într-adevăr, ce avem nevoie? E oare vreo diferență între nevoie și dorință? Există vreo cale de a ne împlini fără a ne distruge? Asta revine la a ști ce este Adevărul. Dar tot ce cunoaștem noi se rezumă la interfața de lucru a Adevărului, adică la ceea ce numim, în mod curent, iluzie (dacă nu minciună). Însă putem îmbrățișa Adevărul, chiar învelit în mantia minciunii, fără a deveni apologeți ai dorinței sau minciunii. E suficient dacă putem simți, în strigătul mut al fiecărui lucru stricat, chemarea de ajutor a propriei noastre ființe. Și poate, în timp, atunci când lucrurile vor fi căpătat o față umană, vom învăța de la ele ce înseamnă a fi om.

17 Comentarii

Genetica nebuniei

Nu ştiu dacă aţi simţit vreodată cât de mic e pasul de la “în toate minţile” până la nebunie… Eu am simţit-o de mai multe ori.  Chiar şi acum… Am aşa o senzaţie că în clipa următoare ies de sub control… şi… nu ştiu ce va ieşi, ce va urma. E ca şi cum aş viziona un film captivant tocmai prin nesiguranţa finalului, prin nesiguranţa clipei următoare de peliculă.  Trec uşor de la calmitate la nervi, de la ură la o dragoste sufocantă, de la râs la plâns… E ceva patologic?

Citeste acest articol in intregime »

6 Comentarii

Cum scapă roboţii de sânge?

Am o serie de poze în aparat. E un aparat nou. Aproximativ. Luat acum un an pentru a fura imaginile şi a mi le putea aminti. Era … aşa o dorinţă… să nu pierd ce îmi vedeau ochii. Dar de fapt acum îmi dau seama că nu vroiam să pierd ce îmi simţea inima. Şi eram disperat să adun tot praful din aer, tot soarele ce îl vedeam, toate sclipirile… poftele… transpiraţia lui. Totul. Să le adun într-un borcan etanş. Să nu se piardă nimic… Aiurea. Au rămas doar poze… Câteva poze. Mereu rămân doar poze… nimic mai mult. Bine, dorinţa mea ţine mai mult de ne-material… dar tot ce îmi pot aminti sunt doar umbre… materiale. Îmi plâng ochii însetaţi după luciul cu care ardeau fără să ştie… şi acum mă uit la o poză în care mi se văd ochii… dar nu pot vedea decât că sunt mai bulbucaţi decât de obicei, când mă uit în oglindă. Dar îmi amintesc că mă ardeau. Mă dureau de stat deschişi şi nesătui. de el… Păcat… mai am doar pozele… nu mai am focul… Mă doare capul dacă încerc să îmi amintesc… Vreau să uit. Şi totuşi caut cu disperare să aduc înapoi acele trăiri. Alerg în fiecare zi legat la ochi la servici, surd, mut…

Citeste acest articol in intregime »

No Comments

Lovafone

Buna seara, ati sunat la Lovafone departamentul relatii cu clientii inselati. In cateva secunde…

- Buna seara ma numesc Mihai Adulter, cu ce va pot fi de folos…
- (clientul plangand) Buna seearaaa…iubita mea ma insala…
- Dumneavoastra sunteti titularul contractului?
- Daaaa…
- Credeti ca e o curva?
- Daaaa….
- Un moment, sa va fac legatura la Departamentul pentru Relatii cu clientii inselati de curve…
- Buna seara ati sunat la departamentul de relatii cu clientii inselati de curve. Cu ce va pot fi de folos?
- Nevasta-mea ma inseealaaa…am prins-o cu unuuuu….Ce sa fac?
- Sunteti acasa?
- Daaa…
- Mergeti in bucatarie, luati un cutit si injunghiati-o cu sange rece de vreo cateva ori…
- Pai o iubesc…cum sa fac asta?
- Atunci mergeti in Piata Amzei luati un buchet de flori….
- Pai da dar m-a inselaaaattt…( hohote de plans)
- Sunteti nehotarit?
- Daaaa…
- In cateva momente va fac legatura la Deparatmentul pentru clientii inselati si nehotarati.
- Buna seara, ati sunat la Deparatmentul pentru clientii inselati si nehotarati, ma numesc Costel Decizie, cu ce va pot ajuta?
- Nevasta-mea m-a inselat…am prins-o cu unuu…si…
- Doua secunde va rog…ati incercat sa va inchideti nevasta?
- Cum?
- Va rog, deci, inchideti-va nevasta in debara, asteptati vreo treizeci de secunde, apoi deschideti-va nevasta din nou…ar trebui sa mearga. Astept la telefon.
- Am inchis-o. (trec treizeci de secunde) Am deschis-o acum.
- Si?
- Radeeee( clientul plange)
- Mda ..e posibil sa fie o problema de soft…Spuneti-mi domnul cu care v-a inselat mai este in casa?
- Daa..
- Si ce face…
- Mananca un mar si se uita la OTV…
- Va rog deplasati-va nevasta in zona lui vizuala…
- (clientul plange de se rup peretii) Am deplasat-ooooo…
- Si?
- El nu face nimic dar ea s-a suit pe eeeellll…o omooorrrr….aoleooo….
- In cazul acesta mergeti la bucatarie luati un cutit….
- Nu pot domle o iubessscc…
- Ce fel de abonament aveti…?
- Pe zece ani cu dragosteeee inclussaaaa…
- Stimate domn va propun sa facem o schimbare de abonament…
- Ajjjutaaatii-mmaa….
- Va propun un upgrade la un abonament pe zece ani cu dragoste nelimitata si femeie cinstita…
- Adica?
- Adica spre deosebire de abonamentul anterior sotia va va insela nelimitat dar dumneavoastra nu veti afla niciodata…
- Pai tocmai mi-ai spus domle’!
- Da, e adevarat dar sa stiti ca odata activat abonamentul n-o sa mai aveti problema asta…Vreau sa spun ca nevasta va va insela pe fata dar dumneavoastra nu veti sti….La acest abonament va oferim si kitul de incredere…
- Ce e aia?
- Kitul de incredere contine doi prieteni foarte dragi pe care vi-i activam impreuna cu abonamentul si cu care nevasta dumneavoastra va va insela periodic…
- Doar cu ei?
- Absolut…
- Aveti la abonamentul asta si vreo femeie ca sa ma joc si eu cu ea din cand in cand?
- Nu, la acest abonament nu va putem oferi decat o maimuta…
- O maimuta…?
- Da, e folositoare…mai ales clientilor care au problema dumneavoastra…
- Pai ce problema am eu?
- Pai nu va insala nevasta?
- Ba da dar ce legatura are asta cu maimuta…
- Cu maimuta veti experimenta trairile primare, care stau la baza inceputurilor relatiilor intre barbati si femei. Maimuta va va invata sa redeveniti barbat. Acum sunteti doar un maimutoi.
- Nesimtitule!!! Nu ti-e rusine sa-mi vorbesti asa????
- Ati sunat la Lovafone, serviciul nostru de relatii cu clientii este deschis intre orele opt treizeci si douazeci si trei treizeci, pentru informatii legate de…

7 Comentarii